Vratna - un loc deosebit

TIPĂREȘTE

În cea de-a doua zi de Paște, zi în care hotărâserăm să amânăm plecarea din Serbia, soțul meu îmi spune deodată: "Hai, că te duc la plimbare! Vrei?" Eu… cum să nu vreau? Dar, unde, dar, cum? Nu aveam nici o pregătire și nici o documentare făcută anterior, traseele pentru biciclete pe care le propuneau sârbii pe panourile de promovare erau… pentru biciclete, în amonte de baraj - la Cetatea Golubac, la Lepenski Vir, la Srebrno Jezero - mai fuseserăm…

Salvarea a fost - ca întotdeauna - internetul. Noroc de conexiunea pe care am avut-o la Hotel Djerdap. Știam deja că GPS-ul nu ne mai poate ajuta (amuțise de cum am trecut Dunărea), de aceea a memora coordonate ar fi fost inutil. Am recurs la metoda mai primitivă, adică aceea a notițelor și am pus la punct un traseu demn de niște oameni care se cred totuși documentați. Tot soțului meu îi datorez surpriza obiectivelor alese pentru plimbare. Aflase el că la Vratna - un sătuc izolat la poale de munte - putem vizita un frumos canion, dar și o străveche mănăstire.

De la Kladovo la Vratna drumul șerpuiește pe o distanță de 47 km. Am plecat de la hotel luând calea spre Zaječar - Negotin, ieșind din oraș pe lângă lac și complexul sportiv "Jezero", după care - urmărind pe listă înșiruirea localităților - am bifat Rečica, Milutinovac, Velesnica, Ljubičevac, Kupuzište, Slatina și Urovica ajungând în cele din urmă la Vratna. Șoseaua traversează câmpurile de la marginea așezărilor, doar uneori trecând prin sate, lucru benefic de altfel deoarece drumul este îngust, șerpuit, iar construcțiile sunt atât de apropiate (între ele, dar și de marginea carosabilului) încât ai impresia că treci prin curțile gospodăriilor. Casele sunt în majoritate mari, cu etaje și balcoane, dar rareori vezi câte un om. Pentru a întreba ceva, aici nu limba este impedimentul în comunicare pentru că mai toți vorbesc românește, ci prezența umană. Cineva ne spunea că nu prea mai sunt oameni nici în "căș" (case), foarte mulți luând calea străinătății în căutarea unui loc de muncă și a unui venit mai bun.

Cât privește starea drumului… Porțiunea comună cu cea care duce la Negotin (orașul reședință a administrației regionale) este foarte bun, marcat, semnalizat… Ultima parte, după ce faci dreapta la Urovica, este mai îngustă, găurită pe alocuri, dar tot asfaltată. Traficul rutier este aproape inexistent, de aceea ai toată șoseaua pentru tine și poți face nestingherit orice manevre.

Referitor la aspect, Satul Vratna nu face excepție de la descrierea de mai sus, atâta doar că șoseaua este mai bună. Ne așteptam să găsim un sat izolat, îmbătrânit, cu case mici, mai ales pentru că aflaserăm că la recensământul din 2002 s-au înregistrat numai 316 locuitori, numărul populației fiind în scădere față de anii anteriori.

Internetul ne informase că așezarea este foarte veche, documentele turcești menționând-o încă din 1530. Dincolo de sat, la aprox. 1 km, tot pe drum bun, asfaltat, urma să găsim o veche mănăstire străjuită de spectaculosul canion al râului Vratna (afluent de dreapta al Dunării) cu impresionantele sale formațiuni de stâncă.

Am oprit în fața porții mănăstirii, acolo unde drumul pentru mașini se sfârșește. Pe malul râului există un magazin (închis atunci când am ajuns noi acolo), suficiente locuri de parcare, un foișor cu o masă mare și cu bănci din lemn, mai multe panouri informative și săgeți indicatoare, precum și o toaletă.

De la foișor, spre dreapta, începe urcușul către podurile de piatră din canion. Până la primele două traseul marcat este de numai 20 de minute, panta fiind totuși destul de abruptă mai ales în prima parte. Dacă aveți probleme de deplasare, de respirație sau dacă nu sunteți prea siguri pe voi atunci când vă aflați la mare înălțime, puteți rămâne pe băncile din foișor, la umbră. Prin asta nu vreau să descurajez pe nimeni, dimpotrivă, dacă tot ați ajuns aici, aș zice că e păcat să nu faceți un mic efort pentru a vedea ceva ce nu ți se arată în fiecare zi. Cu pauze dese, fără grabă, cărarea este accesibilă mai ales pentru că pe alocuri, în punctele mai dificile, are trepte amenajate de mâna omului (cu lemn și cu pământ).

Podurile de piatră din Vratna - "Prerasts of the Vratna" sau "Прерасти Вратне" după cum veți vedea înscris pe panouri - sunt trei la număr, două în vecinătatea mănăstirii, iar al treilea mai departe, la câțiva kilometri în adâncurile canionului.

Protejate din 2015 ca monumente naturale, cele trei poduri de piatră - Mala Prerast, Velika Prerast și Suva Prerast - din canionul râului Vratna și-au luat numele după mărimea lor, dar și după forma lor alungită care seamănă cu o poartă arcuită.

Podurile de piatră s-au format prin dizolvarea calcarului sub influența apei și prin prăbușirea parțială a plafonului fostelor peșteri traversate de râu. Se spune că în estul Serbiei ele reprezintă o formă unică de eroziune carstică subterană și de suprafață.

Mala Prerast sau Mала капија (poarta mică) este cea mai apropiată de mănăstire. Se află la aprox. 200 m, în stânca din spatele sfântului lăcaș. Pentru cei interesați, datele tehnice sunt: 15 m lungime, 33 m lățimea deschiderii, 34 m înălțime și 10 m grosimea arcului deasupra deschiderii. Pentru a ajunge la ea, de la punctul de bifurcație, de lângă săgețile indicatoare, se urmează cărarea în coborâre, pe trepte, până aproape de albia râului. Nu insist asupra faptului că peisajul este mirific. Mergeți acolo și veți vedea!

Velika Prerast sau Bелика капија (poarta mare) se află la aprox. 100 m de Mala Prerast, coborând pe a doua cărare de la punctul de bifurcație. Și tot pentru cei interesați, datele tehnice: 45 m lungime, 23 m lățimea deschiderii, 26 m înălțime și 30 m grosimea arcului deasupra deschiderii. Evident, aici spațiul de sub arcadă este mai mare, există și locuri în care te poți așeza pentru odihnă și pentru contemplarea naturii. Dincolo de această poartă se zărește un pod de lemn pe care poți traversa râul. Eu, singură în această lume parcă ireală (soțul meu rămăsese la o țigară la bifurcația potecilor), nu am ajuns acolo.

Despre Suva Prerast sau Cува капија (poarta uscată) nu vă pot spune prea multe. Conform indicatoarelor, pentru a ajunge acolo trebuia să ne angajăm la un traseu montan de 4,7 km. Pentru curioși, pentru cei care vor avea timp și o bună condiție fizică, menționez datele tehnice: 34 m lungime, 15 m lățimea deschiderii, 20 m înălțime și 10 m grosimea arcului deasupra deschiderii.

De ce i s-a spus "Poarta uscată" - Cува капија? Pentru că la 50 m mai sus de ea râul Vratna dispare continuându-și curgerea prin culoare subterane, iar mai târziu reapare la suprafață urmându-și drumul la vale.

Am aflat că podurile de piatră de la Vratna au origini diferite, primele două - cele văzute de noi - sunt rămășițe ale unui fost tunel de peșteră prin care a trecut râul, o parte a plafonului prăbușindu-se, iar al treilea este rezultatul prăbușirii albiei râului.

Și dacă tot am ajuns în zonă, nu puteam părăsi Vratna fără a vizita mănăstirea.

Mănăstirea Vratna este un lăcaș de cult ortodox întemeiat - conform tradiției - la începutul sec. XIV de Sf. Nicodim la solicitarea regelui sârb Milutin Nemanjić (1282-1321).

Biserica - cu hramul Înălțarea Domnului - este simplă, fără turle și cu o singură absidă, cea a altarului. Are lungimea de 16 m, lățimea de 7,5 m și pereții groși de 2,5 m. Clopotnița se află deasupra intrării.

Mănăstirea nu a supraviețuit până în zilele noastre în forma originală, de-a lungul timpului trecând prin mai multe transformări, demolări și renovări. Turcii au incendiat-o în 1813, dar ulterior, cu sprijinul locuitorilor satelor din jur, a fost refăcută. În partea de vest, în fața turnului clopotniță, se poate vedea o mai veche clădire monahală, astăzi cu vizibile fisuri în zid. În prezent mănăstirea adăpostește o comunitate de maici. Când am ajuns noi acolo, ușa bisericii era încuiată, dar curând a apărut o măicuță cu cheia și ne-a deschis. Naosul scund este iluminat natural prin șase ferestre arcuite, iar pronaosul de două ferestre rotunde. Interiorul este pictat în întregime, iar pentru că eram în zi de Paște, în fața altarului, lângă icoane, trona un coș cu ouă frumos vopsite.

Concluzii

Întregul complex Vratna - sat, mănăstire și porți de piatră străbătute de râu și înconjurate de păduri - este una dintre cele mai atractive destinații turistice din regiune. Cu ocazia vizitei noastre acolo, am aflat că în apropiere au fost descoperite trei peșteri încă neexplorate, una dintre ele având mai multe tuneluri și coridoare, iar alta un mic lac. Nu le-am văzut, așa încât nu pot spune mai multe despre ele.

Cu vizita la mănăstire am încheiat și popasul la Vratna. A fost frumos, poate cel mai frumos loc în care am ajuns în scurta noastră ședere la Kladovo, de Paște.

---

VIZUALIZĂRI: 4161 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI