Mytilene, o capitală tare frumoasă!

TIPĂREȘTE

Mythilini, o capitală tare frumoasă!

A venit vremea să vă povestesc câte ceva despre capitala insulei Lesvos.

Primul „contact„ vizual, l-am avut încă din avion, înainte de aterizare, când am văzut o parte din castel, ba tocmai zburam deasupra lui. Peste câteva minute ajungeam deja la aeroportul Odyseas Elytis, aflat la doar câțiva km de oraș.

Insula Lesvos, care acum se mai numește și Mythilene, a primit acest nume de la zeul Lesbos, fiul lui Helios. Se spune că el s-a căsătorit cu Mithimna, fiica regelui Makaros, care a fost primul rege al Lesvosului. Sunt mai multe ipoteze în legătură cu asta, dar cine suntem noi să-i contrazicem?

Înainte de asta, insula s-a mai numit Lassia, datorită vegetației luxuriante de pe insulă, Imerti ce înseamnă delicios, Eolida și Makaria- sigur, de la regele Makaros.

Datorită poetei Sappho, cu iubirea sa declarată pentru femei, femeile cu aceeași „afinitate” au preluat termenul de lesbiană de la insula în care s-a născut Sappho.

Localnicii chiar au cerut pe plan internațional interzicerea folosirii termenului de lesbiană, dar fără mare succes. :(Lor nu le este pe plac nici acum, asocierea numelui insulei cu al acestor femei. :)

Orașul Mythilene este situat pe șapte dealuri, în partea de sud-est a insulei, pe partea dreaptă a golfului Yera. Are o poziție privilegiată, mare parte din oraș având ieșire la mare, partea estică cu castelul fiind la fel, înconjurată de apele albastre ale mării.

Este un oraș fermecător, acum, ca și cu mulți ani mai înainte, când mulți afaceriști greci aveau case și domenii importante, probabil și datorită apropierii de coasta Asiei Mici, unde făceau comerț, existau în zonă mulți oameni înstăriți, cu multiple posibilități financiare, iar asta se vede din plin în arhitectura veche a orașului, în casele superbe pe care le găsim încă din cartierul Varia, imediat ce părăsim aeroportul. Adevărate conace, aproape toate construite în stil neoclasic, stau mărturie a stării materiale îmbelșugate. Sigur că acum multe s-au mai degradat, unele sunt părăsite, dar totuși cele mai multe sunt renovate și transformate în hoteluri sau pensiuni, ori chiar muzee.

În multe locuri din oraș găsim urme vizibile ale trecutului, castelul, în primul rând, care se zărește sus pe o colină, lângă mare, teatrul antic, situat pe o altă colină, în partea opusă, spre centrul insulei, la umbra unei păduri de pini. Pe lângă astea, resturi de ziduri, coloane, mozaicuri, răsar aproape pe fiecare stradă, sunt îngrădite sau nu, toate amintind de civilizațiile trecute. Sigur că pentru aprofundare, Muzeul De Arheologie, este cea mai bună alegere. Este în apropierea castelului, unde se ajunge de pe strada 8 Noemvreiu, este foarte mare, se întinde până în apropierea mării. Este unul din cele mai mari din Grecia, cu exponate foarte importante.

Orașul Mythilini, este și „casa” Universității Mării Egee, una din cele mai bine cotate universități din lume. Una din cele mai frumoase ramuri ale sale, prezentă aici, este studierea biologiei marine. Tineri din satele de pe toată insula, dar și de pe insulele vecine, vin să studieze aici, sunt cca 3000 de studenți, deci există și o populație foarte tânără.

În rest, în oraș sunt cca 30.000 de locuitori.

Noi am ales să mergem în capitală cu autobuzul local, din Anaxos, există doar o singură cursă pe zi, dimineața la ora 7, cu întoarcere la ora 13.15.

Ba chiar am fost de două ori, în primul rând pentru că ne-a plăcut foarte mult, în al doilea rând pentru că mai aveam în plan și alte obiective de văzut, iar încadrarea în timpul alocat era esențială.

La prima vedere a orașului, încă de la transferul cu autocarul de la aeroport, am avut senzația unui oraș foarte complicat și mare. Apoi, luându-l la pas, străbătându-i străzile, mi-am schimbat părerea și mi-am dat seama că este foarte ușor de descoperit și cunoscut.

Biletul de autobuz costă 7,80 euro de căciulă, pe sens, iar stația este în apropierea portului. De aici pleacă curse spre toate satele, orașele.

Este foarte simplu, pentru că la două minute de stația terminală începe faleza și clădirile importante, oficiale, care încep să se desfășoare pe partea stângă a drumului. În dreapta este portul, o parte din el.

Din 2012, Setur Marina (Turkish) este deținătorul a trei sferturi din afacere, adică este a marinei Turciei, aflată și la o distanță relativ mică de țărmurile Turciei și funcționează pe toată perioada anului.

Primăria, Prefectura, Teatrul, clădiri administrative, sedii de bănci, toate sunt clădiri frumoase, impozante. De departe se vede cupola bisericii emblemă a capitalei Mythilini, prezentă pe toate cărțile poștale, sau magneți, Agios Therapon. Nu este în prima linie pe faleză, ci undeva pe a treia stradă paralelă cu marea, dar totuși cupola ei, rozalie, cucerește de la mare distanță prin măiestrie și frumusețe. Sinceră să fiu, prima dată m-aș fi dus fix acolo, doar că plecând așa devreme, nici măcar cafea nu băusem, deci obiectivul unu, a fost să găsim o cafenea, unde să putem servi și ceva de mâncare. Nici nu a fost greu, pentru că pe toată faleza, sunt terase, cafenele, ouzerii, restaurante, care mai de care. Pentru că mi-a plăcut cum suna numele ei, Meli, pentru că aveau plăcinte cu brânză feta și spanac, ne-am oprit aici, asigurându-ne un mic dejun delicios, câte o frappe, câte un pahar de apă.

Nici în a doua zi, nu am făcut excepție, am mâncat tot aici, de data asta, plăcinte cu șuncă și brânză feta, cu oregano, calde și gustoase.

Priveam pe sub marchiza terasei la zidurile castelului, care se vedeau în zare, gândindu-mă cât avem de mers până acolo. :) Și totuși mă înșelam...

După ce am mâncat, am pornit spre străduțele laterale dorind să ajungem la biserică. Strada a doua este principala stradă comercială, Odos Ermou, aici fiind foarte multe magazine, iar la ora aceea, undeva pe la 9,30, era o forfotă nebună, mici camionete aprovizionând cu marfă. De altfel străzile acestea sunt doar pietonale. Am văzut multe magazine cu haine de firmă, bijuterii, antichități, ceramică, produse tradiționale din ulei de măsline și lemn de măslin, dar și multe souveniruri. Am mai luat-o pe o altă străduță, tot apropiindu-ne cel puțin vizual de cupola bisericii. Când am ajuns la ea, mi s-a părut extrem de ciudat cum o astfel de clădire foarte mare, a încăput într-un perimetru așa de mic, cumva părând înghesuită între celelalte clădiri. Totuși, în fața bisericii este o mică piațetă, destul de largă, împrejmuită de copaci, care parcă absorb tot zgomotul din jur, lăsând liniștea necesară reculegerii într-un astfel de loc. Lângă intrare sunt câteva statui, una din ele fiind a Mitropolitului acestei regiuni, Kloemvrotos, cel care a fondat și Muzeul Bizantin Ikon, aflat chiar vis-a-vis de biserică.

Scopul muzeului a fost de a reuni și a păstra toate valorile strânse de-alungul timpului, cărți, manuscrise, icoane, hărți cu proiectele unor temple, cărți religioase, veșminte bisericești, datând din perioada bizantină și post-bizantină. Nu în ultimul rând Comoara din Mytilene, o colecție impresionantă de 15.000 de piese, din sec. VI, descoperite pe o navă eșuată în împrejurimile insulei. Sunt obiecte rare și importante aparținând Bisericii ortodoxe, de pe vremea când aceasta se implica foarte mult atât în viața politică, dar avea un cuvânt greu de spus și în lumea artei.

Biletul de intrare 2 euro.

Dar să revenim la biserica Agios Therapon. Este dedicată lui Sfântul Ioan Vindecătorul și s-a construit în mai mulți ani, datorită situației economice, pentru că s-a început undeva la debut de sec. XIX și s-a finalizat prin anul 1935. Arhitectul Argyris Adalins a reușit combinarea mai multor stiluri arhitecturale care dealtfel dominau și restul Europei: Baroc, Neoclasic și Roccoco. Se observă până și stilul gotic ce îi conferă un stil impresionant, distinctiv față de toate celelalte biserici din zonă. Totul a fost îmbinat armonios, rezultând o arhitectură unică, originală.

În interior sunt foarte multe icoane vechi, picturi superbe, realizate cu secole în urmă, dar conservate perfect. Tocmai de aceea, pentru a le menține pe mai departe în stare bună, fotografiatul este interzis.

Exteriorul extrem de frumos sculptat și pictat se datorează arhitectului și sculptorului local Nikolaos Kesanlis.

Eu vă spun doar că m-a impresionat foarte mult, chiar și micuța capelă, din partea stângă a bisericii.

Am revenit în „vremurile” noastre, admirând vitrine, haine, încălțăminte, bijuterii elegante. Ușor-ușor am ajuns în „potcoava” falezei, aici am găsit alte și alte clădiri mari, frumoase, pe această porțiune fiind și stațiile pentru autobuzele din oraș. Pe partea stângă, printre palmieri, băncuțe și porumbei, este piațeta Sapphos, unde statuia poetei, de marmură albă este delicată și frumoasă. În spatele șirului de palmieri se întind terasele, iar la întoarcere, aici ne-am odihnit nițel la câte o bere excelentă, pe care am descoperit-o acolo, recomandată de fata ce ne servea. Terasa se cheamă To Navagio, cu „iz” de Zakinthos, dar berea se produce în Sigri, este nepasteurizată, am gustat două variante ale ei, Nisiopi și Sedusa. Noi ne-am lăsat „seduși” pentru că este excelentă, o recomand amatorilor, Nisiopi este o bere blondă, iar Sedusa, mai roșie, cu arome fructate, așa că am luat și pentru acasă, adică la vila Athina. :)

Dar să revin, am parcurs faleza și pe partea opusă, iar de aici am ajuns în portul de ferry. Șoseaua care continuă de-a lungul portului duce la Statuia Libertății, o copie oarecum fidelă a celei de la New York, sigur că de dimensiuni mult mai reduse. Statuia, Αγαλμα τις Eλευθεριας, a fost realizată din bronz, pe un soclu de marmură albă, de către sculptorul G. Iacovides, reprezentând o fată tânără ce ține o torță aprinsă în mâna dreaptă, întinsă. Are 15 m înălțime și a fost amplasată aici, chiar la intrare în port, lângă plaja Tsamakia, pentru a ura bun venit celor care vin pe mare.

Pe de altă parte, simbolizează libertatea, fiind un omagiu adus celor care s-au jertfit pentru a elibera țara, pentru înfrângerea otomanilor (1912-1922).

În jurul ei, marea calmă, câțiva amatori, făcând baie chiar acolo, la mica plajă publică, fără nisip, doar betonată, cu coborâre pe niște trepte. Pe strada 8 Noemvriu, am mers în urcuș, la deal, zărind de departe păduricea la marginea căreia este castelul. Nu lungesc vorba aici pentru că voi scrie separat despre castel.

Pe partea dreaptă a străzii înainte de a ajunge la castel, începe Muzeul de Arheologie, spun începe pentru că se întinde pe un teritoriu imens.

Clădirea veche a muzeului aparține familiei Achilleas Vournazos, fiind construită în anul 1921. De-alungul timpului, sălile muzeului au găzduit foarte multe expoziții. Aici găsim vase de ceramică, figurine, bijuterii, datând din perioada preistorică până în perioada romană. Obiecte mai mari, mai rezistente cum ar fi Columna capitelurilor Aeolic, unică în lume, din templul Kalopedi, sau diverse alte statui, au fost expuse în curte.

Clădirea nouă a muzeului este în regiunea Kioski, o zonă importantă pentru că aici s-a descoperit sanctuarul zeiței Afrodita. Clădirea s-a finalizat în anul 1955, cu ajutor din partea statului grec și al Comunității Europene. Muzeul nou prezintă prin exponatele sale o privire asupra Lesvosului începând din sec. II î. Hr. și până în sec. III d. Hr.

Orarul este: 8-15 zilnic

luni -închis

intrarea costă - 4 euro.

În materie de muzee, voi aminti doar de alte două, situate în zona Varia, nu intru mult în amănunte pentru că nu am ajuns la ele.

Primul, Muzeul Theophilos, cu peste 86 de lucrări ale pictorului Theophilos Chatzmicheal.

Al doilea, Muzeul Teriade, dedicat unui scriitor grec Stratis Eleftheriades-Teriade, un binecunoscut critic de artă.

Nu este de ratat nici Galeria Municipală de Artă, Halim Bey Mansion cu foarte multe opere importante, la capătul străzii Mikras Asias.

Pe un deal, Agia Kyriaki, se află Teatrul Antic, într-o răcoroasă pădure de pini, după ce trecem de o frumoasă biserică, Agia Triada. Teatrul antic, datează din sec. III, î. Hr., un teatru imens ce avea 15.000 de locuri.

Surpriza noastră a fost în primul rând că era închisă, dar din bunăvoința celor care lucrau acolo la reamenajări, am putut intra pentru a ne face o părere. Acolo a fost a doua dezamăgire, în sensul că mă așteptam la un adevărat teatru, dar am găsit doar locul pe care fusese, scena există și acum, ceva mai modern, deoarece se fac spectacole, absolut toate pietrele ce alcătuiau scaunele, treptele, erau scoase, erau pe jos, printre copaci. Am făcut câteva poze și ne-am întors. Dar plimbarea ne-a plăcut deoarece am văzut orașul dintr-o altă perspectivă, foarte plăcută.

Faleza a doua, din zona Epano Skala din dreptul portului vechi, care se întinde de la ruinele castelului Hamam Castle până spre drumul care duce către nordul insulei, este foarte frumoasă, un șir de palmieri însoțesc șoseaua de coastă. Pe dreapta, lângă mare este una din cele mai frumoase statui din oraș, o mamă cu copii în brațe, numită Statuia Mamei Asiei Mici.

Această statuie a fost donată de refugiații din Asia Mică, care ani de-a rândul au fost nevoiți să plece de acolo și să găsească un loc de refugiu aici sau în alte insule din jur. Cele mai multe au fost mame cu copii mici, mame care au fost nevoite să lupte pentru existență, pentru a-și putea crește copii.

Pe stânga Biserica Agios Nikolaos și ruinele unei moschei, Βαλιδε Τζαμι.

Foarte aproape mai este una, ruinată și aceea, Υενι Τζαμι.

Undeva printre clădiri, lângă drum, un teren imens îngrădit cu foarte multe coloane, ziduri, bucăți de mozaicuri. Pe aleea ce duce înapoi spre centru, Mikras Asias găsim școala principală din oraș, apoi Ministry of the Aegean & Island Policy, Palatul de Justiție, clădiri importante și extrem de frumoase. Pe măsură ce ne apropiem de centru, pe planul doi, străduțe laterale, unde sunt foarte multe parcuri, multe zone verzi, locuri de odihnă, locuri de joacă pentru copii. Mi-a plăcut mult că și străzile sunt cu vegetație bogată, luxuriantă, copaci cu flori, leandrii, bouganvillea, plopi, duzi, platani, pini, chiparoși, palmieri, salcâmi, creează un cadru natural superb. Pe aceste străduțe am găsit biserici mici, foarte vechi, frumoase, Agios Giorgios, Agios Kyriakos. Iar ceva mai aproape de piațeta Sappho, destul de central, pe o străduță paralelă cu marea, am descoperit o Catedrală-Agios Athanasios, construită în sec. XVIII, unde este și Mitropolia orașului. Turnul Clopotniță, în stil gotic, absolut impresionant.

În zona de lângă stație, este parcul Eirini, de la biserica cu același nume, mică, dar tare frumoasă, purtând numele Eirini, de la o fetiță de 12 ani, devenită sfântă.

Dealtfel, aceasta împreună cu Sfântul Nicolae și Sfântul Rafael, au fost martirizați de către turci, pentru credința lor, pentru patrie. Sfântul Rafael a fost starețul de la Karyes, de lângă satul Thermi, unde noi am fost deja, Sfântul Nicolae a fost diaconul mânăstirii, iar Sfânta Irina, fiica de 12 ani a primarului din Thermi. Micuța Irina a fost torturată în fața tatălui său, apoi arsă de vie într-un butoi.

Cei trei sfinți sunt preamăriți la Mânăstirea Sf. Rafael de lângă satul Thermi. Ei sunt responsabili de multe vindecări miraculoase, aici fiind un loc special de pelerinaj.

Ca și concluzie, Mytilene este un oraș care te cucerește de la prima vedere, vă recomand cu drag să-l vizitați dacă ajungeți în Lesvos, iar pentru data viitoare vă invit la castel, pe care de asemenea nu trebuie să-l ratați!

Webmaster, o rugăminte pentru o ilustrație muzicală:

youtu.be/w9UswgqDk34

mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1927 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI