Revelion pe VLTAVA

TIPĂREȘTE

Praga.

Prima vizita, pe vremurile cand in liceu fiind, tata a hotarat sa facem turul acela la moda: Ungaria, Cehoslovacia, RDG.

Imi amintesc caldura si soldatii de la poarta Palatului cu care am facut fotografii. Si pliculetele de budinca in toate aromele posibile pe care le-am adus acasa. Si campingul de la marginea orasului unde am stat cateva zile bune. In cortul nostru vechi. Si inghetata.

Mi-am dorit sa ajung din nou. Si am ajuns.

Intr-o zi frumoasa de decembrie, cu masina si o familie de prieteni care nu mai vazusera Praga niciodata.

Ne-am cazat la hotel ANDEL. Este la 5 minute de statia de metrou, aproape de centru si... bucurie mare pentru noi fetele, la 200 de metri de un mall.

Hotelul frumos, curat, elegant, m-am tot intrebat de ce oare are doar trei stele. Toate bune si frumoase, parcarea in schimb ne-a cam usturat la buzunare.

Camerele frumoase si baile si mai frumoase. Iar micul dejun o minunatie, mai ales ca la cafea, ieseam in fiecare dimineata pe un hol doar in geamuri si priveam "Praga la ea acasa ".

Am luat-o usurel la pas, cu traseul si obiectivele pregatite de acasa, sa vedem tot ce putem in zilele urmatoare, pentru ca eram in 27 decembrie si nu stiam exact pana cand sunt deschise obiectivele turistice.

N-am sa va povestesc despre tot ce este de vazut pe acolo, au povestit altii inaintea mea mult mai bine.

Doar despre doua "experiente" grozave pe care le-am avut in acele zile.

Prima este Revelionul pe care l-am rezervat de acasa, de la agentia de turism pe un vaporas pe VLTAVA. Ne-am dorit un Revelion mai special, ne gandeam ca ar fi frumos sa-l facem pe strada in mijlocul multimii dar tot cautand am gasit varianta cu vaporasul.

Am fost inspirati sa luam cu noi multe haine groase. Vorba unuia dintre cei care povesteau despre Praga iarna, crapau pietrele cu zgomot. Invatasem sa ne oprim cam la trei ore de vizitat in cate o carciumioara simpatica pentru (asa cum ii spunea prietenul nostru) -refill. Care cu ce putea, noi fetele descoperisem un ceai grozav cu rom si o prajitura cu ciocolata "de-a casei".

Tot plimbandu-ne pe malurile Vltavei, ne opream din cand in cand si faceam pariuri oare care va fi vaporasul nostru pentru Revelion. Baietii radeau de noi aratandu-ne cateva vaporase mici, amarate, care nu prea se potriveau cu toaletele noastre carate de acasa pe umerasele care ingustau privelistea soferului.

Am localizat de dimineata pontonul de imbarcare iar seara pe la 8, intr-un vant care ne zburatacea bluzitele de gala (bine am facut ca nu ne-am luat rochiile decoltate), ne-am asezat la coada pentru imbarcare.

Macar deocamdata ne linistisem. Nu eram, asa cum gandisem in momentele de pesimism, singurii clienti ai unor zdrahoni de cehi care urmau sa ne arunce din vapor pe vreo insula parasita in mijlocul marelui oras dupa ce ne furau cam tot ce aveam.

Ba din contra, niste zdrahoni de cehi ne-au dus de mana pana la intrarea pe puntea unde aveam mesele rezervate, puntea exterioara fiind acoperita cu gheata la greu.

Inauntru cald, totul impodobit de sarbatoare, fete frumoase cu beteala in par ne-au condus pe fiecare la mese.

La mesele de langa noi, destul de aproape, spatiul totusi nefiind atat de generos, erau englezi, scotieni (asta am aflat cand unul dintre barbati a dansat printre mese fluturandu-si fustita), americani, japonezi, nemti si, intr-unul dintre compartimentele separate de sala noastra rusi. Baietii, la un moment dat, dupa cateva pahare bune au vrut sa mearga sa-si ia mancare de la vecinii rusi pentru ca nu stiu de unde au presupus ei ca mancarea lor era mai buna.

I-am oprit la timp...

Mancarea in regim de bufet, foarte buna si suficienta.

Bautura destula si de multe feluri, la alegere, totusi anumite bauturi nu erau incluse in pretul platit si trebuiau platite separat.

Atmosfera grozava!

Pe punte de deasupra noastra era ringul de dans si tavanul se misca in ritmul muzicii.

Vaporasul a plecat pe la ora 21 si a mers continuu pana la 3 dimineata cand ne-a debarcat in locul de unde plecasem.

Am dat mai multe ture pe Vltava, la un moment dat ajungeam la o ecluza si am incercat sa numaram de cate ori am trecut prin ea. Senzatia era tare interesanta, vedeam pe geam cum se ridica apa la geamul nostru si ne bucuram ca niste copii. Spre dimineata cand se incinsese petrecerea n-am mai putut tine sirul -ecluzelor-

In jurul orei 12, vaporasul nostru, impreuna cu toate celelelate s-au oprit in cerc intr-un loc anume de unde am putut vedea tot spectacolul minunat al Revelionului pe strazile orasului.

A fost unul dintre cele mai frumoase momente de trecere intr-un nou an.

Afara pe punte ne inghesuisem cu totii, cu paharele de sampanie in mana, cu artificiile care explodau peste tot in jur si felinarele rosii care pluteau prin aer pe langa noi si acolo, pe Vltava, ciocneam pahare si ne spuneam "La multi ani ", in engleza, chineza, rusa, si cine mai stie in ce grai?

Ne inghetasera mainile pe paharele de acum goale, ne inghetasera picioarele si inghetasera cred si aparatele foto dar nu pleca nimeni de acolo.

Spectacolul era ametitor si prin boxele scoase afara canta ABBA -HAPPY NEW YEAR.

Abia cand a inceput sa se legene vaporasul mai bine ne-am dat seama ca ar fi cazul sa intram sa nu ne aduca oamenii cu salvarea la hotel in hipotermie.

Inauntru, pe ringul de dans mare nebunie. Canta OZON. Pana sa ne dezmeticim, ne-am trezit intr-o mare de oameni care strigau la noi: Romaniaaaaaaaaaaa, mai a hiiiiiiiiiiiiiiiiii, mai a hooooooooooo, ,,, ,,, ,,, ,,Si am inceput sa strigam si noi si sa dansam pana cand, unul din membrii echipajului a venit politicos sa ne arate cum tremura podeaua si cum se legana vasul din cauza romanilor de la Ozon.

Ne-am intors la masa insotiti de scotian, vecinul nostru cu care de acum eram prieteni si am facut poze. Le caut. Promit. Ne-a spus ca el si sotia lui sunt in luna de miere si ca uite, toacmai acum la varsta asta a ajuns "a big star ". Aveau cred, aproape de 60 de ani. Asta si pentru ca toti din salonul nostru se inghesuiau sa faca poze cu el si sa-l imbratiseze.

Sigur a venit si momentul cand am debarcat. O mare de turisti veseli care curgeau de pe vaporasele simpatice. Ne cunosteam parca de cand lumea si ne-am luat la revedere de parca a doua zi urma sa ne intalnim la cafea.

Cine stie prin cate colturi ale lumii ne-am imprastiat?

Am mers pe la ora 4 dimineata, prin Praga devastata de petrecerea monstruoasa de Revelion. Pe jos, razand si cantand la minus... multe grade. Nu mergea nici un metrou iar strazile erau blocate pentru curatenie la care se muncea din greu.

A doua zi, am incercat, condusi de o inspiratie divina, sa luam bilete la concertul de Revelion al Filarmonicii din Praga. Am gasit. Destul de scumpe dar a meritat fiecare banut.

Am asistat la un concert extraordinar care, din cate am inteles de la prietenii mei care fusesera la Viena la concertul de Craciun, se ridica la nivelul acestuia.

Ce m-a impresionat cel mai tare, la pupitrul orchestrei s-a aflat o femeie. De o modestie incredibila, ca toti ceilalti membrii ai orchestrei de altfel.

Si bineinteles, in aplauzele si strigatele unei sali pline, seara s-a incheiat cu marsul Radetzki.

Am plecat cantand spre hotel.

Am ramas cu Praga in suflet.

---

VIZUALIZĂRI: 5433 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI