Oradea - un oraș renovat

TIPĂREȘTE

În luna septembrie 2018 am petrecut un sejur la Băile Felix. Într-una din zile ne-am propus să vizităm Oradea, nu mai fusesem din 2008. Am lăsat mașina într-o parcare și am pornit pe malul Crișului să explorăm orașul.

Oradea este un oraş care arată ca în Occident, clădirile sunt reabilitate cu foarte mult bun gust, arhitectura din Oradea este o combinaţie dintre clădirile moderne şi cele istorice, schimbările din ultimii ani îi dau un farmec aparte.

Am căutat un centru de informare turistică, de unde am făcut rost de o hartă a oraşului şi am pornit către Piața Unirii. La început piața a purtat numele Sfântul Ladislau, a primit numele actual de Piața Unirii între cele doua războaie mondiale.

Piața este complet modernizată, aici se află mai multe obiective turistice cum ar fi: clădirea Primăriei, Palatul Episcopal Greco Catolic, Biserica cu lună, Palatul Vulturul Negru, Catedrala Sfântul Nicolae și Biserica Sfântul Ladislau. În centrul pieței este amplasată statuia lui Mihai Viteazul.

Clădirea Primariei a fost construită între anii 1902 și 1903, în locul clădirii vechi a Episcopiei romano-catolice. În aripa dinspre râul Criș a clădirii se află Turnul Primăriei, cu o înălţime de aproape 50 metri. Este locul preferat al bufnițelor.

În partea superioară a turnului este un orologiu alcătuit din patru cadrane, câte unul pe fiecare dintre laturile turnului. Orologiul a fost construit în anul 1904 şi cântă la ore fixe „Marşul lui Iancu".

În fața Primăriei se află Biserica romano-catolică Sfântul Ladislau. Aceasta a fost construită între anii 1721-1741, este cea mai veche biserică din Oradea și poartă hramul Sf. Ladislau. În acest lăcaș se găsește cel mai vechi altar bisericesc din oraș, care datează din 1730. Pictura altarului îl înfățișează pe Sfântul Ladislau întinzând o cheie episcopului orașului, iar frescele de pe boltă prezintă diferite aspect din viața regelui sanctificat.

Lângă Biserica Sfântul Ladislau se află Palatul Episcopal Greco Catolic. Clădirea are un aer de palat coborât din basme. Cu câteva zile înainte de vizita noastră, un incendiu devastator a distrus acoperișul și interiorul etajelor superioare.

Palatul Episcopal Greco Catolic a fost construit după proiectul arhitectului Rimanoczy Kalman junior, în stil eclectic cu elemente de baroc şi rococo. De-a lungul timpului a avut o istorie zbuciumată. În anul 1948 palatul episcopal a fost sechestrat de comuniști și transformat în școală populară, ulterior a devenit sediul Bibliotecii Județene, iar din anul 2006 Biserica greco-catolică a intrat în posesia clădirii.

În imediata sa apropiere se găsește Catedrala greco catolica Sfântul Nicolae. Clădirea are planul în formă de cruce, tavan boltit și o cupolă centrală pictată cu scene biblice.

Vizavi de Catedrala Sfântul Nicolae este Catedrala otodoxă Adormirea Maicii Domnului, cunoscută și sub denumirea de Biserica cu luna, a fost construită între anii 1784 și 1790. A fost denumită astfel datorită unui mecanism de ceas unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care arată cu exactitate fazele lunii. Sub ceasul de pe clopotniţa bisericii se află o sferă cu diametrul de 1 metru, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu. Cu ajutorul mecanismului, bila se rotește în funcție de mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului, redând prin rotirea sa toate fazele lunii. Mecanismul a fost executat în anul 1793 de către ceasornicarul vienez Georg Rueppe.

Ultima clădire vizitată de noi în Piața Unirii a fost Palatul Vulturu Negru. Acesta este simbolul oraşului şi unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Oradea. Este o clădire impunătoare, foarte frumoasă, îmbrăcată în culorii vii, un loc aglomerat cu mai multe magazine, cafenele, un cinematograf aflat în renovare şi un hotel cu acelaşi nume. Palatul Vulturul Negru este cel mai reprezentativ ansamblu arhitectural în stil secession din Transilvania. Împodobit cu flori şi conturat prin diverse culori, ornamentele în stilul secession se regasesc pe toate elementele interioare: plafoane, bolţi, ferestre, uşi, lambriuri, balustrade, pereţi, coloane, vitralii.

Până în anul 1905 pe suprafața în care sa află acum Palatul Vulturul Negru, a existat un han care era loc de întâlnire pentru personalitățile vremii, ulterior acesta a fost transformat într-un hotel. În timpul construirii hotelului, la subsolul clădirii a fost descoperită o cameră funerară. Se spune că Palatul Vulturul Negru găzduiește catacombe, iar în perioada comunistă acestea au fost folosite de către oamenii securității.

Elementul arhitectural care a rămas până şi astăzi unul dintre cele mai spectaculoase este Pasajul acoperit cu sticlă, fiind o adevărată încântare datorită luminii care străbate vitraliul, creând o atmosferă de poveste. Acesta are deschidere spre trei străzi, iar vitraliul cu vulturul negru a devenit o emblemă a ansamblului.

Din Piața Unirii am trecut podul Sfântul Ladislau peste Crișul Repede și ne-am îndreptat către strada Calea Republicii, artera pietonală care străbate centrul oraşului. Cum am trecut podul Sf. Ladislau am ajuns în Piața Regele Ferdinand, aici se află Teatrul de Stat Regina Maria.

Clădirea Teatrului de Stat „Regina Maria” a fost construită în perioada 1899 – 1900 de arhitecţi vienezi, după imaginea Operei din Viena. Aspectul exterior îmbină armonios stilul neoclasic, dominant în ansamblul faţadei, cu elemente neorenascentiste şi neobaroce. În faţa teatrului sunt două statui alegorice, reprezentând Drama și Comedia. Clădirea Teatrului de Stat face parte din realizările de vârf ale stilului eclectic din Oradea. La intersecţia Pieţei Ferdinand cu strada Grigorescu este situată Casa Poynar (Palatul Poynar) . Denumirea palatului provine de la familia Poynar, proprietarii casei. Palatul Poynar a fost realizat de arhitectul orădean, Ferenc Sztarill între anii 1910-1911, cu puține elemente de decor. Clădirea este compusă dintr-un parter înalt şi două etaje ieşite în afară, sprijinite pe console.

După ce am trecut de clădirea teatrului am ajuns pe Calea Republicii. Aceasta este una dintre arterele principale ale orașului, face legătura între Gara centrală și centrul orașului. Este o zona pietonala cu multe clădiri istorice, biserici, statui, cafenele, restaurante și multe magazine.

În mijlocul centrului pietonal se ridică falnic Palatul Moskovits Miksa, precum un străjer impunător ce veghează peste ansamblul de clădiri. Edificiul este unul dintre cele mai frumoase exemple ale stilului secession şi este renovat recent. Este o clădire de o frususeţe rară, cu parter înalt şi două etaje, îmbrăcată în culorii vii, împodobită cu elementele vegetale, zoomorfe sau antropomorfe: flori cu tulpinile lungi şi ondulate, lebăda cu pui, chipuri feminine, ce se regăsesc la toate elementele decorate, iar în balconul de pe colţ, fereastra este încadrată între doi arbori cu trunchi noduros, reprezentaţi în altorelief.

Palatul se află la intersecția a 3 străzi, flancat de doi” străjeri” , Palatul Apollo și Palatul Stern. Cele două edificii au fost construite în același stil secession, în perioada 1900-1914. Toate cele trei clădiri au fost construite în jurul unei curți interioare, cu spații comerciale la parter și apartamente de închiriat la etaje. Intrarea în Palatul Moskovits Miksa este amplasată pe strada Parcul Traian şi se face printr-un culoar.

După ce am admirat obiectivele turistice de pe această arteră principal, ne-am îndreptat spre Sinagoga Neologă Sion.

Sinagoga Neologă Sion din Oradea este cuprinsă în ansamblul Centrul Istoric al Municipiului Oradea, fiind înscrisă în Lista Monumentelor Istorice. Templul a fost construit de către evreii reformişti din Oradea în anul 1878, ca urmare a separării acestora de comunitatea evreiască ortodoxă. Sinagoga este o replică simplificată a Sinagogii din Nűrnberg, are aproximativ 1000 de locuri şi este a treia ca mărime din Europa.

Imediat după ce am trecut pragul intrării principale, am rămas uimiţi de măreţia spaţiului interior traversat de lumină. Arată ca o bijuterie! Strălucirea celor şaisprezece ferestre ale cupolei şi albastrul azuriu al bolţii creează un efect vizual de neuitat. Cele trei nave sunt scăldate în lumină în fiecare ceas al zilei datorită ferestrelor dantelate foarte ample. Pereţii sunt pictaţi în culori de ocru şi auriu, decoraţi cu împletituri seriale de figuri geometrice, care arată ca o dantelărie.

La Răsărit, este un dulap alb placat cu steaua regelui David, locul unde se ţineau sulurile Cărţii Sfinte, Tora. Lăcaşul şi-a păstrat capitonarea originală cu catifea albastru-închis. Deasupra acestor porţi se înalţă orga, instrument folosit doar în serviciul religios neolog.

Cu ocazia restaurării bisericii a fost descoperit un recipient cilindric de metal ce conţinea actul de întemeiere din 1878. Acest recipient împreună cu alte obiecte de cult iudaice se păstrează într-o vitrină în interiorul sinagogii.

Păşind spre zonele care duc la galeria de la etaj rezervată femeilor, am văzut două spaţii laterale amenajate cu numele celor ucişi în Holocaust.

În prezent, Sinagoga Neologă este utilizată ca sală multifuncțională pentru expoziții, concerte sau lansări de carte.

Taxa de intrare la Sinagogă a fost de 5 lei.

Acesta a fost ultimul obiectiv vizitat de noi în centrul istoric. Am fost de-a dreptul fascinați de felul în care au fost reabilitate clădirile istorice.

Oradea a intrat fără îndoială pe lista oraşelor noastre preferate din România!

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 1005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI