2 in 1 - city-break si concert

TIPĂREȘTE

Asa cum spuneam si in review-ul despre hotelul in care am fost cazati, concertul Roxette din acest oras a fost un prilej bun de a alerga dupa doi iepuri, adica de a vedea trupa respective live si de a vizita o capitala europeana despre care auzisem numai cuvinte de lauda.

Drumul a fost cu peripetii, in primul rand datorita masinii, care ne-a dat batai de cap (scapa motorina pe undeva, deci am avut un consum mult mai mare decat anticipam, deci multi bani tocati in plus si in al doilea rand pentru ca pe drum, dupa Budapesta a fost un accident pe autostrada, chiar sub ochii nostri, pe sensul opus. Insa multe plastice din masina respectiva au sarit pe sub parapetii de tabla, pe sensul nostru si la viteza ce o aveam nu am avut cum sa le mai evit, am trecut prin ele. Se pare ca unul din ele ne-a lovit din laterat exact in placuta de inmatriculare, pt ca la sosirea la hotel suportul placutei era desprins de-o parte, placuta de pe fatza statea doar atarnata, pe verticala.

Taxele de drum sunt urmatoarele: in Ungaria daca ai forinti iti cumperi de la ei cu aprox 2600/10 zile, daca nu ai forinti cumperi de la noi, inainte sa treci vama, noi am cumparat din Sannicolau Mare de la o benzinarie cu 55 lei (deci am pierdut aprox 16 lei). Dupa aia, la intrarea in Slovacia se gasesc vignete atat pt Slovacia cat si pt Cehia. Amandoua costa 21 EUR. Cea de Slovacia e vreo 6, cred (pe 1 sapt) iar cea de Cehia, mult mai scumpa, 15 EUR/10 zile. Drumul cu vreo 2 opriri (una pt plin si vigneta in Sannicolau, una in Slovacia pt inca niste motorina suplimentara pt ca dupa cum am spus masina a consumat ca sparta) a durat cred vreo 9 ore. Asta si cu un mers foarte linistit (110-120) pentru ca sa nu fac consumul si mai mare de atat.

In prima zi, dupa cazare, nu prea am iesit prin oras, pentru ca eram destul de obositi. Am fost doar la mall-ul care nu este departe de hotel si de unde am facut niste cumparaturi pt a avea cele necesare in camera (de baut in principal, pentru ca era cald rau). Nota: in zonele neturistice ale Pragai nu prea o sa gasiti case de schimb valutar. Chiar si bancile nu au asa ceva. Noroc ca pe un card de ING aveam niste bani, asa am reusit sa retragem de pe el direct in coroane de-ale lor si am avut de niste cumparaturi. Referitor la casele de schimb o sa cititi mai jos o intamplare nu tocmai placuta. Paritatea este 1 EUR = aprox 24 coroane, sau 1 EUR = aprox 6 LEI.

A doua zi, imediat dupa micul dejun am luat-o la picior prin zona. Dintr-una am ajuns intr-un parc frumusel in care am dat de o pista pentru biciclete pe care am gasit un indicator: CENTRU 5 km. Asa ca am decis sa nu ne ma intoarcem dupa masina pt ca oricum are probleme (la care s-ar adauga problema parcarii in zona centrala) si sa tinem acele indicatoare spre centru. In aprox o ora eram deja pe malul Vltavei cautand bilete la plimbarea cu vaporasul. Am gasit o firma care avea plecari din ora in ora si ne-am luat bilete cu 200 coroane/pers (cam 8 EUR). Pt catel nu a fost nicio suprataxa. Croaziera a durat cam 50 minute si a fost foarte placut asta mai ales prin prisma vremii care a fost foarte adecvata pentru asa ceva. Am pornit de la podul Chekuv si am mers pana la podul Karluv (cau Charles) unde vaporasul a intros si retur.

Imediat dupa mini-croaziera am mers spre buricul targului, adica la podul Charles, desigur, pe jos de aceasta data. Nebunie la cel mai inalt nivel. Toate natiile pamantului se imbulzesc pe acel pod, plin de vanzatori ambulanti, pictori, portretisti, un nene dadea la o manivela la o flasneta, si o caldura sufocanta care-l facea pe catelul nostru sa scoata o limba de-un cot. Pana la urma l-am luat in brate ca nu mai facea fatza in padurea aia de picioare. Chiar la intrarea pe pod am gasit o casa de schimb valutar, si aici vreau sa va trag un semnal de alarma. Asadar ATENTIE LA CASELE DE SCHIMB VALUTAR, in special la cele din zona centrala (Old Town), cu afise multe pe galben. Au afisat un schimb foarte favorabil (1 EUR = 24 coroane), insa undeva mai jos scrie LIMITA MINIMA 296 EURO, sau ceva de genul asta, difera de la casa la casa. Sub aceasta limita cursul este de fapt de doar 17,85coroane/EUR. Va dati seama ce fatza am facut cand am dat 50 EURO si in loc de 1200 si ceva coroane am primit doar vreo 844. Practic din 50 EURO si-au oprit lor 16. Si desigur, nu au vrut sa ni-i dea inapoi. Am facut galagie pe acolo, sa chemam politia, sa nu stiu ce, nu se sinchiseau, si mai tarziu am inteles de ce: pentru ca sunt foarte multe astfel de case de schimb valutar, si e o intelegere tacita intre ei si autoritati. Sunt tolerati si practic nu fac atlceva decat sa te fure pe fata si sa profite de proasta informare a turistilor. La nici 50 m mai incolo, un grup de turisti francezi se certau cu o alta vanzatoare de la alta casa de scimb valutar. Practic a fost o experienta care ne-a facut o infuzie de gust amar inca din stadiul de “sa facem cunostinta” cu orasul despre care auzisem atat de multe lucruri frumoase. Si degeaba ne-am straduit de atunci, tot nu am reusit sa trecem peste moment prea usor, am inceput sa devenim din ce in ce mai suspiciosi, si la orice pret afisat trebuia sa intrebam de alte trei ori daca e pe bune si daca nu exista vreun truc sau vreun cost ascuns asa cum se pare ca se practica. Degeaba se dau ei occidentali, mentalitatea comunista (sau balcanica, de inselat oamenii prin orice mijloace) se pare ca le este prea adanc infipta in ADN-uri. Si aia din pacate nu se schimba in 20 de ani de frontiere deschise. Rupti de caldura si de oboseala am gasit o statie de metrou care era pe aceeasi linie cu Czeskomoravska, statia in care trebuia sa ajungem noi la hotel asa ca am plecat spre hotel.

Mai pe seara am revenit din nou in oras, tot cu metroul. Se mai inserase si era mai placut. Din nou centrul vechi (Old Town, asa apare pe harta) era cotrobait de mii si mii de turisti straini care umblat de colo-colo ca furnicile. Preturi nu prea mici, avand in vedere ca totusi nu eram in occident. Ma asteptam sa fie cat de cat comparabile cu cele de pe la noi, dar m-am inselat. De exemplu o bere la o dugheana de stat in picioare, la pahar de plastic – 60 ck (10 LEI) sau daca vreai sa stai la o terasa, 80 ck (deci mai bine de 3 EURO). Am fost si pe la vestitul turn cu ceas in care se poate si urca, contra sumei de 100 ck. Eu am urcat, sotia a ramas jos, cu catelul. Se urca pe doua tronsoane, mai intai cu un lift mai incapator 3 etaje, apoi cu un alt lift, mai ingust, care te duce pana sus de tot in turn, de unde ai o vedere panoramica de exeptie. Din nou full de turisti, zici ca eram pe Turnul Eiffel. De sus, centrul parea un musuroi si jos oamenii se zvarcoleau de colo-colo mai ceva ca furnicile cand le torni un pahar de apa. Iar eu din varful musuroiului faceam poze. Centrul vechi este de un pitoresc aparte. Cladiri inalte si vechi (bine intretinute) cu stradute pietonale foarte inguste, exact ca in Venetia. Terase foarte-foarte multe si foarte-foarte pline de turisti, nici vorba de criza. Ce ne-a socat destul de tare, am vazut de mai multe ori persoane in stare de ebrietate. Imbracate normal, nu pareau boschetari. Chiar si cupluri pe la 40-50 ani (pareau localnici), mergeau pe strada cu sticla in mana si mai trageau cate-o dusca.

Am parasit Old Town-ul trecand pentru a nu stiu cata oara pe la Powder Tower (un turn negru, vechi) si am plecat asa la pas, aiurea, fara un obiectiv anume in vizor. Fara sa ne dam seama, am obersvat ca suntem pe Bd Vaclavske, la celalat capat deja se observa impunatoarea cladire a muzeului national, Narodny Museum. Un fel de Bd Unirii din Bucuresti, daca ar fi sa-i caut termen de comparatie, acest Vaclavkse, foarte foarte lat, si cu o zona pietonala foarte generoasa pe mijloc. Si la capat, troneaza cladirea muzeului, cam la fel cum se observa in Bucuresti Casa Poporului de pe Bd Unirii. Doar ca Vaclavkse este usor in panta, deci mergand spre muzeu se urca putin. De la o toneta am luat un hot-dog (40 ck – aproape 7 LEI) si o apa la 0,5L (25ck-1 EUR), sotia a preferat ceva de la McDonalds. In fata muzeului se afla un monument impunator al St. Vaclav (fost duce de Boemia care se pare ca este sanctificat), unde seara se aduna tineri, ceva in genul statuii lui Matei Corvin, din Cluj. Si aici am vazut pe niste bancute un cuplu cu o sticlutza la purtator din care trageau pe gat ceva tarie. Intre timp catelul se lingea la piciorul spate-dreapta din ce in ce mai insistent si am observat ca e lovit destul de rau (avea unghia crepata, se desprinsese o aschie, probabil de la scarile rulante de la metrou). Asa ca am plecat spre hotel si seara ne-am petrecut-o facandu-i dezinfectie cu spirtul sanitar ce-l aveam la indemana si cautand o modalitate sa-l bandajam cu ceva pt ca sa nu se linga. Pana la urma l-am legat cu un celofan.

A doua zi devreme, imediat dupa micul dejun, am mers la receptie si baiatul de acolo ne-a ajutat sa gasim un cabinet veterinar care era deschis non-stop. De fapt gasisem noi ceva in camera cautand pe net, insa el avea o harta cu ceva baza de date mai detaliata a Pragai, asa ca a gasit un cabinet la nici 10 min de mers cu masina. Acolo catelului i-a fost acordat tratamentul necesar (indepartare aschie de unghie, dezinfectare, bandaj, 2 injectii). 600ck a costat distractia, adica 25 EURO, cu recomandarea ca peste doua zile sa mergem sa ii schimbe bandajul. Doar ca noi peste doua zile urma sa fim in Austria, asa ca ne-am luat la revedere de la dragutele doamne veterinare care si-au facut datoria foarte bine.

Dupa aceasta aventura catelul schiopata, asa ca a ramas la hotel. Noi am plecat din nou in oras cu destinatia Castelul Praga. Din nou cu metroul pana la Namesti Republiky si apoi pe jos peste podul Manesuv. Sunt si multe mijloace de transport in comun care merg spre castel, dar daca esti in centru nu prea are rost sa apelezi la ele, cred ca e de mers maxim 15 minute pe jos.

Pana la castel se urca pe niste trepte, destul de multe, iar daca e foarte cald cum a fost cazul nostru, treptele o sa vi se para foarte numeroase. Castelul este foarte mare si impunator, cu multe turnulete care aduc a Domul din Milano (stilul acelasi - gotic) si gazduieste printre altele si o catedrala (st. Vitus) care intre anumite ore se viziteaza, drept pt care in jurul orei 12:00 se formase o coada imensa de turisti la una dintre intrari. Noi nu am mai stat, am vizitat doar pe dinafara. De asemenea sunt si ceva muzee care se pot vedea contra cost. Se organizeaza si concerte de muzica clasica, erau si bilete combinate: muzeu + concert, nu imi mai amintesc exact tarifele, oricum de ordinul sutelor de coroane.

Caldura incepea sa-si faca din ce in ce mai simtita prezenta. Era deja ora pranzului asa ca ne-am gandit sa ne retragem spre centru pt ceva de mancare si o bere rece. Pe aleea de coborare de la castel am gasit o dugheana unde se vindea printre altele si pizza la felie, sotiei i-a placut foarte mult asa ca am luat pranzul “pe fuga” si in centru ne-am oprit doar pentru o bere: 60ck (10 lei) la pahar de plastic, la o dugheana la care se serveau mai multe sortimente de friptura, in principal am vazut ca era la mare cautare porcul la protap, de fapt erau picioare de porc puse la rotisat si care aratau foarte apetisant. Ne-am mai plimbat putin prin Old Town si apoi am tulit-o spre hotel sa vedem ce mai face catelul care era ramas singur in camera cu “do not disturb” pe usa. Si sa ne odihnim putin in vederea concertului ce urma pe seara.

Ora anuntata era 20:00, noi am mers la O2 Arena pe la 19:00. Intrarea s-a facut lejer, pe foarte multe porti de acces. De mentionat ca odata intrat in arena esti “indoor”, ca si cum ai intra la un stadion, in spatiu de sub tribune, dar izolat de afara cu un perete de sticla. Aici e un spatiu imens (practic de jur-imprejur) cu barulete, tonete de unde poti sa iei ceva de mancat, sau sa bei ceva la micile terase amenajate. Super occidental, nimic de comentat. Daca ai bilete “la iarba” sau “in picioare”, cum am avut noi, dupa intrare trebuie sa mai cobori un nivel si de acolo se face accesul spre spatiul din centrul arenei. Cu alte cuvinte am avut locuri exact acolo unde este terenul pe care se desfasoara competitiile sportive, hockey in cele mai multe cazuri, in Cehia este un sport foarte cunoscut si practicat.

La 20:00 a inceput concertul, insa nu Roxette ci trupa care era invitata sa cante in deschidere. Ceva trupa anonima pt noi, probabil destul de cunoscuta in Cehia, dupa reactia publicului. Au cantat vreo jumate de ora, sonorizare buna, sound bun, solista avea un accent usor englezesc a la Kate Nash sau Lilly Allen, reusit mini-recitalul. Dupa care a mai fost o pauza de aproximativ jumatate de ora in care au fost instalate instrumentele celor de la Roxette. Pe la 21:00 si-umpic si-au facut aparitia in scena cei pt care batusem atata drum. Au inceput cu Dressed for success urmata de Sleeping in my car si chiar dupa prima piesa deja eram in extaz. Nu mai stiu ordinea exacta in continuare, insa au fost cam toate hiturile lor plus vreo trei melodii de pe noul album. Cu toate ca la intrare, era foarte-foarte racoare din cauza climatizarii, pe la jumatate concertul sotia nu a mai rezistat din cauza zapuselii acolo in fatza unde eram si ne-am retras mai in spate. Sistemul de climatizare nu mai facea fatza cum ar fi trebuit. Cel mai tare moment mi s-a parut cand au cantat cele doua piese supercunoscute “How do you do” din care au sarit direct in “Dangerous”. Aici aveti linkul catre inregistrarea momentului la care ma refer. Din pacate inregistrarile facute din tribuna nu pot sa reflecte adevarata atmosfera care era si “la sol”. Aici aveti o mostra pusa de mine pe youtube si puteti sa faceti o idée despre cum se simte muzica jos, in sectorul “standing”. Sotia a trebuit sa plece mai repede la hotel (eram cazati la doar 5 min), catelul trebuia scos la plimbarea de seara si nu vroiam sa le lase suprize gazdelor in camera. Eu am mai ramas si am asistat la cele doua bisuri ale trupei. Finalul a fost apoteotic, dupa al 2-lea bis, au revenit in scena si au cantat si arhicunoscuta Listen to your heart si Church of your heart. Pe ultima deja am auzit-o din afara arenei pt ca am plecat putin mai repede, ca sa nu prind nebunia de la final cand probabil ca lumea s-a ingramadit la iesiri. Am gasit pe youtube si un colaj de 15 minute, care prezinta secvente din majoritatea pieselor cantate in acest concert. Aici il puteti vedea.

Am plecat spre hotel cu o oarecare de parere de rau ca nu a durat mai mult, si mai ales ca probabil nu o sa mai am ocazia sa-i vad live niciodata… dar exista o vorba inteleapta: never say never. Si desigur, cu gandul deja la drumul ce urma sa-l facem a doua zi. In drumul spre a doua parte a mini-circuitului nostru pe care ne-o programasem in Austria, Gosau urma sa trecem si prin Germania, in ceva interes de serviciu, asa ca in ziua urmatoare urma sa parcurgem vreo 980 km, deci trebuia sa fiu cat se poate de odihnit. Cu toate acestea, la hotel nu am adormit imediat, am mai stat cu sotia sa vizionam inregistrarile video din camera si din telefon, retraind momentele din timpul concertului.

Cam asta a fost experienta noastra in Praga. Sper c-am reusit sa va transpun catusi de putin in realitatea orasului de aur. Un oras caruia merita sa-i alocati cel putin un weekend pentru a-i descoperi partile pozitive, pe cele mai putin pozitive nu va doresc. O experienta interesanta si necesara, ceea ce va dorim si Dvs!

---

VIZUALIZĂRI: 3586 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI