EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La plimbare în explorarea Coastei Amalfi: Positano
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Motto: "Positano mușcă adânc. Este un loc de vis care nu este chiar real atunci când sunteți acolo și devine uluitor de real după ce ați plecat " John Steinbeck, 1953
Plecând din Sorrento cu autobuzul ce ne ducea pe splendida Coastă Amalfi, ne-am așezat pe scaune exact pe partea dreaptă, așa cum trebuie pentru a avea vederea la mare și nu la parapetele stâncos, recomandare reținută de la toți cei care au scris înaintea mea. Pot să spun cu mâna pe inimă că drumul este încântare și provocare deopotrivă, tot timpul te captivează fiindcă peisajele sunt de vis iar șoseaua o „minune” construită la înălţime în stâncă, de cele mai multe suspendată parțial deasupra hăului.
Tot exclamând wow, pe toată durata deplasării, am ajuns în Positano după aproximativ o oră, chiar dacă distanţa este de numai 16 km.
Am uitat să vă spun că spre Positano, și mai apoi Amalfi, am luat autobuzul din faţa gării din Sorrento, iar biletele au costat 2,90 €/persoană pentru segmentul Sorrento-Positano și încă pe atât pentru cel Positano-Amalfi, cumpărându-le chiar de la un lucrător al firmei SITA Sud care le vindea la urcarea în autobuz.
Positano cel romantic, stella della Costiera Amalfitana (vedeta Coastei Amalfi)
Citisem peste tot că Positano ar fi cel mai pitoresc și cel mai șarmant orășel de pe Coasta Amalfi și urma să ne convingem cu proprii ochi că nu e doar un mit. Recunosc că văzusem fotografii cu peisaje fabuloase ale micii localități construite practic pe verticală care te lasă cu gura căscată, așa că abia așteptam să le vedem live.
Conform sfaturilor de pe ghidurile de călătorie care mi-au picat sub ochi, atunci când vii cu autobuzul dinspre Sorrento, e bine să cobori la stația dinspre ieșire, și nu la prima, în felul acesta având o perspectivă de sus asupra întregii localități fiindcă șoseaua traversează orăşelul pe undeva deasupra, dând posibilitatea vizionării în ansamblu a frumosului Positano.
Stația se numește Cristoforo Colombo, și este de fapt numele străzii care se desprinde din șoseaua principală Via Marconi, (practic SS163), pe care se poate coborîîn centru, spre plajă și care oferă o priveliște de vis asupra orașului. Acolo este, de altfel, și un punct de belvedere foarte popular de unde se fac poze minunate.
De cum am urcat în autobuz, am rugat șoferul să ne indice când trebuie să coborâm pentru stația Cristoforo Colombo și acesta ne-a zis să stăm fără grijă că ne anunță. De altfel, el „vocifera” cu cât ne apropiam de fiecare staţie, pentru a da de veste călătorilor unde să coboare. Aşa s-a întâmplat şi cu noi, eram nerăbdători să călcăm în Positano şi să-i admirăm casele colorate „agăţate” în munte.
Positano este un fost sat pescăresc cu o poveste destul de veche care coboară până în antichitate, dar cu o faimă câştigată în special în cea de-a doua parte a secolului XIX, după construirea şoselei de coastă SS163 care a făcut posibilă o abordare mult mai facilă a localităţii, nu numai dinspre mare sau de la înălţimea cărărilor de pe munţii Lattari. De atunci a devenit o staţiune dichisită, sofisticată, construindu-se din ce în ce mai mult, ridicându-se clădiri pe versanţi, atunci a început să fie foarte populară printre vedetele din toată lumea care şi-au petrecut vacanţe sau şi-au cumpărat case aici. În prezent nu are mai mult de patru mii de locuitori permanenţi, dar de primăvara şi până toamna târziu, turiştii îi dublează sau chiar triplează populaţia.
Dacă în vremuri străvechi era preferatul romanilor înstăriți care dețineau aici vile luxoase, în Evul Mediu, aparţinând de Republica Amalfi, și-a fortificat poziția cu ziduri solide de apărare și turnuri de veghe pentru a face față atacurilor piraților sau altor jefuitori, parte din rămăşiţele acestora putându-se vedea şi astăzi. În tot acest timp, Positano a acumulat averi considerabile, locuitorii săi fiind recunoscuți ca navigatori de seamă. Acest lucru s-a petrecut chiar până la mijlocul anilor 1800, Positano prosperând ca un însemnat port și centru comercial. A avut, însă, și o perioadă de regres când, după unificarea Italiei și deschiderea mai multor noi rute comerciale, importanța orașului a început să scadă atât de mult încât, în doar câteva decenii, a fost redus la puțin mai mult decât un umil sat pescăresc, mulți dintre locuitori hotărându-se să emigreze în Statele Unite.
Ce ar fi de văzut în Positano şi ce am reuşit să vedem
Mie mi s-a părut că cel mai bun lucru pe care-l poate face un vizitator în Positano este să se plimbe prin oraş, colindându-i străduţele întortocheate în urcuş şi coborâş, admirând casele cocoţate, practic lipite de versanţi, privind spre nemărginita mare albastră, respirând aerul sofisticat al staţiunii, umplându-şi ochii de frumos într-o diversitate de culori tari, vesele.
Totuşi, se pot enumera câteva obiective ce pot fi luate în seamă atunci când vizitatorul, însetat de a cunoaşte îndeaproape vedeta Coastei, îi ia la pas arealul.
Poate că înainte de plimbarea efectivă prin orăşel, era bine să amintesc de cele trei insuliţe Li Galli (cocoşii) din largul apelor lui Positano, vizibile încă de pe drum, din autobuz. Şoferul a făcut pe ghidul şi ne-a povestit că li se spune „Sirenuse” deoarece au fost locuite cândva de sirenele care încercau să seducă cu cântecul lor pe toţi cei care navigau în apropiere.
Coborând pe Via Cristoforo Colombo, de unde ne lăsase autobuzul şi după o şedinţă foto îndelungă, dăm de câteva prăvălii cu plăci ceramice frumos colorate, care ne sar în ochi cu modelele lor reuşite. Am înţeles că, în general, fabricarea ceramicii acesteia e o tradiţie clară pe întreaga coastă, dar cea mai renumită ar fi cea de la Vietri sul Mare.
Între timp, cerul se degajase uşor de nori, iar soarele încununa plimbarea noastră dezvăluindu-ne nuanţe şi mai frumoase. Am trecut pe lângă Palazzo Murat, un hotel luxos, de patru stele, găzduit de o clădire de secol XVIII, dar nobilă, gen palat ce a aparţinut regelui de Napoli, Joachim Murat, cumnat cu Napoleon Bonaparte. Are o grădină care, cred că în sezonul de plenitudine a florilor, este superbă. De altfel, Positano este faimos pentru florile sale de bougainvillea, de iasomie, pentru lămâii care sunt o cultură obișnuită aici, în Campania.
Vroiam să ajungem la plajă, să auzim de aproape melodiosul murmur al mării, să facem câţiva paşi pe nisip, fiindcă da, plaja Spiaggia Grande din Positano este de nisip grosier combinat cu pietricele, chiar dacă e cam negru. Însă, până la plajă, mai aveam de parcurs în coborâre uliţe strâmte, alei înguste, cu prăvălii sau terase, cafenele.
În apropierea plajei, chiar de la înălţimea străzii de la care ne porniserăm incursiunea prin Positano, toate privirile sunt atrase de impresionanta Duomo di Santa Maria Assunta, cu o cupolă splendidă din majolică galben-maronie. Biserica este veche şi deţine o icoană bizantină de secol 18 a unei Madone negre. Se spune că această icoană fusese furată din Bizanţ şi fusese adusă peste Mediterana de piraţi. Legenda spune că o furtună stârnită în apele din largul Poasitano a făcut ca marinarii să se înspăimânte suficient încât să audă o voce care le zicea „Posa, Posa” , adică să pună jos icoana. Aceasta a fost debordată, adusă în satul de pescari din apropiere, iar furtuna a trecut ca prin farmec. Cam aşa sună povestea numelui orăşelului Positano, deşi alte voci atribuie numele său ca o derivaţie de la Poseidon, zeul mărilor.
Un alt obiectiv notabil, dar destul de recent este muzeul local, recent inaugurat pe locul unde o vilă romană străveche ocupa cândva spaţiul de sub oratoriul Bisericii Santa Maria Assunta. Afişele prezente prin Positano lăsau să se înţeleagă că vizitatorii pot admira arhitectura şi fragmente din decoraţiunile originale a ceea ce a fost odinioară Villa Romana, o clădire a unor patricieni ai imperiului.
După ce am vizitat biserica în interior, ne-am îndreptat nerăbdători spre plajă, pe care văzuserăm deja alţi turişti adulmecând briza, nefiind nicidecum singurii care îndrăgesc marea. Ba unii au găsit potrivit să facă şi o baie, chiar dacă apa nu putea fi prea caldă.
După ce ne-am desprins de plajă, ne-am hotărât s-o luăm în sus pe scări, pe una dintre ulicioarele formate practic numai din trepte: Via Trara Genuino. Clădirile micuţe: case sau mici hoteluri ori pensiuni se înşiruie de-o parte şi de alta ale aleii urcânde, unele având privilegiul de a avea vedere la mare. După ce am obosit prin periplul scurt printre casele pastelate din Positano, am coborât spre dom în căutarea unei taverne unde să mâncăm. Am găsit la malul mării una dintre puţinele terase deschise cu o privelişte de vis şi mâncare bună, dar usturător de scumpă.
Ar mai fi de spus că Positano mai are încă o plajă mai mică, Il Fornillo, situată în stânga celei mari privind pe hartă, la care se ajunge pe un drum îngust ce porneşte de la Biserica Santa Assunta trecând peste un versant, pe care, însă, noi nu am văzut-o.
Concluzie
Positano este realmente o bijuterie, o localitate care trebuie vizitată, în opinia mea, de oricine păşeşte pe Coasta Amalfi. Peisajele dramatic de frumoase te înconjoară de oriunde ai privi şi te fac să te simţi fericit că ai ajuns să pui piciorul într-un asemenea loc. Dacă recomand o şedere mai scurtă sau mai lungă în Positano? Oh, da, din toată inima! Desigur, chiar şi o raită aşa ca a noastră mi se pare o idee bună pentru a face cunoştinţă cu acest loc binecuvântat, doar că e bine de ştiut că aici totul este destul de scump. Trebuie, deci, ţinut minte: Positano, de neratat!
Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:
https://www.youtube.com/watch?v=ycslbLk81lQ
Trimis de irinad in 08.05.20 06:10:48
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Gând la gând cu bucurie... probabil şi eu aş fi ales aceaşi melodie 
... clipul solicitat a fost ataşat!
Rog așteptați...
@webmaster13: Mă bucur că suntem pe aceeași lungime de undă! Mulțumesc!
Bijuterie! Aha!
” Peisajele dramatic de frumoase
Cat de bestial suna asta! Terapie intensiva cu rezultat favorabil garantat! ????
Ce miroase a libertate! Am mai spus-o astazi asemanator pe alt ecou, dar cu asemenea terapie nu poate decat sa iti fie bine.
Iar cine si ajunge acolo se imbolnaveste de sanatate! Felicitari! Numai bine! ????
@irinad: Un loc dramatic de frumos, care și mie mi-a mers la inimă, cu toate că nu l-aș alege drept reședință temporară, atât din cauza plajei negre, cât și a așezării în pante foarte solicitante, care îi conferă însă o spectaculozitate aparte.
Am făcut probabil cam același traseu - și noi am coborât la stația de autobuz de la ieșire și ne-am prelins apoi în jos până la biserică și plajă, trecând pe lângă buticuri înțesate cu produse de ceramică superbe dar infernal de scumpe. Îmi amintesc că la o terasă de pe plajă am băut un espresso excelent la un preț care m-a secat la inimă..., dar ce să-i faci, eram pe Coasta Amalfitană, așa că știam la ce să ne așteptăm.
Noi AmFostAcolo la început de mai și apa mării era rece, așa că m-a șocat poza cu cele două domnișoare îmbăindu-se în februarie...
Mulțumesc pentru aducere aminte și felicitări pentru review și pentru fotografiile superbe! 
Un loc, într-adevăr, superb! Am auzit de coasta amalfitană și de frumusețea ei, însă nu văzusem atâtea poze, câte ai atașat tu acestui review plin de informații! Nu e de mirare că vedete de la Holywood și-au cumpărat aici proprietăți!
Este impresionant „Domul” acoperit cu majolică, dar și străduțele înguste înțesate de mici buticuri, care mai de care mai îmbietoare.
Majolica - această ceramică acoperită cu smalț metalic - este foarte frumoasă și de aceea rezistă atât de mult. La gara din Herculane am văzut majolică și într-unul din spațiile de tratament ale băilor - acum închis, nevizitabil, și mi-a plăcut tare mult!
Mi-aș dori să ajung și eu acolo, dar... cine știe când voi reuși, având în vedere că am multe locuri-țintă de văzut, iar timpul este atât de puțin!
Felicitări pentru tot, am votat cu drag!
P.S. Expresia: „dramatic de frumoasă” mi se pare o alăturare de cuvinte care nu se prea „pupă”, având în vedere că „dramă” este ceva trist, dacă nu - chiar mai rău de atât, părerea mea! Poate că le-ai alăturat în ideea că Amalfi „afectează” la cât este de frumos.
Chiar dacă noi am abordat Positano de pe mare, având o cu totul altă perspectivă, mă gândesc cât de frumos trebuie să fie să te plimbi pe celebra șosea suspendată practic deasupra mării, admirând una câte una, toate „bijuteriile”, mă refer la localitățile înșirate de-a lungul Coastei Amalfi. Încântare pentru ochi și suflet!!!
Cum spuneam noi am pornit de la mare, din micuțul port, urcând străzile în trepte, admirând și fotografiind. Cred și eu, că Positano, este mai romatică, mai veselă, mai colorată decât Amalfi, o splendoare ce musai trebuie văzută și revăzută... ceea ce îmi și propun, poate de această dată, ca voi, pe șosea cu autobuzul.
Deși cu flori este mult mai frumoasă, Positano, te cucerește la prima vedere, indiferent de anotimp, indiferent de unde o privești.
O zi frumoasă, te pup!
@Dan&Ema: Positano este unul dintre cele mai scumpe locuri de pe Coasta Amalfi, atât la figurat, dar şi la propriu. Te impresionează şi te încântă deopotrivă, aşa că nimic nu-mi pare exgerat în încercarea de a-l descrie.
Mulţumesc pentru ecou, vizită, aprecieri, îmi pare bine să ştiu că articolul meu îndeamnă la libertate şi funcţionează ca o terapie. Toate cele bune!
@Carmen Ion: Da, Positano este un loc deosebit, poate e prea puţin spus, dar nici eu nu l-aş fi ales drept bază mai mult de o noapte. Şi asta pentru a vedea cum arată la apus, cum este seara pe acolo, cât de intensă este atmosfera şi mai ales aspectul său feeric luminat aşa cum l-am admirat în multe fotografii.
”Îmi amintesc că la o terasă de pe plajă am băut un espresso excelent la
un preț care m-a secat la inimă..., dar ce să-i faci, eram pe Coasta
Amalfitană, așa că știam la ce să ne așteptăm.
Pe noi ne-a apucat foamea chiar pe acolo şi ne-am decis să mâncăm la unul dintre puţinele restaurante deschise, la malul mării. N-am mâncat cine ştie ce preparate sofisticate, e drept, gustoase, dar au fost usturător de scumpe, iar coperto de 3 euro/persoană. La vederea notei de plată, soţul meu a început să mormăie de nemulţumire, dar, deh! , eram pe Coasta Amalfi. Nu prea era loc de crâcnit, ştiam doar la ce să ne aşteptăm!
Mulţumesc şi eu pentru tot!
@doinafil: Mă bucur că sunteţi în asentimentul meu în privinţa frumuseţii orăşelului Positano! De altfel, nu cred să fie cineva căruia să nu-i placă un astfel de loc fiind explicabil de ce este la mare căutare printre turişti şi vedete. Doar că mie mi se pare că a ajuns cam prea de fiţe şi cam prea scump pentru un buzunar normal.
Domul este minunat, în general fiecare dintre aceste localităţi de pe coastă se mândreşte cu un dom splendid, însă cel mai cel dintre toate este acela din Amalfi. Toate cupolele lor sunt învelite în majolică, coasta fiind o zonă cu tradiţie în producerea ceramicii.
Dacă vă doriţi să ajungeţi acolo, sigur vi se va îndeplini, nu mai spuneţi că timpul este atât de puţin, asta numai D-zeu ştie.
”... Poate că le-ai alăturat în ideea că Amalfi „afectează” la cât este de frumos.
Da, Coasta Amalfi "te îmbolnăveşte"sau "te devastează"de la atâta frumuseţe emanată, asta am vrut să sugerez. Drama nu se referă neapărat la ceva tragic, atât tragedia cât şi comedia sunt la bază drame.
Mulţumesc frumos pentru ecou, vizită, cuvinte frumoase!
@maryka: Îmi doresc ca data viitoare (sper din toată inima să existe una) să abordăm şi noi Positano dinspre mare, să schimbăm perspectiva, fiindcă mi-ar plăcea să-l văd şi de acolo, pentru o imagine cât mai completă. Acolo în orăşel treptele au farmecul lor, chiar dacă nu e uşor să le tot urci sau cobori, frumuseţea trebuie descoperită din toate unghiurile.
Ai dreptate, Positano este mult mai frumos îmbrăcat cu flori, dar noi a trebuit să ne mulţumim cu ce am găsit, poate data viitoare... Bucuria întâlnirii cu Positano a fost mare şi lipsa aglomeraţiei sau a căldurii excesive au contribuit la o vizită tihnită, fără agitaţie.
Te pup şi eu, salutări!
@irinad: Eu spun uneori "revoltător de frumos", e drept că nu tot timpul dar in cazul acestui orășel chiar cred că merită această "revoltă"
Mă uitam cu ceva vreme in urmă la o cazare cocoțată pe stâncile din Positano, nu sunt toate extrem de scumpe, prețul pornește de la 250 euro/noapte și poate ajunge la 1300 euro/noapte
Nu asta mă "sperie"cel mai tare, ci prețul de la restaurante, doar știi ca am un fițos lângă mine.
Sper din suflet să scrii și despre acel restaurant, sunt foarte curioasă in legatură cu prețurile, cu toate că in Creta-Rethymno un prânz ne-a costat 70 euro fără șpagă, la Roma și Veneția pe 2 paste scofâlcite sau 2 pizza congelate și anemice am dat 30 euro, fără să consumam alcool, mă întreb dacă ar fi mai scump in Positano decât in alte locuri.
Pentru mine ar fi, recunosc, pentru soțul meu nu, pe el nu îl interesează costurile când e vorba de mâncare, spune că "se compensează costurile, nefiind consumator de alcool". Când a dat 100 lei pe kg de cireșe am fost suparata iar el mi-a spus că unii consuma alcool de milioane, de sute de euro pe an și mi-a închis gura.
Aștept continuarea poveștilor tale, prea curând nu o să ajung acolo dar pot visa, n-am restricții.
Chiar dacă ați avut vreme închisă tot ai reușit să vezi așa minunăție, locurile frumoase strălucesc și fără soare.
Felicitări
@Dan&Ema: Exact la cuvantul terapie ma gandeam si eu, insa nu am vrut sa te plagiez , dar exact asta mi-a inspirat si mie articolul. Sa ne auzim de bine.
@irinad: Ce as mai putea spune eu avand in vedere cele comentate deja? ca mi-a placut ceramica, ca am zis wow! la vederea lamailor uriase? de fapt totul este wow! ci sunt foarte constienti de asta, asa ca aste se felecta in preturi.
Insa nu as ezita si as merge acolo, nu ai parte in fiecare zi de asa ceva, iar sufletele noastre cred ca merita sa se bucure si de asa ceva.
Am vrut sa inceput sa imi notez... ah, imi place poza asta... dar imi place si asta, asa ca in final am renuntat, imi plac toate pozele, imi place articolul, felicitari, votat cu mare drag.
@krisstinna:
”Eu spun uneori "revoltător de frumos"...
foarte bine spus şi aşa, într-adevăr, orăşelului Positano i se potriveşte de minune o asemenea "revoltă"!
Interesante preţurile cazărilor din Positano, te lasă speechless! Nu am căutat deloc atunci să văd care ar fi preţurile la cazare din Positano fiindcă eram chitiţi să stăm în Amalfi, la jumătatea distanţei dintre Sorrento şi Salerno, capetele coastei. Şi acolo am plătit nesperat de bine.
Despre mâncare sper să scriu un articol sintetic la final de serie în care să cuprind toate restaurantele la care am mâncat, însă preţurile nu ne-au dat chiar pe spate, dar odată ce eşti acolo, nu te poţi abţine să nu iei masa la o terasă pe malul mării, să te gâdile la urechi sunetul valurilor şi să priveşti nemărginirea albastră, că doar nu te duci în fiecare zi pe Coasta Amalfi!
Vremea tocmai ce fusese închisă cu câteva ore înainte pe când eram încă în Sorrento. Pe drum a început să se însenineze, deşi se mai vedeau câteva fuioare de nori. În februarie se întâmplă ca vremea să fie capricioasă, mai rău e când prinzi vreo ploaie vara. Probabil a fost soare, dar l-am văzut numai eu, că de-aia aveam ochelarii de soare la ochi (se poate observa în P22) ! 
Mulţumesc pentru vizită, ecou, mă bucur întotdeauna când îmi treci pragul!
@mishu: Prea multe nu mai am nici eu de zis în faţa atâtor cuvinte de laudă, însă mă bucur nespus că te-am impresionat cu Positano, atât cu fotografiile, cât şi cu articolul. E un loc care trebuie vizitat de fiecare împătimit de călătorii, aşa cum suntem noi, cel puţin o dată în viaţă. De fapt, Coasta Amalfi face parte din destinaţiile pe care toate ghidurile turistice le recomandă ca musai de văzut.
Mulţumesc frumos de vizită, ecou, toate cele bune!
Frumos acest atât de cunoscut loc de pe Coasta Amalfi, este frumos în orice anotimp... ce așezare, ce desfătare pentru ochi și suflet!
Chiar dacă ai fost acolo în februarie și nu ai prins minunea de flori, din pozele tale orășelul mi s-a părut foarte liniștit și liber, neatacat de hoardele de turiști...
@mprofeanu: Da, fără nicio îndoială, Coasta Amalfi cu cochetele sale orăşele şi sate reprezintă un reper de frumuseţe, este un loc care se bucură de turişti în toate anotimpurile anului şi în care turiştii vin cu plăcere tot timpul anului, e drept, mai puţini când sezonul e mai rece. Nu-mi pare rău deloc că am ajuns acolo în februarie (mai ales că în februarie aveam să marcăm un moment anume), dimpotrivă mă bucur enorm la gândul că am văzut locuri minunate şi că am apucat să mergem în această minivacanţă, fiindcă de atunci n-am mai avut nici măcar o zi de vacanţă în adevăratul sens al cuvântului şi deocamdată nu ştim nimic sigur ce va fi în vara asta. Mai mult decât atât, am reprogramat o altă minivacanţă mai pe toamnă, însă nu am speranţe prea mari să se împlinească nici atunci.
Mulţumesc frumos de vizită, ecou, cuvinte frumoase!
@irinad: Atâtea trepte câte am urcat și coborât în Positano nu am parcurs niciodată în aceeași zi. Dar a meritat și recomand oricui o vizită pe aici. Positano este perla Coastei Amalfitane și are prețuri pe măsură. Se poate mânca la prețuri mai decente în partea de sus a satului. Prin vitrinele magazinelor am văzut (că de cumpărat mai greu ) produse made in Positano - sandale din piele și rochii lucrate manual.
Felicitări!
@BOGDAN DSN: Corect, într-un orăşel construit mai mult pe verticală, treptele sunt un lucru firesc, doar că urcuşul şi coborâşul acestora presupun un efort pe care nu orice turist e dispus să-l facă, fie că nu prea poate, fie că nu prea vrea (îşi conservă energia). Din ce mi-am dat eu seama, Positano trebuie "gustat"şi de sus şi de jos şi de la mijloc, mai bine spus de oriunde, fiindcă e frumos de peste tot.
Până la urmă, este explicabil de ce preţurile din Positano sunt cam explozive, cred că ai dreptate în privinţa locurilor de mâncat din susul orăşelului, pot fi mai mici, dar ne-am oprit şi noi acolo unde era deschis fiindcă ne era tare foame şi apoi nu ne-am mai gândit să o luăm în sus, nu stăteam prea bine cu timpul. Nu mă plâng, doar explic, mâncarea a fost bună, doar că am plătit, spre exemplu dublu faţă de masa luată în ziua precedentă în Sorrento, iar preparatele au fost ceva mai bogate în Sorrento. Dar, ăsta-i Positano, aşa stă treaba acolo!
Mulţumesc pentru aprecieri, vizită, ecou! Numai bine!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 Positano, cel mai pitoresc orasel de pe Coasta Amalfitana — scris în 29.01.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Positano, vedeta Coastei Amalfitane — scris în 20.09.19 de Rodel din SIBIU - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Excursie pe Coasta Amalfi, din nou un vis împlinit! — 1 — Positano — scris în 17.07.19 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Nov.2013 Apus de soare la Positano — scris în 12.03.14 de claudiu 71 din WIENER NEUSTADT - RECOMANDĂ
- Oct.2013 Un scurt popas in Positano — scris în 23.03.14 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată