Caserta - orășelul regalității siciliene

TIPĂREȘTE

Caserta

Pentru mine ca turist usor agasat de forfota continua, galagioasa si complexa a orasului Napoli, deh eram la poalele mareului capcaun din povestile napoletane, in speta vulcanul Vezuviu, o excursie de o zi in Caserta, orasul regalitatii siciliene a fost o gura de aer proaspat mai putin sarat caci orasul nu este chiar pe malul marii si o incursiune intr-o lume aparte, cu castele regale si biserici mici, elegante si opulente, incarcate de istorie si bogatie arhitecturala, cu cladiri monumentale si restaurante specifice zonei, parcuri generoase si multi, foarte multi tineri frumosi ,caci orasul este un centru universitar recunoscut in sudul Italiei, al doilea dupa Napoli.

Am ajuns cu trenul pe care bineinteles l-am luat din Stazione Centrale – Garibaldi, cost bilet eur 6,2/ambele segmente de drum. Trenul nu a fost aglomerat insa fiind dimineata erau destui tineri care mergeau spre Caserta, la cursuri. Iesind din zona garii, peisajul s-a schimbat caci drumul se asterne pe fisia de campie lasand in departare in lateral Vezuviul majestos, in departare zarindu-se dealurile usor aride in lumina blanda a unei zile de toamna calendaristica numai caci termometrul ne-a aratat ca de altfel pe tot timpul sejurului cu incapatanare 24-25 de grade. Dupa mai putin de o ora am ajuns intr-o gara modesta dar foarte aglomerata caci circulatia in zona turistica si universitara a orasului este foarte intensa si orasul este strabatut de calea ferata care urca spre nordul Italiei in speta spre Roma in principal si spre Milano, etc.

Orasul modern a fost construit si organizat in jurul turnului vechi al cetatii care acum este parte din sediul prefecturii. Locuitorii au venit din zona limitrofa Casertavechia, fosta zona episcopala din secolul al XVI-lea. Orasul este incarcat de istorie si cultura.

PALATUL REGAL- (biletul de intrare 12 eur/persoana, 6 eur ptr. copii, grupuri si seniori) se afla in imediata apropiere a garii, in fapt pe mana dreapta a iesirii de pe peronul acesteia, despartindu-se de aceasta cum altfel de soseaua aglomerata a orasului, printr-un parc generos pe care strabatandu-l te apropii de cladirea masiva a palatului. Apropiindu-ne la o prima observatie superficiala, edificiul la exterior nu m-a impresionat. Poate si pentru faptul ca am fost asaltati de diferiti vanzatori ambulanti nord africani care ofereau diverse nimicuri incepand de la brelocuri si curele pana la genti ale unor mari firme, contrafacute fara indoiala dar si multi altii de origine italiana care vindeau diferite ghiduri ale orasului si ale palatului. Am trecut cu oarecare retinere, gandindu-ma la proverbul “la pomul laudat... ”, mare eroare insa caci aveam sa vad unul dintre cele mai frumoase, mai bogate si opulente, mai impresionante palate din cate mi-au fost dat sa vad.

Cladirea palatului si parcurile adiacente fac parte din patrimoniul UNESCO. Palatul in sine are forma dreptunghiulara cu dimensiuni remarcabile 247 x 184 m, cu peste 1220 de camera si a fost conceputa de arhitectul Luigi Vanvitelli. Timp de 22 de ani s-a tot construit iar aspectul actual a fost dat in 100 de ani. Arhitectul constructor era de fapt olandez si se numea Ludwig Van Wittel si la cererea regelui Carol Sebastian I, descendent al Regelui Soare, Loudovic al XVI-lea a purces la constructia acestui palat regal, ca fiind resedinta a regilor de Bourbon ai Siciliei si Neapolelui.

Regele Carol de Bourbon si-a dorit un palat care sa rivalizeze cu celebrul Versailles si a hotarat sa-l ridice la cca 40 km departare de coasta maritima a Neapolului pentru a fi ferit de eventualele atacuri venite de pe mare. Ironia soartei a fost ca regale Carol a renuntat la coroana napoletana in favoarea coroanei spaniole asa incat nu s-a mutat la Caserta iar arhitectul nu a trait pana la finalizarea lucrarilor de constructie ale palatului care a fost construit cu forta de munca locala dar si cu detinuti sau pirati capturati de pe mare.

In cel de al II-lea Razboi mondial a fost comandament al armatei aliate. Aici s-au facut filmari si pentru cateva episoade din serialul Star Wars, Ingeri si demoni cu Tom Hanks.

Palatul este o constructie in stil baroc cu exterior clasic. Marea scara de marmura lucrata dintr-un singur bloc de piatra cu cei 2 lei, simbol al puterii regale strajuind lateralele scarii a fost folosita pentru cateva filme cu reprezentarea Vaticanului.

Urcand scara prima senzatie a fost ca voi vedea muschetarii aparand, un rege insotit de curteni dar si alaiul reginei Carolina flancata de doamnele de la curte imbracate somptuos si elegant. Este imposibil sa redau maretia si frumusetea palatului care abunda in foita de aur, camere opulente cu mobilier original,tablouri de mare valoare, petre pretioase si alte minunatii.

Primul impact a fost CAPELLA PALATINA o bijuterie cu marmura antica si Africana adusa din toate colturile imperiului. Capela a fost lucrata in 1752 dar a fost inaguraa in 1784 cand din pacate arhitectul Vanvitelli nu mai era in viata. Face parte integranta din maiestosul si opulentul palat. Poate daca ma gandesc bine as putea sa o asemuiesc cu aceea din Muzeul de azulejos din Lisabona,(la care mi-a ramas sufletul) insa cum orice comparatie schioapta mai bine as renunta. A fost construita la etajul dedicat camerelor regale iar portalul sau da spre holul imens al palatului care duce la apartamentele regale. Are o singura nava, se ajunge pe partea dreapta a monumentalei scari centrale unde se afla balcoanele in care se asezau doamnele de la curtea regala si membrii ei de vaza. Capela este strajuita de coloane de marmura de culoare roz si verde, altarul nu a fost terminat niciodata iar picturile au fost distruse in timpul celui de al II-lea razboi mondial. Capela inspira un soi de respect si un bun gust desavarsit poate si datorita faptului ca nu are dimensiuni mari, coplesitoare si umilitoare precum sunt in general marile catedrale catolice. Oricum am constatat ca bisericile catolice napoletane nu au opulenta caracteristica a celor similare din alte zone ale Italiei si nu numai.

Incaperile palatului sunt naucitor de frumoase. Sala tronului cu o lungime de 15 m si o latime de 40 m este coplesitoare. Totul este marcat de opulenta, aur, mult aur. Mi-au placut apartamentele regale si in special cele ale reginei. Regina Carolina era descendenta a familiei austrice de Hasburg, invatata cu grandoarea si opulenta si-a marcat apartamentele prin mobilier de cea mai buna calitate, mult aur si pietre pretioase. Baile private ale reginei sunt conform regulillor in sensul ca pana si statuile au ochii inchisi caci nu trebuia sa fie vazuta de nimeni. in stricta intimitate. Regina insa nu si-a dezmintit originile si a conceput un sistem de oglinzi prin care putea supraveghea atat curtenii cat si pe insusi regele cand se intorcea de la intalnirile galante cu doamnele de la curte.

Mi-au mai placut in mod deosebit cateva camere reprezentand anotimpurile. Sunt superb lucrate in culori caracteristice sezoanelor anuale. Dar poate cea mai remarcabila incapere este sala tronului de o frumusete uluitoare si de un bun gust desavarsit.

PINACOTECA este intr-o cladire a palatului si cuprinde tablouri remarcabile reprezentand portrete ale nobililor, curtenilor, regilor dar si porturile, obieceiurile locale.

In palat si pinacoteca este interzis fotografiatul, insa in salile palatului se mai poate lua cate un cadru profitand de momente in care nu sunt supraveghetori insa in pinacoteca mi-a fost imposibil sa fac fotografii si nu am fortat nota.

GRADINILE palatului sunt un punct forte al intregului ansamblu. Concepute de John Graefer se intind pe o lungime de cca.3 km. Se pot parcurge inchiriind o trasura. Pretul nu este batut in cuie, depinde de aglomeratie si ora zilei. Am avut sansa sa gasim o rezolvare favorabila ca prêt cu inca o familie de japonezi, platind impreuna 35 de Eur bani pe deplin meritati.Ce am vazut? Fantani cu apa care curge in cascada dintr-o fantana in alta pana la o sculptura imensa cuprinzand divinitati romane si o cascada care pare, dar numai pare a veni printre copaci. De fapt vine prin apeductul Carolino care aduce apa de la 80 km. distanta. In lateralele aleii centrale sunt paduri de pini seculari, o vegetatie bogata si variata, un adevarat rai verde la culoare. In capatul aleii se intra in Gradina englezeasca dorinta indeplinita a reginei Carolina. Gradina are 25 de ha de arbori si arbusti precum stejari seculari, eucalypti, magnolia, cameli. In centrul se afla statuia zeitei Venus. Aici se afla ll Criptoportico, o constructie formata din statui recuperate din cenusa Pompeiului si a Herculanumului. Strabaterea gradinilor este ca un vis frumos, totul este foarte bine gospodarit si intretinut iar varietatea celor vazute incepand de la cascade la statui, arbori si arbusti m-au impresionat in mod deosebit.

Iesind din palat si gradinile sale m-a cuprins un sentiment de tristete si de dorinta de intoarcere in timpurile regalitatii vizitate asa incat am plecat spre centrul vechi al orasului care se afla in imediata apropiere la cateva zeci de metri.

Intrand pe Corso Trieste ne-am indreptat spre Piazetta Matteotti una dintre cele mai vechi din oras. Zona abunda in biserici vechi foarte frumoase, cladiri monumentale din vremea regalitatii.Am trecut prin Piazza Dante unde in 1965 s-au aniversat 700 de ani de la nasterea poetului national Dante Alighieri in amintirea caruia s-a ridicat atunci un monument si ne-am indreptat spre Piazetta Vanvitelli in care se afla vechea si frumoasa cladire a prefecturii cu parculetul orasului in care se afla la loc de cinste statuia arhitectului constructor al palatului regal. Oraselul face nota discordanta cu vulcanicul Neapole, este curat, civilizat, asezat si respira calm si eleganta. Este perla coroanei.

Daca va aflati in oras si doriti sa mancati ceva va recomand sa va opriti “la Nuova Perla” in vecinatatea palatului regal. Este o locanta unde se opresc nu numai localnicii dar si turistii veniti sa viziteze palatul. Acolo am baut cel mai bun limoncello din zona, patronul restaurantului ne-a spus ca este productie proprie pentru uzul casei si al clientilor restaurantului. Meniul turistic pentru care am platit 15 eur/persoana a fost foarte bogat, de cea mai buna calitate si un gust desavarsit cuprinzand antepaste, primo piatti, second piatti un dulce si o carafa de vin rosu productie locala de 500 ml.Servirea a fost prompta, foarte buna si prietenoasa iar restaurantul este foarte curat si in cazul in care doriti un alt meniu va puteti informa direct din vitrina frigorifica care expune meniul la vedere. In oras sunt foarte multe terase, cafenele, gelatterii iar preturile sunt mai mici decat in Napole.

Si acum sigur ca o parere finala, da Caserta trebuie vizitata cu disponibilitatea acordarii unei zile intregi pentru ca palatul si parcurile sunt intradevar deosebit de frumoase si chiar trebuiesc strabatute pe indelete., fara stresul ghizilor care imping de la spate turistul contra cronometru, cu disponibilitatea de a te bucura de fiecare alee inverzita a parcului si de fiecare incapere somptuoasa a palatului. Orasul cel putin zona veche istorica este asa ca o bomboana de ciocolata fina savurata la finalul unei mese copioase, este micut, elegant si delicat coplesit de istoria regalitatii siciliene. Costurile nu sunt ridicate cuprinzand transportul pe cont propriu, vizita palatului si eventual o cafea sau chiar o masa indestulatoare la unul dintre multele restaurant pizzerii de bun renume din oras.

Imi cer scuze pentru fotografiile, unele nu sunt foarte reusite, din pacate am avut cateva probleme tehnice cu camera si am si pierdut o parte dintre fotografii, mai ales cele din parcul palatului la descarcare.

Va doresc tuturor calatorii frumoase

ps. daca web poate il rog sa introduca o melodie a Mariei Pia De Simone si ii multumesc anticipat.

---

VIZUALIZĂRI: 5604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI