Munţii Şureanu - Elveţia Estului (partea II)

TIPĂREȘTE

POARTA RAIULUI

Din Luncile Prigoanei, mergând spre nord-vest, pe un drum forestier mai îngust de data aceasta, ajungem după cca 4 km la Poarta Raiului, o poiană mai puţin întinsă decât Luncile Prigoanei, dar plasată într-un decor splendid la cca 1 550 metri altitudine (şi nu 1 700 de metri cum greşit mi-a spus bucătăreasa pensiunii Bellamy, unde am fost cazaţi - aşa cum v-am spus întreaga zonă stă foarte prost la capitolul informare!), într-o zonă relativ plană pe care se vede încă urma buldozerelor şi unde se preconizează să se dezvolte un sat de vacanţă sau, de ce nu o mică staţiune care să beneficieze de potenţialul turistic şi domeniul schiabil din zonă.

Arealul Poarta Raiului este înconjurat de versanţi acoperiţi cu păduri de molid din care se înalţă singurele vârfuri cu altitudinea de peste 2 000 de metri din Masivul Şureanu şi anume:

-la sud ,,Vârful lui Pătru’’ (2 130 metri, cel mai înalt din masiv) şi vârful ,,Auşel’’ (2009 metri)

-la vest vârful ,,Şureanu’’ (2058 metri), fiind şi cel mai aproape de poiană

-la nord-vest vârful ,,Cârpa’’ (2012 metri).

Niciunul dintre aceste vârfuri nu prezintă creste ascuţite sau abrupturi stâncoase prăpăstioase, fiind mai degrabă nişte coame curbe şi domoale, acoperite de păşuni sau păduri de molid.

Pe latura de vest a poienii curge râul Cugir, aici un mic pârâiaş care trece chiar prin faţa pensiunii Bellamy, îndreptându-se spre nord, spre orăşelul cu acelaşi nume.

CAZARE

Pe lângă o căbănuţă ceva mai veche (cred că este ,,Cabana Poarta Raiului’’), care avea ceva clienţi în acea perioadă, în Poarta Raiului s-au construit trei noi locaţii în ultimii ani – pe lângă ,,Pensiunea Bellamy’’, unde am fost cazaţi şi care e dată în folosinţă de vreo doi ani, în iarna trecută şi-au deschis porţile ,,Pensiunea Şureanu’’ de 4 margarete (a nu se confunda cu ,,Cabana Şureanu’’ aflată 2 km mai departe), deschisă în decembrie 2012 şi ,,Hotelul Sf. Petru’’ care are 4 stele ,,adevărate’’, un etalon al eleganţei şi rafinamentului deschis în luna ianuarie a acestui an, un hotel care nu cred că şi-a ales bine... Elveţia – a nimerit în ,,Elveţia Estului’’, la cca 16 km de cel mai apropiat drum asfaltat, în locul celei originale.

Preţurile la cele două pensiuni (Bellamy şi Şureanu) erau de 130 de lei camera dublă în cursul săptămânii iar la hotel (care beneficiază de teren cu suprafaţă artificială dotat cu nocturnă, piscină interioară şi centru SPA) o cameră dublă costă 250 de lei; în weekend preţurile sunt puţin mai mari din câte am înţeles.

O cazare mai ieftină (în mod sigur mult mai modestă!) găsiţi la ,,Cabana Şureanu’’, care are două corpuri de clădiri, aflată în administrarea M. Ap. N. şi care se află la poalele vârfului Şureanu. Din câte am văzut se mai construieşte un hotel la baza pârtiei de ski şi care se vrea de cinci stele, din câte am înţeles de la administratorul pensiunii unde am fost cazaţi – personal consider că nu este oportună o asemenea construcţie în această zonă (poate doar în Poiana Braşov la noi în ţară!).

OBIECTIVE TURISTICE

,,Iezerul Şureanu’’ a fost primul obiectiv vizitat a doua zi după ce-am ajuns în Poarta Raiului, obiectiv situat la cca 2 km vest de poiană şi la care se ajunge cu maşina pe un drum forestier mai prost decât cele întâlnite până atunci, dar acceptabil, până la Cabana Şureanu, unde se lasă maşina iar apoi, pe o potecă de munte care începe în spatele acesteia, se trece o mică colină şi se coboară la lac printre molizi şi rădăcinile acestora, ajungând la acesta după o distanţă de cca 150 de metri; noi am intrat cu maşina în curtea cabanei, fiind poarta deschisă dar imediat a venit un nene foarte sobru care ne-a explicat că în interior parchează numai maşinile celor cazaţi acolo aşa că ne-am conformat şi am parcat maşina în exterior.

Iezerul Şureanu este un lac glaciar situat la o altitudine de 1840 de metri, are dimensiuni relativ mici (100 metri lungime şi 60 lăţime), are o adâncime maximă de 7,3 m, s-a format la baza circului glaciar din partea estică a vârfului Şureanu iar în apropierea lui se află un mic tinov (mlaştină montană pe care am întâlnit-o şi în Luncile Prigoanei) cu o floră interesantă multicoloră (am mai întâlnit şi rămăşiţe de bujori rozi de care vorbea colega @sunflower) care, coroborată cu nuanţele de verde oglindite în lac de vegetaţia riverană (molizi, jepi, jnepeni, ienupări şi afini) fac din acesta unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din ţară.

De aici se urcă printre jnepeni, pe o cărare destul de accesibilă pt cei echipaţi corespunzător şi o anumită condiţie fizică, pe vârful Şureanu, de unde am înţeles că se oferă o privelişte de neegalat asupra Iezerului, Porţii Raiului şi Vârful lui Pătru; noi ne-am mulţumit să privim diversele specii de peşti care vieţuiau în lac iar nepoţeii au făcut echilibristică pe pietrele de la marginea acestuia testând bineînţeles şi apa (cam rece!).

Puţin mai la nord întâlnim încă două lacuri glaciare ,,Iezerul Cârpa’’ şi ,,Iezeraşul Cârpa’’ care sunt formate în partea superioară a circului Cârpa, deci sunt nivale, spre deosebire de Şureanu care dăinuie la baza circului, dar pe acestea nu le-am vizitat.

,,Domeniul Schiabil Şureanu’’ (un domeniu nou, datând din 2009) este, în opinia mea, cel mai izolat areal de ski din ţara noastră, situat la peste 80 de kilometri de cel mai apropiat oraş din judeţul de care aparţine (Sebeş), la cca 18 km de singurul drum asfaltat din zonă (Transalpina), la 2 km de cea mai apropiată unitate de cazare (cabana Şureanu) şi la 3,5 km de Poarta Raiului.

În prezent, în acest domeniu schiabil funcţionează 7 pârtii de schi cu lungimi cuprinse între 650 şi 1700 de metri, cu diferenţe de nivel de 175-200 de metri, încadrate la categoriile uşoară şi medie, cu puncte de start situate la o altitudine de cca 1850 de metri, deservite deocamdată de 2 instalaţii de schi şi un telescaun. Am spus deocamdată deoarece am observat că se lucrează în continuare la noi pârtii de ski (dotate şi cu nocturnă!) ca dealtfel şi la unităţi de cazare în zonă.

Am plecat de la Cabana Şureanu înapoi iar la prima intersecţie am virat dreapta după ce am văzut un indicator pe care scria ,,Castrul Roman’’ (nu-mi spusese nimeni de prezenţa vreunui castru în zonă!) iar după cca un km de mers printre molizi şi afini am ajuns la o construcţie ţuguiată (localnicii îi spun! ,,La Con’’! ), situată într-un punct de întâlnire a mai multor pârtii de ski – ,,Apres ski Ada’’; aceasta are un design interesant şi este situată între vârfurile Şureanu la nord (spre care se îndreaptă 3 pârtii de ski) şi vârfurile Auşel şi Vf. Lui Pătru la sud (spre care se îndreaptă 4 pârtii). Bineînţeles că am oprit aici din mai multe motive – unii dintre noi erau uzi la picioare şi s-au încălzit cu ciocolată caldă (au băut-o nu şi-au băgat picioarele-n ea!), altora le era cam frig, fiind îmbrăcaţi sumar, aşa că s-au ,,dedat’’ la capuccino şi vin fiert, am jucat cărţi, apoi am găsit un loc unde aveam semnal la telefon şi am dat de veste acasă că trăim, am admirat peisajul superb, am jucat badminton pe pajiştile învecinate, întrerupţi din când în când de turmele de oi etc.

Un singur regret am avut la ,,Apres ski Ada’’ şi anume că nu am putut servi masa de prânz deoarece nu erau pregătiţi pt aşa ceva (nu ştiu în sezon de ski dacă au ceva de mâncare!), am luat ceva dulciuri pt nepoţi şi am primit ceva fructe din partea casei (frumos gest!) şi am plecat să mâncăm la pensiune nu înainte de a culege ceva afine de pe drum, care se găseau din abundenţă.

Am revenit la ,,Con’’ şi în ultima zi a sejurului, în primul rând să vorbim la telefon dar şi să ne bucurăm de peisaje, dar n-am avut curajul să mergem mai departe până la ,, Castrul Roman de la Vârful lui Pătru’’, situat în ,,Şaua Ocolu’’ şi care datează din primul război daco-roman, fiind mult timp cea mai înaltă construcţie militară înălţată pe teritoriul României, la altitudinea de 1987 de metri. M-a bătut gândul să mă aventurez cât mai mult cu maşina spre castru pe ,,Curmătura Şureanu’’ dar am renunţat repede deoarece plouase în ziua precedentă iar drumul nu este pietruit ci mai degrabă alunecos, fără aderenţă.

Mânaţi de dorinţa de a mânca balmoş şi sfătuiţi de nea Vasile, omul bun la toate de la pensiunea Bellamy, într-o dimineaţă am mers cu maşina pe un drum prin pădure, înspre est (adică spre lacul Oaşa), plecând din spatele hotelului Sf. Petru, ca să găsim stâna care aprovizionează unităţile de cazare din zonă, o stână autentică unde lucrau două femei ,,foarte curate’’ după cum avea să-mi confirme şi proprietara magazinului mixt ,,La Viky’’ din Luncile Prigoanei dar, după cca un km drumul a devenit foarte prost, desfundat (plouase recent!) aşa că ne-am reorientat spre ,,stâna europeană’’ din ,,Luncile Prigoanei’’ de care v-am povestit în prima parte.

În a doua zi a sejurului am plecat spre Sibiu, cu oarece treburi, dar am vrut să îmbin utilul cu plăcutul şi anume să merg la ducere din Şugag pe ,,Drumul Regelui’’, prin Dobra şi Jina (şi nu prin Sebeş ca la venire!) iar la întoarcere, având termen de comparaţie de-acum, pe cel mai rapid dintre ele.

Bine, bine, o să spuneţi, dar ce treabă are masivul Şureanu şi Poarta Raiului, despre care vorbim, cu ,,Drumul Regelui’’ sau Sibiu? Aparent niciuna dar aparenţele înşeală! Vă spun eu care e legătura – din Poiana Raiului la Tău Bistra se ajunge şi pe alt traseu decât prin Luncile Prigoanei şi Barajul Oaşa şi anume mergând spre nord, pe drumul forestier care trece prin faţa pensiunii Bellamy, pe valea râului Cugir sau Râul Mare până la ,,Canciu’’, un punct strategic din zonă, unde drumul se bifurcă spre Cugir în stânga şi Tău Bistra în dreapta, pe cel din urmă trecând pe lângă ,,Cabana Curmăturii’’ şi ,,schitul Ţeţu’’ de pe ,,Valea Mirajului’’, un traseu superb, în special pt amatorii de off-road.

Această excursie are şi o poveste hazlie în sensul că, în prima seară, negociind cu nea Vasile procurarea unei găleţi de afine (în final au fost două!), aflu de existenţa acestui drum spre Tău Bistra (iniţial ştiam că există unul spre Cugir dar nu ştiam că este practicabil!) iar din spusele fostului lucrător în exploatarea lemnului din acea zonă (în prezent pensionar) aflu că drumul e mai scurt până la Transalpina pe-aici: 6—7 km până la Canciu, 2 maxim 3 până la Curmătură şi-ncă vreo 2 până la Tău rezultă maxim 12 km faţă de 16 km numai până la lacul Oaşa plus cel de la barajul Oaşa până la Tău, asfaltat dar cu acele traversări enervante.

Chilipir am zis! Să-i dea Domnul sănătate lui nea Vasile că ştie zona iar eu n-am hărţi! Cum mai făceam eu rost de un asemenea traseu fără el! Îţi mulţumim că exişti!

Până la urmă cel mai mult i-a urat ,,de sănătate’’ nepoţii care, după vreo două ore de de acalmie şi somn forţat au început să mârâie: ,,mai e mult până la Sibiu? ’’ sau ,,am ajuns la Grădina Zoologică? ’’ iar eu şi soţia - ,,acuşica’’, ,,imediat’’ cu toate că nu ajunsesem nici la Tău Bistra!

De ce? Deoarece nea Vasile este opusul lui Ghiţă Pristanda (adică îi scade!) iar eu mai credul decât conu’ Fănică!

Păi socotiţi şi voi: 14 km din Poarta Raiului până la Canciu (baraj şi lac de acumulare unde este şi un fond de pescuit) pe valea Cugirului, pe un drum forestier pe alocuri destul de prost, dar de o frumuseţe sălbatică, de aici se urcă vreo 5 km până la cabana Curmăturii şi schitul Ţeţu pe un drum cu multe serpentine, iar de aici, se coboară pe valea Mirajului cca 6 km, de data asta pe un drum ceva mai bun până la Tău Bistra. Total = 25 de kilometri de traseu off –road superb! Dar ştiţi...

,,Famelie mare, renuneraţie mică după buget’’!

---

VIZUALIZĂRI: 15651 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI