La pas prin Negotin

TIPĂREȘTE

Negotin este orașul sârb amplasat cel mai aproape de punctul de întâlnire a frontierelor României, Bulgariei și Serbiei. Știam că în Negotin trăiește o importantă comunitate de români timoceni, că nu de mult în oraș a fost sfințită o biserică a românilor și că aici sunt sediile Protopopiatului "Dacia Ripensis", al Consiliului Național al Minorității Române și al Federației Românilor din Serbia. Mai știam că Negotin este un oraș vechi, documentele turcești menționându-l pentru prima oară ca așezare în 1530.

Aflând că urma să petrecem sărbătorile pascale la Kladovo, oraș situat la numai 55 km de Negotin, am nădăjduit că vom putea ajunge acolo măcar pentru câteva ore însă programul nostru de grup și sărbătoarea în sine nu au făcut posibilă o deplasare la Negotin. Nu m-ar fi mulțumit doar un dus-întors, eventual cu o gâfâială prin oraș, de aceea, atunci când soțul meu a propus să ne prelungim cu o zi șederea la Djerdap Hotel am știut că venise vremea ca dorința mea de a vizita Negotinul să se îndeplinească.

După ce am petrecut prima parte a zilei în Vratna, una dintre cele mai atractive destinații turistice din regiune - cu o veche mănăstire în spatele căreia se deschide un spectaculos canion - la întoarcere, am urmat același drum până la Slatina, apoi am continuat în jos, paralel cu Dunărea, până la Negotin. De la Vratna până la Negotin nu sunt decât 37 km care se străbat fără dificultăți, șoseaua fiind liberă și foarte bună mai ales în ultima parte.

Am lăsat mașina într-o parcare (gratuită), în rând cu alte autoturisme, aproape de clădirea veche, frumoasă, dar cu fațada cam jupuită a Școlii de Muzică, după care - pietonal - am pornit în explorarea orașului. Desigur, nu aveam pretenția ca în câteva ore să străbatem tot orașul, însă centrul - lângă care deja ne aflam - putea fi luat la pas, pe îndelete.

O stradă pietonală, largă, mărginită de clădiri vechi (unele renovate, altele mai părăginite) la parterul cărora sunt mici magazine, restaurante și cafenele cu terase stradale, taie centrul în două. Clădirea administrativă se află alături de Catedrala "Sfânta Treime", vis-à-vis de parc.

În Parcul central înverzit la început de aprilie, cu multe magnolii înflorite, sunt lucrări ale artiștilor plastici contemporani, dar și un impresionant monument al eroilor jertfiți în primul război mondial. De jur-împrejurul soclului masiv sunt liste cu nume de eroi, cununi de lauri, chipuri în basorelief, iar deasupra vulturul care-și ia zborul. Bustul lui Stevan Mokranjac - compozitor și dirijor de seamă care a trăit în Negotin, dar și statuia lui Đorđe Stanojević - fizician și astronom, rector la Universitatea din Belgrad, de asemenea se află în parc. Statuia ecvestră a lui Hajduk Veljko Petrović, erou legendar care și-a dat viața în Prima Revoltă sârbă împotriva turcilor în 1813, lucrare dezvelită în 1983, amplasată la marginea parcului, domină piața.

N-am să insist asupra faptului că în timp ce soțul meu își savura țigara pe o bancă, în parc, eu m-am plimbat pe alei admirând magnolii și fotografiind monumente, ba chiar abătându-mă pe străzile lăturalnice atunci când privirile îmi erau atrase de vreo clădire, fie ea renovată sau părăginită. Voi atașa imagini pentru a vă face singuri o părere despre alăturarea de vechi și nou, de îngrijit și părăsit care există în Negotin.

Pe lângă Hotel Beograd aflat la colț de stradă, cu o terasă în față, am continuat până la Casa memorială "Stevan Mokranjac" și la Muzeul Krajina.

Dincolo de un gard de fier și de două clădiri stradale, se deschide o curte în care se află Casa memorială "Stevan Mokranjac" un obiectiv intrat în patrimoniul cultural al Serbiei. Programul de vizitare este 8.00-15.00, dar, dacă te nimerești acolo sâmbătă sau duminică, va trebui să telefonezi la numărul afișat pentru a ți se deschide. Casa în fața căreia se află statuia în mărime naturală a compozitorului are două camere și o bucătărie și este acoperită cu țiglă. S-au făcut mai multe îmbunătățiri în 1964 atunci când a fost transformată în muzeu. Aici poți vedea instrumente muzicale, partituri și diverse obiecte care au aparținut lui Stevan Mokranjac, iar dacă ai noroc poți asculta muzică live.

Clădirea Muzeului Krajina și ea înscrisă pe lista monumentelor culturale protejate din Serbia, situată la colțul străzilor Karađorđeva și Ljube Nešića, a fost construită la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX pentru un comerciant înstărit. Din 1952 găzduiește Muzeul Krajina. Muzeul nu era deschis atunci când am fost noi acolo, așa încât ne-am mulțumit să admirăm clădirea la exterior, cu fațada teșită la colț de stradă și terminată cu un turn hexagonal. De lângă zidurile sale, am admirat sediul pompierilor din oraș care încă mai păstrează vechiul foișor de foc.

La intersecția străzilor mai sus amintite, o săgeată indicatoare ne informa că la numai 50 m se află mormântul lui Hajduk Veljko Petrović, eroul național. Am dorit să ajung acolo cu atât mai mult cu cât din documentările recente aflasem cât este de venerat acest luptător de poporul său. Un monument impunător pe care tocmai îl văzuserăm, o stradă care-i poartă numele, un muzeu dedicat, situat dincolo de parc, un obelisc ridicat pe locul în care și-a dat viața, o pulberărie care i-a aparținut și care se află acum în curtea catedralei, toate acestea sunt dovezi ale cinstei pe care o acordă poporul sârb acestui erou. Din cele citite ulterior, am aflat că și-a pierdut viața în timpul Primei Rebeliuni sârbe, în 1813, iar pentru ca turcii să nu-l decapiteze (așa cum obișnuiau cu creștinii, comandanți ai oștilor dușmane), cei care au luptat alături de el l-au îngropat în taină, în loc nemarcat, la biserica din Negotin.

Biserica Veche a Sfintei Fecioare din Negotin construită în 1803 pe locul unei biserici mai vechi, reprezintă astăzi unul dintre cele mai importante monumente de cultură ale Serbiei. Când am ajuns acolo, privind prin gard și încercând să descifrăm un afiș în chirilică, n-am înțeles mare lucru. Instinctul îmi spunea însă că ne aflăm într-un loc cu mare încărcătură spirituală, nenumărate cruci vechi, foarte vechi, dăinuind încă în curtea lăcașului de piatră, scund, alungit și fără turle. Pe o stradă lăturanică am descoperit o portiță și am cutezat să intrăm în curte. Biserica era încuiată și nu s-a arătat nimeni care ar fi putut să ne deschidă, în schimb am analizat în tihnă crucile de piatră, cu o lucrătură cum rar poți întâlni. Probabil că acolo își dorm somnul de veci fondatori ai sfântului lăcaș și oameni de vază care au trăit în oraș la începutul sec. XIX, atunci când s-a construit biserica.

Pe lângă valorile artistice, incontestabile, care trebuie să existe în interior și pe care noi nu am avut șansa de a le vedea, Biserica Veche din Negotin găzduiește mormântul legendarului erou Hajduk Veljko Petrović răpus în confruntarea cu turcii, în 1813. Pe absida poligonală a lăcașului - decorată doar cu câteva nișe oarbe - sunt două plăci mari de marmură cu inscripții în chirilică, pentru noi prea greu de descifrat.

Ultimul obiectiv pe care l-am vizitat la Negotin a fost Catedrala "Sfânta Treime" amplasată central, lângă palatul administrativ, în colțul dintre Piața Stevan Mokranjac și Strada Hajduk Veljko. Biserica a fost construită în perioada 1872-1876 și face parte din patrimoniul cultural și spiritual al Serbiei.

Aflaserăm că s-a pus problema construirii acestui lăcaș cu mult mai înainte, dar începerea lucrării a fost amânată din cauză că se intenționa mutarea orașului mai aproape de Dunăre, proiect de altfel abandonat ulterior. Turnul-clopotniță aflat deasupra intrării, pe latura de vest, este masiv, octogonal și domină centrul orașului. Deasupra absidelor laterale se înalță alte două turle, puțin mai scunde decât cea din partea vestică. Ferestrele și intrările sunt decorate cu frontoane, iar pilaștrii au terminații ionice, albe.

Am intrat în biserică pentru câteva minute. Nu era slujbă, așa încât am putut analiza și fotografia catapeteasma pictată într-un mod original, candelabrele și șirurile de icoane care-și așteptau credincioșii.

În curte, în partea de sud-est, spre Strada Hajduk Veljka se află clădirea episcopiei, iar în partea de nord-est, tot în curte, poate fi văzută o construcție mică, veche, acoperită cu țiglă înverzită de mușchi. Această construcție - Pulberăria lui Hajduk Veljko Petrović - este considerată monument cultural de importanță excepțională pentru Serbia. Anterior, ea a fost parte din Cetatea "Baba Finka" - o întărire cu șanțuri și turnuri construită pentru a ține piept turcilor. După demolarea ei, în 1883, pulberăria a rămas singura mărturie. Legendele, poemele și punerile în scenă ale faptelor eroice din Prima Rebeliune sârbă încă mai amintesc cuvintele celui care este considerat una dintre primele 100 cele mai importante personalități sârbe: "Glavu dajem, Krajinu ne dajem" (Îmi dau capul, dar nu Krajina).

---

VIZUALIZĂRI: 9571 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI