Parga în septembrie

TIPĂREȘTE

Parga este o localitate mică, dar superb amplasată pe coasta nord-vestică a Greciei, la Marea Ionică, undeva între Igoumenitsa şi Preveza. AmFostAcolo mi-a destăinuit că Parga a devenit în ultimul timp o puternică atracţie turistică şi cam tot atunci am aflat că Parga are o istorie îndepărtată, că a fost râvnită de mulţi invadatori şi că prima personalitate pe care a dat-o omenirii a fost Ibrahim Paşa. Fiul unui pescar din Parga, răpit de piraţi şi vândut ca sclav, a ajuns în vremea lui Soliman Magnificul marele vizir al Imperiului Otoman. Istoria îl pomeneşte sub numele de Pargali Ibrahim Paşa, adică Ibrahim pargalezul.

Încântată de atâtea aprecieri elogioase, precum şi de izul ei de istorie, mi-am dorit să ajung şi eu în Parga. Visul mi s-a îndeplinit în luna septembrie a acestui an.

Drumul spre Parga

Din considerente fără relevanţă aici, am ales să fac deplasarea spre Parga în septembrie, cu autocarul. Ştiam că drumul va fi lung (puţin peste 1000 km), iar faptul că urma să se deruleze în principal pe timp de noapte nu mă mai înspăimânta. Minivacanţa din Macedonia, cu exact o lună mai înainte, mă iniţiase în acest gen de călătorie.

Am plecat din Bucureşti la ora 18.00 şi am ajuns în Parga a doua zi, la 11.00. Drumul care a durat 17 ore (pe traseul Bucureşti - Ruse - Sofia - Promachonas - Ioannina - Parga), a fost împărţit în etape, cu pauze după fiecare 2-3 ore de parcurs, pentru toaletă, pentru ţigară sau doar pentru dezmorţire. La primul popas, în Bulgaria, după ce am trecut Podul Prieteniei (traversarea Dunării şi controlul vamal la intrarea în Bulgaria nu au depăşit 30 de minute), am numărat 8 autocare cu români care mergeau în Grecia. Le-am reîntâlnit în aceleaşi puncte de popas (Restaurant Spectrum şi Supermarket Internaţional din Bulgaria, apoi Olympus Plaza şi Stop and Go din Grecia), toate cu facilităţi pentru cei care vin de la drum lung, dar şi cu bune posibilităţi de oprire pentru maşinile mari. Traversarea Bulgariei pe timp de noapte, aproape în convoi, mi-a amintit de drumurile în Egipt, prin deşert, când mergeam doar în caravană escortată de echipaje de poliţie.

În Bulgaria intrările la toalete se plătesc (prima, cea mai apropiată de România, acceptă şi lei - 1 leu/persoană, iar celelalte acceptă şi euro - 0,5 euro/persoană). În Grecia, la Stop and Go, aproape de Igoumenitsa, dacă intri mai întâi la toaletă (0,5 euro/persoană), vei primi în schimbul bonului eliberat un pet de 0,5 l cu apă, dar dacă deja ai cumpărat ceva, nu trebuie să mai achiţi nimic la toaletă.

Şi, un amănunt legat de autocarul cu care am călătorit noi. Pe exterior, în lateral, avea pictat "Free Wi-Fi". Încercând să afle dacă internetul funcţionează şi în autocar, soţului meu i s-a răspuns că doar în România este posibil acest lucru.

Pe teritoriul Greciei am intrat în zori, am traversat Macedonia pe lângă Salonic, apoi am continuat prin Tessalia şi Grecia centrală pe un drum superb, printre munţi sau tăind munţii prin nenumăratele tuneluri moderne, luminate, semaforizate, semnalizate, ventilate, etc, etc... Egnatia Odos este o bucurie pentru orice conducător auto. Sunt şi câteva puncte de încasare a taxelor de autostradă (2,4 euro/autoturism şi 6 euro/autocar), dar asta nu ne interesa pe noi. Dacă vreţi amănunte, sunt sigură că veţi primi informaţii clare şi verificate de la cei care au călătorit cu autoturismul, pe cont propriu.

Ştiam că în Parga străduţele sunt întortocheate şi foarte înguste făcând imposibil accesul autocarelor, aşa încât nu ne-a surprins faptul că la intrarea în staţiune, undeva într-un loc mai larg, ne aştepta reprezentanta din Grecia a agenţiei româneşti, gata să ne ajute la transfer. Bagajele au fost preluate de maşini mai mici, iar noi, turiştii, cu microbuze sau cu autoturisme, am fost transportaţi la vilele sau hotelurile unde aveam cazarea.

În acelaşi fel, dar în sens invers, a avut loc şi plecarea şi apoi drumul de întoarcere. După predarea camerelor (ora 9.00) şi preluarea bagajelor (ora 11.00), cu o abatere de vreo 3 km la Ammoudia de unde am mai preluat turişti, la ora 12.30 am plecat întins către România. Am ajuns acasă a doua zi, la ora 5.30.

Despre Parga

Parga a fost declarată staţiune turistică în 1962 şi s-a bucurat la început de o mare popularitate în rândul grecilor, apoi a italienilor care veneau aici pe mare. Curând faima plajelor însorite şi a peisajelor minunate din această parte a Greciei a ajuns până departe astfel încât, în zilele noastre, în Parga te vei intersecta cu olandezi, englezi, francezi, ucraineni, bulgari, croaţi şi bineînţeles cu mulţi, foarte mulţi români. Staţiunea mărginită de o parte de creste cu plantaţii de măslin, iar de cealaltă parte de golfuri stâncoase, cu ape albastre, are străduţe în pantă şi case înghesuite, viu colorate, construite parcă unele peste altele. Drumul principal, bazarul şi faleza cu tavernele şi restaurantele ei sunt cele mai aglomerate locuri mai ales în sezonul estival. Insula Panagia şi marea la apusul soarelui, faleza şi portul sau promontoriul cu Castelul Veneţian feeric iluminat noaptea sunt imagini pe care nu le poţi uita uşor.

Pe faleză, una lângă alta, sunt înşiruite taverne şi restaurante, iar ţărmul atrage prin peisaj şi plaje la care se poate ajunge pietonal, cu maşina sau cu barca rapidă. Amatorii de plimbări pe mare pot opta pentru excursii în insulele învecinate, agenţiile - dar şi ambarcaţiunile - având o variată ofertă în acest sens.

Cei care vor să ajungă la Ammoudia, Preveza, Igoumenita sau Ioannina o pot face cu autobuzul plecând de la staţia aflată la şosea, în spatele Marketului Express.

La plajele mai îndepărtate se poate ajunge nu numai pe calea apelor, cu barca rapidă, dar şi cu taxiul, cu tarife fixe pe cursă (Lichnos Beach - 7 euro, Sarakiniko Beach - 23 euro). Până la Anthousa, pentru Castelul lui Ali Paşa, taxiul este 6 euro.

În Parga există şi trenuleţ turistic. Am observat că acesta are două trasee, unul la Watermill - moara de apă din Anthousa şi celălalt la Castelul lui Ali Paşa. Cu ghid de limbă engleză, am fost şi noi într-o plăcută plimbare cu trenuleţul la Castelul lui Ali Paşa (2 ore, 8 euro/persoană).

Castelul Veneţian

Castelul Veneţian, un simbol al istoriei locului, se află pe promontoriul din dreapta portului, iar vizitarea lui se face - conform unor informări plasate atât la intrare cât şi în interior - pe propria răspundere. Asta pentru că ruinele răzleţite pe toată înălţimea dealului, cu grade diferite de deteriorare, te ademenesc să te apropii tot mai mult. Imaginile panoramice surprinse de aici - cu acoperişurile roşcate ale clădirilor, cu insula Panagia şi bisericuţa ei, cu faleza şi portul turistic, dar şi cu marea până hăt, departe, cât ţine zarea - sunt cu adevărat magnifice. O scără îngustă, deteriorată şi fără balustradă, alei pietruite cam alunecoase, intrări nesigure în încăperi lugubre, poteci înguste năpădite de ierburi care pot ascunde şopârle, iată câteva din aspectele demne de luat în seamă atunci când te aventurezi la Castelul Veneţian. Intrarea este liberă şi nu beneficiezi de nici un fel de explicaţii. Nu-ţi rămâne decât să le cauţi singur după aceea. La intrare, deasupra porţii arcuite, oricine poate observa leul veneţian înaripat, iar cei cu ochi mai ageri şi unele inscripţii, vulturi cu două capete, precum şi emblema lui Ali Paşa.

Construit iniţial de locuitorii aşezării (sec. XI) pentru a se proteja de atacurile piratereşti şi turceşti, de-a lungul timpului, sub diverse stăpâniri, castelul a suferit multiple distrugeri, refaceri, extinderi şi întăriri. Rămân în istorie evenimentele din 1537 când amiralul turc Hayreddin Barbarossa, în urma victoriilor navale care au asigurat dominaţia otomană în Marea Mediterană, a incendiat şi a distrus cetatea din Parga. Mai târziu, veneţienii au refăcut-o şi au întărit-o cu opt turnuri de observaţie, au construit cisterne pentru rezerve de apă în caz de asediu făcând fortificaţia de necucerit până la începutul sec. XIX când a fost vândută lui Ali Paşa. Ulterior, acesta a construit în incinta cetăţii un hamam, a refăcut încăperile, a împodobit intrările cu arcade şi şi-a asigurat o ieşire secretă la mare. În prezent, multe porţiuni sunt ruinate şi nu se mai ştie ce a fost acolo.

Când am vizitat Castelul lui Ali Paşa din Anthousa, ghida - o tânără documentată şi bună cunoscătoare a limbii engleze - ne-a spus că Ali Paşa a încercat în mai multe rânduri să cumpere Castelul Veneţian din Parga, dar a fost refuzat. Ca o ameninţare, el şi-a construit propria fortificaţie la Anthousa de unde intenţiona să atace. Atacul nu a mai avut loc pentru că englezii care stăpâneau atunci castelul din Parga, au hotărât să-l vândă. Dacă este adevărat sau nu (încâlcite sunt căile istoriei !!!) este mai puţin important. Important este că posteritatea s-a îmbogăţit cu două construcţii reprezentative de care vizitatorul actual încă se mai poate bucura. Am văzut subsoluri, galerii, diverse încăperi unele cu deschidere către exterior, altele complet închise, de asemenea am văzut ţevi de tun ruginite şi guri de tragere orientate atât spre ţărm cât şi spre mare, gata să întâmpine duşmanul din orice parte ar veni. Potecile sunt inundate de iarba arsă de soare şi de arbuştii firavi. Sus, cel mai sus, după ce treci de rezervoarele de apă, vederile spre mare şi spre plaja Valtos sunt cu adevărat fantastice.

Cum se ajunge la Castelul Veneţian? Din bazarul de lângă faleză, pe o străduţă în pantă, cu trepte, se urcă printre micile magazine cu suveniruri până aproape de intrarea în curţile castelului. Este destul de obositor acest drum, dar merită tot efortul. La o masă, din Cafe Citadel vezi întreaga staţiune Parga, iar dacă urci până la cel mai înalt nivel, vezi ca în palmă toată plaja Valtos. În zare, pe munte, se conturează Castelul lui Ali Paşa.

Agios Nikolaos

Sfântul Nicolae este protectorul aşezării, de aceea a fost cinstit prin înălţarea unei frumoase biserici chiar în centru. Din piatră, cu un turn-clopotniţă încadrat în construcţia principală, sfântul lăcaş este foarte frumos şi în interior. Cu un gând de mulţumire pentru că am ajuns şi noi în Parga, am intrat şi am petrecut câteva minute admirând catapeteasma şi picturile murale.

Pentru cei mai credincioşi amintesc faptul că pe Insula Panagia, vizibilă din orice punct al falezei, se află o bisericuţă închinată Adormirii Maicii Domnului. În fiecare an la 15 august, atunci când credincioşii ortodocşi prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, acolo au loc slujbe deosebite. Pe insulă se poate ajunge cu barca sau înot, iar dacă doriţi să intraţi în sfântul lăcaş, bineînţeles, trebuie să aveţi vestimentaţia corespunzătoare.

De asemenea, tot pentru cei mai credincioşi, amintesc şi faptul că pe coastă, deasupra plajei Valtos, se află edificiul religios cel mai important din Parga, Mănăstirea Panagia Vlacherna.

Muzeul ecleziastic aflat lângă Biserica Agios Nikolaos adăposteşte mari valori cultural-religioase: două copii ale unor lucrări scrise în 1600 de Agion Oros - un călugăr de la Athos, două biblii din sec. XVII, câteva icoane vechi printre care şi cea a Maicii Domnului din Vlacherna (adusă - se spune - din Cappdocia), precum şi un steag al oraşului, vechi de trei secole şi găurit de gloanţele otomane. Acesta este realizat din mătase roşie şi are pictat pe ambele părţi chipul Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, înconjuraţi de steluţe aurii.

... şi altele

Dacă aţi epuizat plimbările prin Parga, dacă aţi vizitat toate obiectivele ei, agenţiile locale de turism, dar şi reprezentanţii agenţiilor româneşti care se află acolo, vă propun mai multe excursii opţionale. Reţineţi însă că puteţi avea surpriza ca tarifele pretinse de agenţiile româneşti să fie mai mari comparativ cu cele ale agenţiilor locale care se găsesc mai peste tot în centru şi care oferă şi unele reduceri la sfârşit de sezon. Legat de programele opţionale, iată câteva oferte: excursii de o zi - Meteora (45 euro), Albania (50 euro), Zagora şi Canionul Vikos (40 euro), Mituri şi râuri/Nekromantoin şi Acheron-Styx (30 euro) şi croaziere - Corfu (40 euro), Insulele Ionice (40 euro), Paxos şi Antipaxos (25 euro traseul lung şi 20 euro traseul scurt). Toate tarifele sunt pe persoană.

Pentru că tot nu vă însoţeşte nici un ghid român şi deci nu veţi beneficia de explicaţii în limba română, merită să aruncaţi un ochi şi la ofertele agenţiilor locale sau chiar la cele ale ambarcaţiunilor ancorate la dig dacă doriţi o ieşire pe mare. La acest capitol noi am avut surprize, dar despre ele vă voi povesti curând.

Magazine în Parga? Marketuri sau minimarketuri, magazinele în Parga sunt numeroase şi stau destul de bine cu ofertele la produsele alimentare. Express, Proton, Arista, Carrefour Express şi altele fără număr şi fără nume, sunt aprovizionate, au preturi uşor diferite între ele, dar oricum, cam mari. Am cumpărat frecvent fructe (piersici - în jur de 2 euro/kg, struguri - 2,5 până la 3,5 euro/kg) şi bere Mythos - între 1,25 şi 1,65 euro/doza de 0,5 l. Deşi nu am avut nevoie şi nu am cumpărat, am remarcat cu surpridere că preţul lămâilor în patria lor este foarte mare (3,3 euro/kg). De asemenea, am mai remarcat că berea Mythos, achiziţionată de la market, în Grecia - ţara ei de baştină - este mai scumpă decât în România. Acasă am consumat toată vara bere Mythos cu preţuri cuprinse între 2,50 şi 4 lei/doza de 0,5 l.

Cât despre suveniruri şi tot felul de alte nimicuri care aglomerează bazarul… Poate cele mai reprezentative produse cu care te poţi întoarce din Parga sunt uleiul de măsline, mierea şi săpunurile din ulei de măsline. Cât despre acestea din urmă, frumos ambalate pentru a fi oferite cadou (câte două, câte trei sau în combinaţie cu alte produse cosmetice realizate pe bază de ulei de măsline), sunt destul de scumpe. Şi aici am avut o surpriză. La întoarcerea în România, am găsit săpun grecesc din ulei de măsline la preţul de 1,99 lei/buc. în condiţiile în care la mama lor, în Grecia, în bazarul din Parga, trebuia să plăteşti 1,2-1,5 euro/buc.

Cât despre uleiul de măsline…, altă bizarerie! Pe scurt, la întoarcerea din Grecia, toată lumea a dat năvală la Supermarket Internaţional, în Bulgaria, de unde a cumpărat ulei de măsline grecesc. Preţuri? 15 euro/bidon de 5 l şi 11 euro/bidon de 3 l.

La finalul acestui capitol de observaţii minuţioase şi cârcotaşe în Parga, nu pot să nu amintesc de plantele şi de modul în care încearcă localnicii să împodobească fiecare colţ de zid sau intrare în casă măcar cu o plantă în ghiveci. Acolo unde terenul permite, spre marginea staţiunii, sunt plantaţii mai mari. M-au încântat măslinii cu crengile grele de rod, citricele, rodiile şi fructele de kaki încă necoapte, cactuşii ornamentali şi ei încărcaţi cu fructe, dar mai ales Bougainvillea - floarea de hârtie, foarte decorativă, în culorile ei atât de diferite. Septembrie în Parga, cel puţin din acest punct de vedere, este o lună minunată.

Concluzie

Parga este o staţiune frumoasă, căutată, cu atracţii turistice despre care s-a vorbit destul de mult pe AmFostAcolo. Cei care au fost într-o vacanţă în Parga s-au întors acasă cu o tolbă plină cu fotografii şi cu amintiri frumoase, dar şi cu regretul că totul a luat sfârşit parcă prea repede.

Mărturisit sau nu, echilibrul dintre antiteze funcţionează şi aici, iar eu nu voi pregeta să amintesc şi aspectele negative pentru că, oricât am vrea să le ignorăm, ele există. Acestea din urmă mi-au venit buluc în minte şi chiar le-am exteriorizat public atunci când - la finalul sejurului nostru de 7 zile, conducându-ne la autocarul care trebuia să ne readucă acasă - ghida ne-a spus destul de imperios: "Când o să mai veniţi, să vă luaţi două săptămâni!" Două săptămâni? Două săptămâni numai pentru Parga?

În opinia mea, Parga este stresantă din cauza înghesuielii, a zgomotului şi a îngustimii drumurilor. Pe strada principală sau prin bazar, rareori am mers alături de soţul meu. Mergeam unul după altul, cu neputinţă să înfiripăm un dialog. Mai mult decât atât, în centru, Parga este o staţiune poluată. Nu cred că în altă parte am mai înghiţit atâta gaz de eşapament de la scutere şi autoturisme. Ele circulă printre oameni, foarte aproape de oameni chiar şi pe faleză, în zona de promenadă. Cel puţin în luna septembrie, ţânţarii nu-ţi dau pace, iar albine şi alte insecte survolează permanent plajele. Am văzut persoană înţepată de albină. Nouă ne tot dădea târcoale un tăun, dar am scăpat nevătămaţi. Pe plaja Sarakiniko am stat cu berea acoperită cu pungă de plastic pentru ca albinele însetate să nu se înece în băutura noastră.

Şi, ca să închei într-o notă cât de cât optimistă, dacă nu pretindem perfecţiune, o vacanţă în Parga poate fi totuşi frumoasă.

---

VIZUALIZĂRI: 6648 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI