Draga mea Praga

TIPĂREȘTE

Prolog

La fix o săptămână de la întoarcere din Berlin vezi impresii aveam să zbor din nou spre centrul Europei, de data asta către o destinație care nu îmi era străină: Praga.

O vizitasem pentru întâia oară la 15 ani într-o excursie cu mașina prin Ungaria și Cehoslovacia făcută cu părinții. Revenisem în decembrie 1990 și o găsisem obosită și cenușie după perioada comunistă. Și pe parcursul altor trei sejururi fusesem martora transformării sale într-un oraș plin de viață, luat cu asalt de hoarde de turiști veniți să îi admire capodoperele arhitecturale și să bea bere... ????

Adrian îl cunoștea și mai bine: în anii ’80 și ’90 făcuse dese deplasări aici în interes de serviciu și avusese un ghid avizat și în plus, vorbitor de limba cehă: pe fratele lui, din nefericire plecat mult prea devreme dintre noi, care a locuit în Praga timp de opt ani. Așa încât, spre deosebire de Berlin, pentru vizita în capitala Cehiei n-a fost nevoie să duc muncă de lămurire cu consortul.

Deși am ajuns de atâtea ori la Praga, nu m-am învrednicit să îi dedic pe AFA decât un singur amărât de review, și ăla despre bere???? vezi impresii... Chiar n-am idee de ce am fost așa de leneșă, mai ales că, vorba lui Kafka, odată ce ai vizitat orașul, n-ai cum să-l dai uitării. Iar eu îl îndrăgisem de prima dată. Doar două lucruri mă deranjaseră: 1) limba (inclusiv nenorocitele de diacritice cu care va trebui să mă războiesc acum); și 2) vremea schimbătoare de pe o zi pe alta, de la o oră la alta.

Dar asta e, mi-am asumat riscul unor posibile plimbări în ploaie în prima jumătate a lui octombrie, de care chiar n-am fost cruțați. Da, dar ce frumos era orașul în... minutele???? când soarele se strecura timid printre frunzele ruginii ale copacilor. Ce poezie, ce încântare!

Of, ce dor mi s-a făcut de Praga doar povestindu-vă...

Mergeți să o vedeți cu ochii voștri! Pentru că nici nu știți ce pierdeți dacă nu mă ascultați! ????

Buuun, vorba lungă, sărăcia omului. Să trecem la treabă, zic.

Atuurile Pragăi

■ Legende și istorie. Tuturor ne plac poveștile, nu-i așa? Și Praga are suficiente. Un teolog german din secolul al XVI-lea a fost primul care a susținut că orașul a fost întemeiat la anul 1306 î. Hr. fix! de un oarecare rege Boyaa. În veacurile V-IV î. Hr. triburi celtice s-ar fi stabilit pe malurile Vltavei, numind regiunea Boemia, în onoarea primului ei conducător.

O altă legendă spune că regina Libuše, care s-a căsătorit cu un plugar - Přemysl, fondând dinastia Přemyslid, și a trăit în castelul Libušin (atestat arheologic ca datând din secolul al VII-lea), a avut o viziune. În vis i s-ar fi arătat „un oraș întins, a cărui glorie va ajunge la stele, un loc în mijlocul unei păduri, cu o costișă ce se înalță prăpăstioasă deasupra unui râu Vltava. Și un bărbat cioplește un pridvor pentru casa lui. Un castel pe nume Praha se va construi aici.”

De la acest cuvânt - „prag” („prah” în limba cehă) s-ar trage numele orașului. Ce frumos!

Istoria Pragăi a fost dintotdeauna strâns legată de cea Castelului său (înregistrat de Guiness Book drept cel mai întins din lume, deși se pare că ar fi al treilea; Dumnezeu știe!), construit începând cu anul 870, și a fortăreței Vyšehrad, datată un veac mai târziu.

Un membru al dinastiei Přemyslid a fost „bunul rege Václav/Wenceslas” , duce de Boemia (907-935), cu care vizitatorul se va întâlni în fel și chip în diverse locuri din Praga. Brav soldat și om cucernic, a fost ucis de propriul frate, așa cum se întâmpla adesea în acele vremuri tulburi în mai toată Europa. Drept pentru care a fost venerat, canonizat și e considerat patronul spiritual al Cehiei.

Prima perioadă de mare înflorire a cunoscut orașul în secolul al XIV-lea în timpul domniei lui Carol IV, rege al Boemiei și Sfânt Împărat Roman. El este cel care a stabilit capitala imperială aici și a transformat Praga în a treia cea mai mare urbe europeană, după Roma și Constantinopol. A extins așa-numitul Oraș Mic și a fondat Orașul Nou. Din porunca lui s-a înființat în 1348 Universitatea Carolină, cea mai veche din Europa Centrală, și a fost construit Podul Carol, a cărui piatră de temelie ar fi pus-o chiar el pe data de 9 iulie 1357 la orele 5:31 dimineața.

Câtă exactitate! ????Ei bine, acest amănunt este știut deoarece numărul 135797531 a fost descoperit scrijelit în Turnul Vechi al podului. Despre Podul cu sfinți, cum i se mai zice, se spune și că ar fi bântuit de fantome fără capete care sar în apele Vltavei sau urlă la stele: probabil că genul ăsta de povești a apărut ca urmare a execuțiilor publice din Piața Veche, unde condamnații erau trași în țepe înfipte apoi pe pod. Asta ca nu cumva să credeți că Vlad Țepeș a fost vreun deschizător de drumuri! ????Acum, din fericire, locul e bântuit doar de muzicanți și pictori stradali...

O a doua epocă de prosperitate a Pragăi a venit odată cu Rudolf II (1552-1612), Sfânt Împărat Roman din dinastia Habsburg, un individ excentric dar mare iubitor de arte, care a mutat capitala de la Viena la Praga în 1583, statut pe care orașul nu l-a păstrat decât până în 1648.

Secolul al XVII-lea a fost fast pentru comunitatea evreiască a orașului, care reprezenta atunci cca. 30% din populație, pentru ca veacul următor să aducă un nou avânt în comerț, dar și în cultură. În 1784 cele patru cartiere creștine care formează și azi centrul istoric al orașului - Malá Strana, Nové Mĕsto, Stare Mĕsto și Hradčany - s-au unit, în timp ce cartierul evreiesc Josefov a fost încorporat în Praga în 1850.

Din 1867 Cehia a făcut parte din Austro-Ungaria iar după înfrângerea acesteia în Primul Război Mondial s-a format statul cehoslovac, cu capitala la Praga. Între cele două războaie mondiale orașul a înflorit, însă pentru scurt timp, căci ocupația nazistă din 1939 a însemnat persecutarea localnicilor cehi și germani și exterminarea evreilor.

Totuși, în chip straniu, cartierul evreiesc n-a fost distrus de naziști. Mai mult decât atât, a circulat și circulă și acum o legendă potrivit căreia Hitler ar fi dorit să îl păstreze ca „muzeu” și să se retragă „la pensie” în Praga. Nțțț, greu de crezut! ????

Lăsând pe seama altora poveștile și revenind la fapte, în 1948, printr-o lovitură de stat, comuniștii ajutați de „frații” sovietici au preluat puterea. „Primăvara de la Praga” din 1968 a fost înăbușită cu forța de membrii Tratatului de la Varșovia, cu excepția României. După evenimentele din 1989 care au dus la căderea Zidului Berlinului și dezmembrarea URSS, Cehoslovacia s-a eliberat de influența comunistă iar în urma dizolvării pașnice a federației dintre Cehia și Slovacia, Praga a devenit capitala Republicii Cehe.

■ Arhitectură. Clădirile Pragăi îi reflectă istoria documentată de peste un mileniu: romanic, gotic, renascentist, baroc, neoclasic, Art Nouveau, cubist - toate stilurile arhitectonice majore se regăsesc în oraș. Praga are un castel și multe, foarte multe biserici și palate, dar chiar și fără a fi cunoscător într-ale arhitecturii, un lucru n-are cum să-ți scape: până și construcțiile rezidențiale sunt înfrumusețate cel mai adesea de decorațiuni exterioare care te fac să întorci capul și să te împiedici de pietrele de pavaj căscând ochii. Și cea mai mare plăcere pentru un turist este, după umila mea părere, să se plimbe pe străzi chiar fără niciun scop precis, doar pentru a se bucura de frumusețea peisajului urban și a poposi din când în când în câte o piațetă pentru a se întrema și hidrata cu o berică... ????

Dânsul (turistul) va remarca, fără îndoială, cât de bine au fost restaurate și cu câtă grijă sunt întreținute clădirile din centrul istoric, inclus integral (cca. 870 de hectare) în 1992 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Și nu vorbim aici doar de palatele vechii aristocrații transformate în muzee sau de biserici, ci și de case obișnuite și blocuri cu apartamente ridicate în secolul trecut. Pentru toate acestea primăria e obligată, pe banii săi, să asigure renovări periodice.

Vai, ce diferență față de București! Nu vreau să mai insist, că mă enervez... ????

■ Orașul de aur. Nu am idee cine a inventat această poreclă veche. Poate că-și are originile în cupolele aurite ale bisericilor ori în meseria de bijutier practicată în Evul Mediu de evreii localnici. Sau te pomenești că de vină ar fi alchimiștii care au dat năvală în oraș prin secolele XVI-XVII, deși nu nu am citit nicăieri că vreun asemenea specimen s-ar fi îmbogățit din această afacere.

■ Străduțele. Despre Praga se spune că este un oraș romantic. Foarte adevărat! Atmosfera sa medievală a întreținută de alei și străduțe pavate cu piatră cubică ce șerpuiesc încolo și încoace, unele din ele urcând și coborând în pante aproape amețitoare, creând un labirint superfotogenic din care zău că nu ai vrea să evadezi... Cea mai îngustă stradă se cheamă Nejužši pražská uliča și n-are decât 50 cm lățime! Dar este prevăzută cu semafor: ca să o străbați, trebuie să apeși pe buton pentru ca din sensul opus să nu apară cineva și să dați nas în nas fără a vă putea evita.

■ Cele 100 de turnuri. Realitate sau doar altă legendă urbană? Ei bine, Praga are 120 de turnuri importante, de genul Turnului Pulberăriei sau al turnurilor catedralei Sf. Vitus, dar dacă e să pui la socoteală și turnulețele clădirilor rezidențiale, ar rezulta vreo 500. Alții susțin că peste 1.000. Dar cine stă ca să le numere?!! ????

■ Zgârie-norii. Praga duce lipsă de așa ceva, și-mi pare foarte bine! Surprinzător poate, cea mai înaltă construcție din oraș (216 m) a rămas Turnul de televiziune Žižkov construit pe dealul Petřín între 1985-1992. Dacă vă plac panoramele văzute la sus, puteți urca pe deal cu funicularul și pe urmă cu liftul până la platforma de observație situată la 93 m.

■ Modernismele. Apropo de Turnul TV: sculptorul praghez David Černý l-a înfrumusețat cu figuri de copii care se cațără pe el. În capitala Cehiei mai pot fi admirate și alte opere ciudățele ale lui Černý, ca de pildă capul rotitor al lui Kafka sau bărbatul cu valiza ce pare gata să se sinucidă, atârnat de o clădire. ???? Și în același registru avangardist, merită să dați o raită prin Orașul Nou ca să vedeți Casa care dansează, poreclită „Fred și Ginger” .

■ Vltava. Praga e traversată de Vltava, la rândul ei traversată de 34 de poduri, Carol fiind cel mai vestit dintre ele. Dar nici pe departe singurul interesant. De pe oricare pod ți se așterne în fața ochilor câte o priveliște încântătoare, cu apele lenevoase pe care plutesc rățuște drăgălașe și, în fundal, siluetele inconfundabile ale unor construcții majestuoase. Raiul îndrăgostiților și amatorilor de selfie-uri... ????

■ Panoramele. Dar nu numai de pe poduri ai parte de astfel de vederi spectaculoase: e de ajuns să urci până pe dealul Petřín, la Hrad sau Mănăstirea Strahov pentru ca mai tot orașul să ți se înfățișeze în splendoarea sa demnă de orice poză postată pe Instagram. Iar de jos, iarăși poți fotografia cu mare succes turnurile catedralei.

■ Grădinile și scuarurile. Nu pot să nu amintesc aici de Piața Orașului Vechi și celebrul ceas astronomic, dar și de Grădina Wallenstein, unul dintre locurile mele preferate din Praga. Dar astea nu sunt decât niște exemple, parcuri și piețe mai mici și poate chiar și mai cochete vei descoperi la tot pasul. Timp să ai (și picioare zdravăne) !

■ Divertisment. Și la acest capitol Praga punctează prin multe magazine, muzee, teatre și săli de spectacole. Și se mândrește cu nume mari în muzică care au trăit sau au locuit aici pentru o perioadă - Beethoven, Mozart, Smetana, Dvořák. În unele biserici au loc cu regularitate concerte și-mi amintesc cu plăcere că în preajma Crăciunului din 1990 am asistat la un astfel de eveniment la Biserica Sfântul Nicolae din Orașul Mic. În plus, nu mă îndoiesc că cei mai tineri decât mine au unde să se relaxeze și să petreacă prin cluburi și baruri. Deși nu neapărat pentru acestea e faimoasă Praga...

■ Berea! Ei da, iată într-adevăr un mare, un uriaș atu, și principalul argument pentru care o bună parte dintre cei peste 8 milioane de turiști ce vizitează anual Praga (în perioadele nepandemice) îi calcă pragul... Mulți nemți, sandinavi sau englezi vin special în weekend special ca să se îmbete. Nu glumesc! ????

Păi au și ei dreptate, în felul lor: berea rece foarte bună și la un preț rezonabil curge în râuri, și ce poate fi mai plăcut decât să sorbi alene dintr-o halbă înspumată, fie la o terasă cu priveliște spre obiectivele turistice de primă clasă, fie în câte o cârciumioară întunecoasă, toată numai în lemn, veche de sute de ani și cu nume haios, gen „La cizmarul” , „La trei struți” sau „La pisica neagră” (ptiu, drace) !!! ???? Cârciumi de care, vă garantez, vă veți împiedica la tot pasul. Mâncarea ca mâncarea, ce să zic - cărnuri peste cărnuri și sosuri cu rântaș periculoase pentru doamnele și domnișoarele atente la siluetă... Dar băutura-i baza, nu-i așa?

Mai mult decât atât, și dacă nu aș fi văzut cu ochii mei (numai de afară, ce-i drept, chiar pe strada unde am locuit), n-aș fi crezut: extravaganța a fost împinsă atât de departe, încât au apărut și Spa-uri cu bere, unde înțeleg că poți face baie într-un butoi plin cu licoarea sus-menționată, pe care poți s-o și consumi între timp... Se zice că băile astea ți-ar lumina tenul, ar îmbunăți imunitatea, stimula metabolismul și te-ar ajuta să scapi de stres.

Cine și-ar fi putut închipui că berea poate face asemenea minuni?!! ????

Acum, că am cam terminat cu enumerarea a ceea ce eu consider a fi punctele de atracție majore ale Pragăi, ar fi cazul să ofer celor interesați câteva

Informații de ordin practic

■ Aeroportul. Se cheamă Václav Havel, e singurul care deservește Praga, se află la cca. 20 km nord-vest de oraș și slavă Domnului! nu e la fel de imens ca Brandenburg din Berlin. Prin urmare, poate fi străbătut relativ lejer și - lucru care mi-a plăcut - controlul bagajelor se face direct la poarta de îmbarcare și nu pierzi astfel prea mult timp. Zborul durează cca. o oră și 50 de minute.

■ Schimbul valutar. Ce nu mi-a plăcut în aeroport a fost pățania cu banii: am neglijat să cumpăr de acasă coroane și, cum cum știam că în aeroporturi cursul de schimb este în general prost, am apelat la un ATM. Am folosit cardul în euro. Cursul oficial era 1 euro­ = 26,65 CZK, dar verificând apoi pe chitanță am văzut că am cumpărat 2.000 CZK (mai puțin de atât nu ți se permite să retragi de pe card!) cu 93,33 euro, deci la un curs de 21,43 CZK/euro.

Ulterior am schimbat euro la un curs foarte bun de 25 CZK/euro chiar de la gazda noastră, care avea un astfel de stabiliment la parterul clădirii. Pe parcursul sejurului, pentru a-mi ușura calculele (căci nu o am deloc cu aritmetica), înmulțeam valoarea CZK cu 4 și împărțeam la o sută, și astfel obțineam suma în euro. Dacă vă pricepeți, puteți împărți direct la 25. Eu una, nu sunt în stare! ????

Mai trebuie spus că în oraș sunt multe case de schimb valutar, dar n-am văzut să accepte RON. În schimb, în multe locuri (supermarketuri, restaurante) se poate plăti cu cardul.

■ Transportul de la aeroport în oraș. Aeroportul nu e legat de oraș prin linie de metrou, așa încât, dacă nu vrei să cheltuiești pe taxi, ai la dispoziție două variante. Prima este autobuzul 119 sau 100 operat de firma DPP a administrației locale (deci cu aceleași tarife ca cele practicate în oraș), care nu ajunge în centru, însă te lasă la o stație de metrou. A doua este un shuttle bus - Airport Express Service (AE), care are punctul terminus la gara centrală Praha Hlavni Nádraži. Am preferat această variantă fiindcă hotelul nostru nu se afla în preajma nici unei stații de metrou și călătoria ne-a costat 100 CZK (4 euro) /persoană. Biletele le-am cumpărat de la șofer. De la gară am luat un taxi, motivul fiind lipsa legăturii directe cu tramvaiul la o stație din apropierea hotelului. N-am sărăcit din atâta lucru, dar nici ieftin nu mi s-a părut a fi.

■ Transportul public în Praga. Sistemul de transport în comun este integrat, ceea ce înseamnă că se poate folosi același bilet la metrou, tramvai sau autobuz. Un bilet valabil timp de 30 de minute costă 30 CZK, pentru 90 de minute - 40 CZK, pentru 24 de ore 120 CZK iar pentru 72 de ore - 330 CZK. Persoanele cu vârsta între 60 și 65 de ani beneficiază de discount de 50% la toate tarifele precizate mai-sus.

Și acum, bomba bombelor! Cei trecuți de 65 de ani călătoresc gratis în Praga! ???????????? Și nu, nu e vorba doar de rezidenți, și nici măcar numai de cetățenii cehi, ci de toată lumea!!! Nu mi-a venit să cred când am citit informația asta. Vă dați seama ce economii am făcut noi?

Praga are trei linii de metrou, utile mai ales dacă te cazezi în afara centrului. Mult mai plăcut e însă să circuli cu tramvaiul, așa cum am făcut noi, iar cele mai utile trasee sunt cele de pe liniile 14,17 și 22. Există și autobuze, însă din câte am văzut, sunt mai puțin folosite.

■ Carduri și tururi turistice. Prague Coolpass praguecoolpass.com asigură intrarea gratuită la câteva zeci de muzee, palate, turnuri, gratuitate la o croazieră și un tur în centrul istoric cu microbuzul, precum și discounturi de până la 50% la unele restaurante și magazine sau la bilete de spectacol. Cardul costă 74 euro pentru 2 zile, 84 euro pentru 3 zile, respectiv 91 euro pentru 4 zile. Sincer, mi s-a părut scump, mai ales că nu ne-am înghesuit mai deloc la muzee, preferând plimbările afară.

Singurul meu regret este că nu am reușit să fac o croazieră, dar iată un link pentru cei interesați: prague-boats.cz/river-cruises. Dacă nu aveți timp sau vreți să vă faceți o primă idee generală în legătură cu capitala Cehiei, recomand hop-on hop-off: hopon-hopoff.eu/prague-tours. În urmă cu două sejururi ne-am plimbat și noi cu acest bus, așa că acum am zis pas. Există și walking tours (unele gratuite), tururi cu bicicleta, în mașini de epocă, tururi ale berăriilor etc: viator.com/Prague/d462-ttd.

■ Centre de informare turistică. Cel mai mare birou se află în Piața Orașului Vechi, chiar lângă turnul cu ceas astronomic al primăriei. Alte centre înțeleg că se găsesc la aeroport, în apropiere de Turnul de televiziune și în Orașul Vechi pe strada Rytířská. Detalii aici: praguecitytourism.cz/en/o ... rmation-centres.

■ Principale surse de documentare: prague.fm/ro; praguecitytourism.cz/en; Ghid turistic tipărit apărut la Editura RAO.

■ Cumpărături. În Praga sunt mai multe malluri: Palladium, Myslbek, Slovanský dům, Arkády, Chodov. Pe lângă unele din ele am trecut, dar n-am intrat. În zona Pieței Wenceslav și în Orașul Vechi sunt multe buticuri cu cristaluri de Boemia, suveniruri și tot felul de alte mărfuri.

■ Costuri. Despre Praga se spune că ar fi (încă) un oraș cu prețuri convenabile, deși am remarcat că au crescut enorm în ultimii ani. Iar despre bere se spune că e mai ieftină decât apa. Nu pot să confirm pentru că n-am băut apă... ???? Despre bere pot însă să vă spun că prețurile la terase și restaurante sunt între 25-40 CZK pentru 300 ml și 38-50 CZK pentru 500 ml. Iar un fel de mâncare dintr-acela consistent de-al lor e 200-350 CZK.

La magazinele alimentare prețurile mi s-au părut cu cca. 10-15% mai mari decât la București, dar venitul mediu al cehilor e mai ridicat decât în România. Așa că se descurcă ei...

Pentru a vă face o idee, noi am cheltuit în cele 5 zile de sejur în Praga 700 de euro, din care 150 euro biletele de avion (cursele Blue Air spre această destinație am observat că sunt destul de ieftine, de obicei) și 200 de euro cazarea. Restul de 350 de euro s-au dus pe restaurante, scurte opriri de hidratare, cumpărături de alimente (am avut un apartament cu bucătărie), intrări la obiective turistice și flecuștețe în chip de amintire.

Încă ceva: la fel ca în Berlin, denumirea „minimarketuri” e cam înșelătoare; în multe cazuri, acestea nu comercializează decât cristale fake veritabile????... și suveniruri made in China. Mai sunt și excepții: pe strada noastră am zărit cel puțin 6 minimarketuri iar cel de lângă hotel vindea și bere, ulei, ouă și dulciuri.

■ Oamenii. Praghezii sunt oameni amabili, liniștiți și disciplinați de felul lor. Cu bucurie am constatat că ne-am înțeles în engleză atât la restaurante, cât și în magazine sau la obiectivele turistice.

Surprinzătoare mi s-a părut noua demografie a orașului: se pare că peste 300.000 de ruși trăiesc acum în Praga, atrași de viața mai liberă într-o țară din Uniunea Europeană. Într-adevăr, am auzit în jur vorbindu-se mult în rusește iar gazda noastră mi-a povestit că rușii fac investiții în imobile pe care le recondiționează și le închiriază compatrioților. Nu mai puțin de patru astfel de clădiri, a susținut el, fuseseră cumpărate de ruși chiar pe strada noastră.

Alt șoc pentru mine a fost prezența vietnamezilor în Praga, despre care v-am povestit că au năvălit și în Berlin. La asta chiar nu mă așteptasem. Cu o zi înaintea sosirii noastre avuseseră loc alegeri parlamentare și am văzut afișe cu candidați vietnamezi. Nu știu dacă au câștigat sau nu, dar bravo lor, oricum!

Am zărit și restaurante exotice cu specific etnic - indiene, thailandeze, chinezești, de unde am dedus că și aceste comunități sunt bine reprezentate în capitala Cehiei.

Dar ceea ce contează este că Praga mi s-a părut acum, ca și în celelalte dăți, un oraș sigur, singurele măsuri de precauție pe care vi le pot recomanda fiind umbrela (primăvara, vara și toamna), haine groase (iarna) și încălțări comode tot timpul anului... ????

Concluzii

Praga s-a transformat în ultimii ani într-un oraș cosmopolit, asta e limpede. Dar și-a păstrat specificul și tradițiile, este aristocratic și popular totodată, are colțișoare ascunse și romantice dar și piețe întinse, are panorame superbe, biserici multe și palate, poduri și sculpturi haioase, turnuri, berării vechi de secole și clădiri moderniste. Și o atmosferă de basm medieval ce se împletește în chip straniu și armonios cu cea de metropolă animată a zilelor noastre.

Draga mea Praga... Spuneți și voi, cum să nu o iubești? ????

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4540 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI