Circuit și cu munte și cu mare 2016 (I)

TIPĂREȘTE

Am pornit dimineața la 5 din Oradea cu prima destinatie Gura Humorului de unde am preluat cel de al patrulea membru al familiei aflat in tabară. Știind că drumul de Cluj e foarte aglomerat și piedeam mult timp, am găsit varianta alternativă. Din Aleșd am luat-o spre Șinteu, Nușfalău, Șimleul Silvanie, Pericei, Zalău (pe lângă), Gârbou, Bobâlna, Dej. Drumul este refăcut, asfaltat, cu o porțiune de câțiva km prost cam cu 20 km înainte de Dej. Am făcut 3 ore până în Dej, peisaje superbe, a meritat. Mai neplăcut este dacă ai probleme cu serpentinele.

Din Dej am mers pe Beclean, Bistrița, Vatra Dornei, Câmpulug Moldevenesc, Gura Humorului. A fost foarte aglomerat, cu multe blocaje. Am ajuns în Gura Humorului la 12.30. O mică pauză de cafea, o limonadă, preluat copilul și la drum. A pornit spre Bicaz. Ne-am întors până în Bucșoaia de unde am luat-o pe drumul 177 A: Stulpicani, Ostra, Broșteni, de aici pe 17 B până la Poiana Largului. 177 A este drum prost dar practicabil, alternează zone de asfalt cu gropi cu zone neasfaltate, îngustări de drum dar, din nou pentru noi a meritat pentru peisaj și încărcarea energetică pe care ți-o dă pădurea prin care treci. La un moment dat am dat peste o fostă fabrică, de fapt ruinele unei foste fabrici părăsite. Chiar nu ne așteptam pe acel drum la așa ceva.

În Poiana Largului oprire la un suc și contiuăm spre Bicaz pe malul lacului. Inițial am căutat cazare pentru prima noapte dar fiind sâmbătă probabil nu am găsit ceva care să ne convină și am rezervat în Piatra Neamț. Nu am regretat pentru că am avut ocazia să vedem și acest oraș, atât cât ne-au mai ținut puterile seara după ce am mâncat la Restaurant-Terasa Momenti. Am ajuns acolo fără recomandare, am căutat un Mall să găsim ceva repede de mâncare dar nu am găsit decât o pizzerie care nu ne inspira încredere și am vazut peste drum Momenti. Am verificat pe Trippadvisor, scoruri bune, era lume pe terasa, hai să încercăm. O recomand: mâncare bună, a venit repede, amabilitate, prețuri nu mici dar decente.

A doua zi după micul dejun, am pornit spre Iași unde am avut rezervare 2 nopți. Dar cum era prea scurt drumul direct spre Iași am luat-o pe drumul 15 C și apoi 15 B și am vizitat Mănăstirile : Agapia, Văratec, Secu, Sihăstria. Nu am mai vizitat și Mănăstirea Neamț cu gândul că pornim spre Iași. Am mai intrat în drum la Humulești la casa memorială Ion Creangă. Dar... în drum era Târgu Neamț cu Cetatea. Nu știam cam cât e de urcat așa că ne-am făcut un calcul greșit (nu ne-a părut rău). Am ajuns la mașină epuizați atât noi cât și copiii și în o oră jumate eram în Iași. Până aici am tot păcălit foamea dar după cazare (apartament prin airbnb) la 200 de metri am găsit o terasa. E pe o strada mică, la 500 m de Palace Mall. Se numește Vivo. Inițial am strâmbat din nas când am văzut că au o mulți burgeri în meniu, ceva salate, 2 supe și 2-3 deserturi, dar am fost asigurați că nu vom regreta. Am înteles că ingredientele sunt aduse din ferme proprii, carnea nu este congelată, etc. Nu știu dacă e așa sau nu dar chiar a avut un gust foarte bun și nu a semănat cu un burger de niciunde, salata italiană la fel. Prețul a fost mare dar o dată cel puțin merită încercat.

A treia zi a vacanței am luat-o pe jos. Eram cazați la 500 m de Palace Mall așa că am bătut centrul pe jos. La Palatul Culturii nu am putut intra pentru că era luni. Am vizitat : Biserica Sf. Nicolae Domnesc, Biserica Trei Ierarhi, Catedrala Mitropolitană după care am luat-o pe jos în continuare spre P-ta Unirii, P-ta M. Eminescu. De acolo am luat un taxi la Gradina Botanică care pe noi cel puțin nu ne-a impresionat. De acolo am făcut un mic popas în parc, ne-am odihnit sub Teiul lui Eminescu, l-am traversat și am luat un taxi la Bojdeucă. Aici din nou închis că era luni. Totuși paznicul ne-a lăsat să întrăm în curte și am dat un ocol casei. De aici pe jos din nou spre Palace unde am mâncat și la cazare.

A patra zi după ce am predat apartamentul la 10, am vizitat Palatul Culturii care rămăsese restant și am pornit spre Chișinău. Concluzie Iași: unul din cele mai frumoase orașe din țară, curat, civilizat, oameni deosebiți, aș reveni oricând.

Revenind la drum, gazda noastră ne-a recomandat să ieșim prin Sculeni. Nu știu dacă prin altă parte era mai bine dar pe aici a fost una din cele mai neplăcute experințe pe care le-am avut în vamă (și chiar am trecut prin câteva). Pe lângă așteptarea aproape 2 ore, nesimțirea lucrătorilor începând de la vameși până la vânzătoarea de la bufet pe care am întrebat-o dacă există în vamă o toaletă. La final după ce am fost verificați și răsverificați la cumpărarea vignetei ni s-a greșit numărul mașinii și ne-au zis că ne dau o amendă și se va anula data viitoare când intrăm. Nu am înțeles nimic dar nici nu am insistat.

Drumul foarte prost până la Chișinău, știu că se lucrează și sunt incoveniente... dar tot e foarte prost. Norocul după tot acest drum a fost cazarea peste așteptări. Seara am încheiat-o cu o masă La Plăcinte pe B-dul Stefan cel Mare și o plimbare pe bulevard după masă.

A cincea zi a fost o plimbare lungă prin Chișinău. Am lăsat mașina la hotel pentru că preferăm să batem orașele pe jos și unde e distanță mei mare să luăm un taxi. Ziua a început cu primul obiectiv, mai puțin obișnuit. Am vizitat acasă un vloger renumit, fiul meu mai mic este un fan înfocat al lui și nu am scăpat. Omul s-a trezit cu noi la poartă dar a fost foarte drăguț.

Până acolo am mers cu un taxi pe care l-am găsit greu de tot. La telefonul pe care l-am primit de la recepție răspundea o doamnă și zicea să sunăm în câteva minute când sau nu mai răspundea sau zicea că nu are taxi. Asta am pățit-o de mai multe ori pe parcursul șederii noastre în Chișinău. Până la urmă am prins unul pe strada.

De întors ne-am întors cu un troleibus care ne-a amintit de anii tinereții. Doamna taxatoare era de milioane și copiii nu își puteau lua ochii de la dânsa cum se plimba prin autobus printre atâția oameni să dea bilete după fiecare stație. Am coborât pe bulevard și am luat-o pe jos spre Parlament, Guvern, am intrat în parc pe langă statuia lui Stefan unde am stat și am admirat oamenii. Apoi am încercat să găsim Casa Pușkin. Cum nu ne făcusem temele cu acest obiectiv, ne-am tot plimbat în sus și în jos pe Bulevardul Pușkin la indicațiile contradictorii aldate de diferite persoane pe care le-am întrebat. Am ajuns până pe Strada București, am trecut de Ambasada României, ne-am întors, am coborât pe lângă ea, cineva ne-a zis de Colina Pușkin, am mers pe jos până acolo și am ajuns la 16 și 16 minute. Se închidea la 16. Înapoi la Bulevardul Stefan cel Mare și din nou La Plăcinte.

Concluzie Chișinău (experiență personală nu dau verdicte): oraș în dezvoltare, amestec de vechi cu nou, mult haos (am trecut de exemplu în zona autogării pe jos și a pieței alimentare - tarabe aiurea pe trotuar și pe stradă, marfă expusă peste tot, mizerie), oameni în marea majoritate frumos îmbrăcați în oraș (mi-a plăcut eleganța simpla – mai puțin blugi, femeile mai mult în rochii, bărbații mulți în pantalon și cămașa).

Am menționat la mâncare doar La Plăcinte pentru că doar aici am mâncat OK. Și aici timpul de așteptare pentru 3 placinte și o poție de clatite mai mult de o oră mi s-a părut exagerat. În rest la terasele unde am căutat mult fast-food. Sunt sigură că sunt și restaurante unde se mănâncă și altceva dar nu am găsit în zona în care am circulat pe jos și doar pentru un restaurant nu considerăm că e nevoie să mergem în alt capăt de oraș mai ales că am stat doar 2 zile.

---

VIZUALIZĂRI: 1151 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI