GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
In fata unor ziduri ruinate, chiar daca nu sunt foarte vechi si de importanta istorica, imi plec fruntea cu veneratie si las imaginatia sa ma poarte la vremea maretiei lor si la oamenii care a fost.
Gasindu-ma cu treburi – de fapt cu treburile sotului – la Bals, am vizitat Manastirea Calui din comuna Oboga. Auzisem ca "a fost ridicata pe locul unde calul lui Mihai Viteazu a lovit cu copita in pamant si a tasnit apa". Mai auzisem ca este inconjurata de "un puternic zid de caramida adusa de pe malul Oltetului si carata din mana in mana pe o distanta de un kilometru". Stiam ca Manastirea Calui este mare si are o biserica noua si falnica, dar cand am ajuns acolo, nu aceasta m-a impresionat ci biserica inceputa in timpul domniei lui Neagoe Basarab si terminata in 1588, care pastreaza in interior picturi murale reprezentandu-i pe fratii Buzesti (Radu, Preda, Stroe), pe Mihai Viteazu si Petru Cercel. Biserica veche, de mici dimensiuni, cu ziduri foarte groase, adaposteste mormintele ctitorilor Preda Buzescu, mare ban al Craiovei si fratelui sau Radu.
Ca orice lacas vechi de secole, manastirea a avut perioadele ei de inflorire si declin, urmele trecerii vremii pastrandu-se pana in zilele noastre.
Turnul clopotnita cu trei nivele impresioneaza inca prin dimensiuni, iar dupa ce treci pe sub el si patrunzi in incinta, impresioneaza ceea ce a mai ramas din vechile celule: doar niste pereti naruiti. Zidul gros de incinta construit din caramida, este partial ruinat si acoperit cu vegetatie. M-am plimbat de-a lungul acestor ziduri respirand aerul de acum peste 400 de ani.
La Bals, cineva mi-a povestit despre un obiectiv aflat pe Lista Monumentelor Istorice din Olt – fosta Manastire Hotarani si m-a indemnat sa merg acolo daca vreau sa vad o manastire care plange. Lacasul construit la sfarsitul sec. XVI de marele vornic Mitrea si sotia sa Neaga, a avut o istorie zbuciumata. Mai intai pradat de turci, apoi ars de turci si de tatari, a fost refacut, iar mai tarziu inchinat Manastirii Dionisiu din Muntele Athos.
Pe DJ 64, de la Slatina spre Dobrosloveni, continuand spre Farcasele, am intrat in Hotarani. N-am vazut niciun indicator pe drumurile satesti. Intrebati, localnicii ne-au aratat, ba chiar ne-au si condus spre o margine de sat, pe un camp usor in panta, in mijlocul caruia troneaza de secole o bisericuta modesta, dreptunghiulara, acum inchisa intr-o curte.
N-am vazut decoratiunile interioare deoarece lacasul era incuiat, iar fiul preotului din sat care avea in grija lacasul, solicitat, n-a binevoit sa vina cu cheia. Ne-am multumit sa-i dam ocol de cateva ori, sa remarcam pridvorul de zidarie, inchis – unul dintre primele de acest gen din arhitectura lacasurilor Tarii Romanesti.
In afara bisericii, pe latura de vest a incintei, dainuie inca turnul clopotnita, masiv, cu trei etaje, in vremurile de inceput avand si rol de punct de observatie. Nu ne-am putut apropia foarte mult din cauza buruienilor mult prea inalte care l-au napadit.
Am fotografiat zidul de incinta – puternic odinioara – acum doar ruine, cu urme vizibile numai in partea de nord si de sud. Vechea incinta a manastirii este acum islaz satesc, cu carduri de gaste si cai la pascut.
Inclusa in Patrimoniul Crestin din Romania, fosta Manastire Hotarani a beneficiat doar de o ingradire pentru protejarea bisericii.
P.S.
Chiar daca nu au fost vizitate in aceeasi perioada, titlul review-ului – poate prea sintetic – ma obliga sa amintesc de ruinele fostelor manastiri Vodita si Visina fondate de calugarul Nicodim venit de peste Dunare, cel care va pune bazele monahismului in Tara Romaneasca.
In apropierea satului Varciorova de langa Drobeta Turnu Severin, am vazut ceea ce a mai ramas din Manastirea Vodita fondata in preajma anului 1374.
Pe soseaua care merge paralel cu Dunarea, la cativa kilometri de Orsova, inainte de viaductul Vodita, o troita si un indicator semnaleaza un drum pietros si ingust, atat de ingust incat ma temeam de intalnirea unei masini din sens opus. Pe Valea Voditei, la numai 1 km, dupa trecerea unui pod pietonal improvizat din blocuri de ciment, ne aflam deja langa ruinele celei mai vechi manastiri din Tara Romaneasca, Vodita. Astazi, din cladirile fostei manastiri se mai vad doar ruinele zidurilor bisericii si temeliile unor chilii. Cu veneratie, calcand prin iarba inalta, am dat ocol si am fotografiat aceste vestigii.
O biserica de lemn cu influente maramuresene, alaturi de un impunator corp de chilii in care se afla si staretia si trapeza, duc mai departe traditia inaugurata aici de Sfantul Nicodim.
Ruinele Manastirii Visina situate pe malul drept al Jiului, la iesirea din defileu, sunt – alaturi de ruinele Manastirii Vodita - marturia inceputurilor monahismului la romani.
Pe soseaua Targu Jiu – Petrosani, in comuna Bumbesti Jiu, la 14 km de Targu Jiu – un indicator semnaleaza dincolo de podul peste rau, Manastira Visina. Auzisem si citisem despre ea, dar nu aveam in plan s-o vizitam. Pe drumul de intoarcere de la Pestera Muierilor si Manastirea Lainici, indicatorul spre dreapta care semnala Manastirea Visina, ne-a facut sa oprim. Am traversat pietonal podul peste Jiu, iar dupa putin, am zarit lacasul ruinat dar inca semet, pe marginea din dreapta.
Documentele vremii mentioneaza asezamantul de la Visina inca de la sfarsitul sec. XIV si inceputul sec. XV. Ruinele bisericii initiale, inaltata in piatra in timpul domniei lui Mircea cel Batran (1386-1418), ii atesta vechimea. De la vechea manastire nu s-au pastrat urme ale chiliilor sau ale zidurilor de incinta, apele involburate ale Jiului si surparea in timp a malului distrugand latura estica. Astazi mai pot fi vazute doar ruinele bisericii.
Pentru continuarea traditiei incepute aici de multe secole, in 1994 s-a hotarat construirea unei biserici paraclis cu pridvor, pronaos, naos si altar. De influenta maramureseana, biserica din lemn de stejar, are temelie din beton si piatra.
Departe de a fi valoroasa, parerea mea este ca alaturarea unei biserici de lemn – atat la Vodita cat si la Visina - de niste ruine care spun multe prin ele insele, nu este foarte potrivita.
Nu pot incheia fara sa amintesc un alt lacas, situat in comuna Plataresti, judetul Calarasi.
De pe soseaua de centura a Bucurestiului, pe drumul care merge spre Manastirea Cernica, am continuat inca 15 km. Pentru Plataresti sunt indicatoare si nu exista riscul de a te rataci. Drumul este asfaltat doar partial, ultimii 10 km fiind un acceptabil drum de tara.
Manastirea Plataresti a fost infiintata in anul 1642 de Matei Basarab si sotia sa, Elena. Ansamblul monahal cuprinde biserica, zid de incinta, chilii, o casa domneasca si anexe.
Alaturi de Stefan cel Mare, Matei Basarab a fost unul dintre cei mai importanti ctitori de biserici si manastiri voievodale din tara noastra. Construirea Manastirii Plataresti facea parte dintr-un plan mai amplu al domnitorului de intarire strategica si fortificare a zonei de sud atat de frecvent atacata de turci si de tatari.
Biserica pastreaza si astazi portiuni din pictura originala, tablourile votive reprezentandu-i pe domnitorul-ctitor si familia sa, pe marele ispravnic Albu Cluceru (inmormantat in biserica), pe jupan Barbu, fratele voievodului si pe alti dregatori din vremea lui Matei Basarab.
De-a lungul timpului biserica a suferit multe modificari impuse de deteriorari care i-au modificat aspectul initial. Si in privinta destinatiei lacasul a avut de suferit: inchisoare pentru femei in 1836-1848, biserica de parohie dupa secularizare, depozit de alimente in timpul primului razboi mondial cand trupele de ocupatie au distrus cea mai mare parte a bunurilor si au ars arhiva, spital de alienati mintal in timpul regimului comunist cand biserica (doar de parohie) era delimitata de restul ansamblului doar printr-un gard...
In perioada 1991-1997 s-au efectuat lucrari de restaurare si consolidare a bisericii, revenindu-se la aspectul exterior cu caramida aparenta.
Pictura originala din pronaos, datand din 1649, a fost de asemenea restaurata. Catapeteasma, valoros tezaur ortodox, include patru icoane daruite lacasului de domnitorul-ctitor Matei Basarab: Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul, Sfantul Mare Mucenic Mercurie (patronul bisericii) si Sfantul Mare Mucenic Dimitrie.
Reinfiintata in anul 2000, Manastirea Plataresti a fost destinata obstii de calugarite, apoi, in 2004, a devenit obste de calugari. Acesta a fost momentul in care am fost eu pentru prima oara la Plataresti, la indemnul unui monah care aflase ca sunt interesata de subiect. Am gasit cea mai dezolanta priveliste. Nu stiu daca "paragina" este cuvantul cel mai potrivit. Biserica frumoasa, reinnoita, trona in mijlocul unei curti noroioase, cu mormane de resturi si coscoveli de ziduri. Sunt convinsa ca nevoia de mana de lucru forte, barbateasca, a facut sa fie adusi aici calugari. In prezent, Manastirea Plataresti are din nou obste de maici.
Pe cei care se asteapta sa fie intampinati de arhondarice dotate asemeni hotelurilor de 3*, de terase sau de restaurante cu mancare pentru gusturi rafinate, nu-i indemn sa porneasca in descoperirea de lacasuri aflate in ruina. Aici veti gasi multa liniste, austeritate, saracie si uneori paragina. Trecutul istoric indepartat va veni insa mai aproape de dumneavoastra si va va invalui cu vraja lui. Daca va place sa va transpuneti – imaginar – in urma cu sute de ani, sunteti asteptati la manastiri aflate in ruina.
Trimis de iulianic in 22.08.11 21:07:31
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Felicitări pentru rw! Chiar nu mi-ar fi trăznit prin gînd modul acesta de abordare... Perspectiva mi se pare interesantă şi poate în peregrinările noastre chiar ar trebui să semnalăm situri turistice care au căzut în desuetudine sau în paragină pe fondul dezinteresului sau care trăiesc un declin justificat de diferse motivaţii.
Încă odată - aprecieri din partea mea pentru idee !
Cam acum un an în urmă, scriam şi eu un articol asemănător - "... România, land of ruins"...
Aşa cum spuneam şi acolo - trist!!!
Dragos, am citit "Romania, land of ruins" si iti dau mare dreptate. Nu stim sa ne protejam si sa ne promovam valorile. Pacat!
Qvadratvus, multumesc pentru felicitari si aprecieri!
Datand cam din aceeasi perioada, Vodita si Visina au avut un destin aproape identic. Acum, ambele au alaturi biserici de lemn, mai rapid de inaltat si in orice caz, mai ieftin. Ruinele mai cata catre cer ca o trista aducere aminte, dar intr-un fel problema este rezolvata: traditia continua.
La Manastirea Calui, de asemenea. Datand dintr-o perioada mai apropiata noua, biserica veche exista chiar daca acum e doar un obiectiv turistic. Biserica cea noua, falnica, cu termopane si scari de marmura, cu covoare in interior si cu cordoane de catifea care limiteaza accesul – asemenea muzeelor – a preluat rolul. La Calui numai zidul, vechea incinta a manastirii si fostele chili sunt naruite.
Si la Manastirea Plataresti situatia e spre bine. Biserica este restaurata, dar straluceste in mijlocul molozului si darapanaturilor. In timp, problema se va rezolva.
Fosta Manastire Hotarani mi se pare clasata definitiv la capitolul "Fosta". Aici nimic nu misca. S-a facut un gard solid in jurul bisericii doar ca sa nu se apropie prea mult un animal si scarpinandu-se, sa darame vreun perete. Turnul clopotnita este efectiv invadat de balarii, iar zidul de incinta trebuie cautat prin iarba daca mergi vara. Probabil ca au si animalele rolul lor in promovarea monumentelor istorice. Cum as fi vazut eu zidul daca acel frumos calut alb nu manca zi de zi iarba din jur? La Hotarani nu vad continuarea traditiei.
@iulianic din păcate MULT adevăr în reviewul tău şi din ce în ce mai des vedem astfel de reportaje, reviewuri, articole, relatări despre locuri unice şi de o inestimabilă valoare, uitate în paragină şi date uitării.
Cine ştie poate vreodată se va întâmpla să ne apreciem şi noi lucrurile cu potenţial de la noi din ţară! ? ! ? !!!
Dar nu-ţi garantez că asta se va întâmpla prea curând, rămâne ca timpul să mă contrazică!!!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Mărine și Mărioară ... la pădure vă coboară ! — scris în 16.08.23 de zapacitu din VALCEA - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Artă și aventură în Cerna de Vâlcea — scris în 01.02.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2017 ˝Let us die young or let us live forever... — scris în 13.01.18 de Cristian_h* din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Oct.2013 Chei, peșteri și mănăstiri — scris în 15.03.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Eu promovez Romania - La Port Cetate, Mircea Dinescu — scris în 17.08.14 de homejade* din HUNEDOARA - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Oltenia de sub munte — scris în 04.10.11 de Lumis66 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2011 De ce iubesc Oltenia de sub munte — scris în 28.02.12 de Floria din BUCURESTI - RECOMANDĂ