Un oraș bine pus în valoare

TIPĂREȘTE

Seara când nu avem ce face, soția mai aruncă un ochi pe facebook și astfel a văzut în una dintre zilele de vacanță pe care le petreceam la Băile Felix, niște poze cu clădiri foarte frumoase din Oradea postate de colega noastră de pe AFA, @Carmen Ion (vezi impresii). Am mai fost la Băile Felix și eram așa aproape de Oradea, dar nu am simțit niciodată nevoia să ne plimbăm pe acolo, deoarece eram convinși că nu e mare lucru de văzut. Postarea doamnei Carmen ne-a făcut să vedem Oradea cu alți ochi și am hotărât să mergem în una din seri pentru a vedea locurile frumoase pe care aceasta le prezenta. Dintr-o zi s-au făcut două, pentru că în prima zi am ajuns destul de târziu la Oradea și nu am apucat să vedem chiar tot ce ne-am propus, astfel că am revenit și a doua seară pentru a termina turul din prima zi.

Primul lucru care l-am făcut a fost să ne interesăm de parcare, deoarece am mers cu mașina. Am aflat că în Oradea în zilele de la sfârșitul săptămânii parcarea este gratuită în zonele de parcare cu plată. Am ales să lăsăm mașina în parcarea Catedralei Episcopale Învierea Domnului din cauză că de aici ni s-a părut cel mai bine să ne începem turul. De la Băile Felix și până aici am ajuns foarte ușor pentru că nu trebuie să te abați deloc de la drumul E 79 care merge de la Felix spre Oradea. Am intrat în Oradea prin Cartierul Nufărul, am trecut pe lângă Complexul Comercial Lotus și nu după mult timp am ajuns la catedrală, care se află pe partea dreaptă a drumului.

În spatele catedralei se află un pod de lemn care duce în Cetatea Oradea iar peste drum de catedrală începe Parcul 1 Decembrie. Noi am ales în prima zi să mergem pe lângă parc spre centru. Am traversat de la catedrală și am pornit pe lângă liniile de tramvai spre Piața Unirii. Catedrala am admirat-o după ce am traversat pentru că o puteam cuprinde mai bine cu privirea de aici. În colțul parcului am descoperit o mică locomotivă pentru tramvaie expusă acolo. Mergând spre centru am ajuns imediat în apropierea clădirii unde

a fost sau este Sinagoga Neologă Sion. O clădire foarte interesantă și impunătoare dar a cărei utilizare din prezent nu am priceput-o, pentru că acum pare că este un restaurant acolo, în curte fiind amenajată o terasă. Nu am mai trecut strada pentru a ne lămurii pentru că ne-a atras atenția intrarea în Palatul Vulturul Negru. Am mai văzut acest loc în pozele postate pe AFA la un articol scris de către o altă doamnă sacră a acestui site, @Michi și ne-am amintit imediat de ele când am ajuns aici. Am intrat într-o galerie cu restaurante și magazine, dar multe din ele erau închise sau în renovare și asta făcea ca locul să pară cam părăsit. Am admirat vitraliile cu imaginea vulturului și am citit o mică descriere a acestui loc și plimbându-ne pe acolo ne-am trezit ieșind în Piața Unirii.

Aici am petrecut cel mai mult timp al acelei seri care alerga spre finalul zilei. Am admirat clădirile foarte frumos restaurate din jurul pieței și bisericile din acea zonă. Am avut norocul să prindem acolo un târg cu produse artizanale ale maghiarilor din Ardeal. Ne-am cumpărat câte ceva și am mâncat o înghețată foarte faină servită în cornet fabricat din aluat de kürtőskalács, apoi am plecat spre cazare fiind hotărâți să revenim a doua zi și să continuăm explorarea acestui oraș care acum avea altă valoare în ochii noștri.

A doua zi am ajuns mai repede în Oradea, am parcat mașina în același loc și am început traseul cu vizitarea Cetății Oradea. Cetatea se afla atunci într-un amplu proces de restaurare, așa că nu era deschis nimic pentru vizitare și ne-am plimbat doar prin curtea acesteia.

Am pornit apoi din nou spre Piața Unirii, dar de această dată am luat-o prin Parcul 1 Decembrie. Ne-a plăcut acest parc. Am admirat clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor cu superbul mozaic de pe fațadă, statuia Eroului Necunoscut din mijlocul parcului, fântânile arteziene și alte statui interesante pe care le-am întâlnit acolo și am ieșit din parc prin partea opusă a zonei prin care am intrat, continuând să mergem spre Piața Unirii pe strada V. Alecsandri. Până să ajungem în piață am fost fascinați de superbele clădiri întâlnite pe această mică stradă, în special de clădirea unde se află Cafe Art Anastasia. O clădire restaurată cu un mare bun gust artistic, cu care au fost restaurate de altfel multe alte clădiri importante din acest oraș. Ca o paranteză, am văzut prin oraș o reclamă la o broșură care prezenta aceste palate ale orașului Oradea care au fost restaurate de curând.

În Piața Unirii nu am mai zăbovit acum așa mult și am plecat să explorăm zona aflată pe celălalt mal al râului Crișul Repede, dar nu înainte de a da un ocol Catedralei Greco-Catolice Sf. Nicolae, aflată în unul dintre colțurile Pieței Unirii și în spatele căreia am admirat o clădire interesantă care cred că aparține de Liceul Greco- Catolic Iuliu Maniu. Clădirea are colțurile de către catedrală rotunjite și pe fiecare colț are aplicat un blazon cu inscripția „ Ce e slab a lui Dumnezeu mai tare este decât oamenii”.

Am mai admirat clădirea Palatului Episcopal Greco-Catolic aflat în imediata apropiere și la care se lucra în acel moment. În continuare am ajuns în fața Primăriei și am fost fascinați de clădirea frumoasă în care aceasta își are sediul. Clădirea are un turn pe care flutură drapelul țării iar o placă de pe clădire ne spune că pe acest turn a fost arborat drapelul României cu ocazia eliberării orașului în data de 12.10.1944 spre sfârșitul celui de al doilea război mondial.

Am trecut apoi peste râul Crișul Repede pe Podul Sf. Ladislau și am făcut o pauză pe „balcoanele” podului pentru a ne bucura de frumusețea malurilor acestui râu care străbate orașul.

La câțiva pași de pod ne aflam deja în Piața Regele Ferdinand și aici am admirat alte clădiri foarte impunătoare cum ar fi Grand Hotel Astoria și Teatrul de Stat. De altfel în orișice parte te uitai nu puteai să nu vezi o clădire care să nu îți atragă atenția.

Am intrat pe strada pietonală Calea Republicii și am mers până la capătul acesteia continuând să ne minunăm de fascinantele clădiri care ne apăreau în cale. Cea mai impunătoare fiind bineînțeles Palatul Moskovits-Miksa, pe care l-am admirat din toate unghiurile posibile. Cel mai mult ne-a părut rău că nu putem să admirăm aceste palate fabuloase de la o distanță mai mare deoarece nu ai spațiu mai larg.

Revenind înapoi la malul Crișului, am pornit pe malul acestuia la vale. Imediat am ajuns în micuțul Parc al Libertății și ne-am umplut plămânii cu mirosul fantastic al sutelor de crini de diferite culori plantați aici. Am trecut apoi pe partea cealaltă a râului pe Podul Intelectualilor și ne-am îndreptat spre parcarea unde am lăsat mașina.

Nu am insistat cu alte date despre palatele și clădirile din Oradea pentru că a făcut-o destul de bine înaintea mea doamna Carmen Ion și puteți afla multe lucruri interesante despre acestea din articolul dumneaei.

Pot să vă spun doar că am fost de-a dreptul fascinați de felul în care reabilitarea clădirilor istorice și nu numai, din centrul municipiului Oradea a făcut ca acest oraș să învie și să fie pus pe harta locurilor care trebuie neapărat vizitate.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1707 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI