Palma de Mallorca, reședința regală de vară din paradisul Mediteranei

TIPĂREȘTE

Îmi vine destul de greu să scriu despre Palma de Mallorca, prima destinație din Spania pe care am cunoscut-o acum unsprezece ani, și orașul cu care am o "relație personală" puternică.

Impresiile pe care le voi scrie în acest serial se constituie în urma acestor călătorii (2006, 2015, 2016, 2017). În 2006, venind dintr-o Românie în care multe aspecte de infrastructură erau rămase mult în urma Europei, întâlnirea cu Palma de Mallorca (și cu insula Mallorca în general) a fost o revelație din mai multe puncte de vedere: dezvoltarea orașului, conservarea istoriei, gestionarea aspectelor turistice, diferitele stațiuni și zone rezidențiale.

Faptul că în 2006 am locuit în centrul orașului, la o prietenă care lucra în turism, și că am stat două săptămâni (nu una, ca în sejururile obișnuite) m-a ajutat să cunosc viața orașului și a insulei mai de aproape. Prin comparație, călătoriile din 2015, 2016 și 2017 (toate au fost pachete turistice de o săptămână la hoteluri de trei sau patru stele) au fost o regăsire și o retrăire a amintirilor din 2006.

O mare parte din atmosfera orașului și din elementele de arhitectură le-am regăsit neschimbate: centrul orașului, artera comercială (Bulevardul Jaume III) cu mica Rambla, mai prietenoasă și mai puțin aglomerată decât cea din Barcelona, centrul istoric, însorita esplanadă cu catedrala, riviera, stațiunea Arenal).

Pentru că cele trei călătorii din ultimii ani s-au desfășurat sub auspicii turistice clasice, elemente noi s-au adăugat ulterior, prin excursiile opționale (despre care voi povesti în alt review).

Însă, până atunci, câteva cuvinte despre un oraș magnific, de care mulți turiști devin dependenți emoțional (pe bună dreptate). În primul rând, aș remarca câteva caracteristici de construcție și organizare a unui oraș de mărime apreciabilă cum este Palma de Mallorca:

•infrastructura de bulevarde care se transformă în autostrăzi: un element nou pentru mine în 2015/2016 a fost centura de autostrăzi, care conectează eficient orașele din puncte cardinale diferite de pe insulă, și, pentru vizitatorul din zona de sud, stațiunile din estul Palmei - Can Pastilla, Playa de Palma și Arenal - cu stațiunile din vestul orașului - Palmanova, Magaluf, Santa Ponsa, Peguera;

•rețeaua de transport în comun care funcționează “ceas”, cu orarul afișat în stații (de exemplu, chiar dacă stațiunile din vestul orașului sunt în lanț, în stația din fața esplanadei Palma Cathedral există autobuze normale, dar și autobuze “expres” pentru fiecare din ele, care ies pe autostradă și ajung mai repede în stațiunea de destinație);

• curățenia ireproșabilă (gunoaiele sortate care se ridică noaptea, nici o hârtie sau ambalaj pe jos, în parcuri, etc.) de un nivel superior tuturor orașelor turistice pe care le-am văzut până acum;

• spațiile generoase care oferă îmbinate monumente moderne îmbinate cu cele istorice (clădirile) conservate perfect, într-o viziune arhitecturală extrem de funcțională (la ultima vizită, cea din august 2017, m-a surprins plăcut o expoziție în aer liber pe Passeig de Sagrera, acea frumoasă parte din bulevardul maritim care leagă Avinguda de l’Argentina de catedrala La Seu);

•arhitectura regală (i-aș pune o ridicare la puterea a treia, ca să redau senzația :) ) din care aș sublinia nu doar palatele și centrul vechi al orașului, cu o personalitate inconfundabilă, ci și casele de pe dealuri în stil mallorquin, cu colonadele micuțe care mărginesc terase cu suprafețe generoase.

În continuare voi echilibra analiza cu primele mele impresii despre Palma de Mallorca, în 2006:

Joi, 17 august 2006. Suntem în centrul Palmei, pe o stradă cu case şi blocuri scunde [Carrer de Caro, n. a. ], toate în stil mediteranean: seamănă puţin cu oraşele franceze, dar spaţiile sunt mai generoase. Apartamentul pe care l-a închiriat Teodora este vechi, din perioada interbelică: construit de doi burghezi mallorcani pentru cele două fete tinere ale lor, peste apartamentul lor de la parter. Spaţiul este ciudat distribuit: începe cu o scară abruptă şi interminabilă, continuă cu o cameră de zece metri pătraţi în dreapta, în faţă cea de-a doua cameră, lungă, care slujeşte şi de bucătărie (are o plită, chiuvetă şi frigider) şi, la capăt, baia. În total, cam douăzeci şi cinci de metri pătraţi locuibili...completaţi însă, în cel mai pur stil spaniol, de două terase imperiale: o scară pleacă din camera cea lungă şi urcă sus cu încă un nivel, oferind privelişte la stradă: probabil a fost gândită pentru cele două domnişoare spaniole (ajunse acum ambele fete bătrâne, din câte spune Teo). Este locuită mai mult de pisici, Teo şi Ernesto nu o folosesc pentru că vine praf din stradă. În schimb, terasa din spate (la acelaşi nivel cu camerele, ieşirea pe lângă baie) este o minune: are cam 15 metri pătraţi şi este foarte liniştită, are vedere la o curte interioară nelocuită. În jur sunt câteva acoperişuri şi încă două terase vecine la fel de mari. Aici Teo și soțul ei iau masa şi petrec seri frumoase, cu sau fără musafiri. (…)

Ieri dimineaţa, dacă m-ar fi întrebat cineva, aş fi zbughit-o direct spre mare pe care nu am văzut-o încă, dar Teo, care are un simţ practic deosebit, face un program de organizare. Și-a luat o zi liberă azi ca să ne orienteze: ne arată supermarketul Mercadona aflat la trei străzi mai încolo, ne sfătuieşte să nu cumpărăm mâncare decât de acolo, este cel mai convenabil. Ne ia o cartelă de autobuz şi ne învaţă strictul necesar despre calătorii (suntem departe de plajă, cu autobuzul 20-25 de minute). Ne arată împrejurimile care sunt splendide, la cinci minute de casă este un parc mare cu un loc de joacă modern şi cu fântâni arteziene [Parc de la Feixina, n. a. ]. Parcul e construit lângă un râu pitoresc [Torrent de Sa Riera, n. a. ], traversat de câteva poduri scurte, pe care turiştii se fotografiază. Dincolo de parc începe centrul istoric al Palmei (nelocuit, folosit mai mult pentru distracţie). Văzut ziua, oraşul pare şi mai frumos decât mi s-a părut aseară: în orice parte ai privi vezi palmieri, flori mediteraneene (muşcate uriaşe şi flori mari, colorate exotic: roz, ciclam, vernil). Nu se văd nicăieri gunoaie aruncate şi spărturi în asfalt, ca la noi acasă... străzile au un asfalt neted şi fără fir de nisip pe ele. Asta înseamnă o bună organizare, pentru că oraşul e plin de turişti şi foarte viu: maşinile par multe şi grăbite, dar şi pietonii sunt numeroşi: nu am văzut nicăieri atâtea mame cu bebeluşi la plimbare, semn de prosperitate economică.

[Va urma]

---

VIZUALIZĂRI: 4700 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI