In Muntii Tarcu cu 4 x 4 sau pe jos

TIPĂREȘTE

Una din ofertele favorite ale dlui Florin de la Pensiunea Ulpia Traiana din Sarmizegetusa (vezi impresii) pentru turistii din zona, cazati sau nu la pensiunea Dumnealui, este de a le oferi o plimbare cu un vehicul 4X4 pe spinarile muntilor din jur.

Doua vehicule 4x4 au purtat turistii ani la rand peste cota 1200 sau 1500 sau 1600 functie de destinatia aleasa. Noi am avut posibilitatea sa calatorim cu fiecare dintre acestea. Prima masina este un Mitshubishi Pajero fabricat in 1986 care ne-a condus cu 6 ani in urma in Muntii Tarcu urcand pe un traseu frumos si accidentat, ajungand in platou unde am facut un gratar, frigarui si am cules afine si am coborat apoi pe un drum neasfaltat dar totusi parfum, bine nivelat, iar cei carora nu le-a tihnit hurducaiala la urcat s-au intrebat de ce nu am si urcat pe acel drum, iar cei care am fost fascinati de hurducaiala si de miniincidentul cu roata masinii ramasa blocata intr-un sleau pentru vreo jumatate de ora, ne-am intrebat de ce am coborit pe acel drum prea lipsit de adrenalina. La vremea aceea 7 persoane am fost in masina incluzand si remorca atasata la masina tractor 4X4, cei din remorca avand si placerea sa mai ia din cand in cand o craca de brad peste ceafa sau peste camera de filmat.

Excursii de pot face mai oriunde in muntii Tarcu, Retezat (zona permisa), Poiana Rusca, Sureanu, Orastiei (spre cetatile dacice) sau inspre Cheile Nerei – Beusnita sau pana la urma oriunde doriti Dvs.

Ma voi concentra insa pe tura de acum, care a aparut oarecum inedit in program. Anul acesta nu imi propususem sa mai urcam cu 4X4 deoarece nu era pe gustul intregii familii si pentru ca in ziua respectiva avusesem deja un program foarte incarcat, disdedimineata la Manastirea Prislop (vezi impresii), mai apoi in Tara Hategului (vezi impresii) si parca se autoprogramasera niste ore de odihna dupa amiaza. Dl. Florin ne invitase inca de cand rezervasem cazarea la Dumnealui si apoi seara cand am ajuns la pensiune in prima zi sa planificam intr-o zi un off road pe munte, dar am refuzat ambele oferte.

Dar, in acea dupa amiaza a noastra cu program full pana atunci, dl Florin isi propune pentru Dansul sa urce cu inca un cuplu, cu masina de teren sa mai presteze ceva fotografii. De altfel o micime din infinitatea de cadre pozate sau filmate sunt postate pe site-uri sau in documentatii. Am prins din zbor ideea si am intrebat daca ma pot alatura programului Dansului. Astfel ca 6 persoane am purces putin timp mai tarziu la a ne urca in masina pregatita in acest scop.

Poate ar trebui sa povestesc aparte despre pregatirea excursiei care cade in principal in sarcina organizatorului. Este o etapa poate nevazuta de cei multi care se urca in masina cand este pregatita si coborara din ea la destinatie.

Masina, un alt Pajero, dar fabricat in 1996 cu 7 locuri, motor de 2500 cm3. Da, insa masina, trebuie si ea ingrijita si iubita ca sa te poata duce prin toate hatisurile, si aici nu ma refer numai la combsutibil. Ea trebui intretinuta, trebuie reparata oridecate ori cere, trebuie adaptata la numarul de persoane de transportat, la scopul excursiei, la terenul pe care se va circula. Trusa medicala, roata de rezerva, cric, truse de scule, multe kituri cu solutii practice in caz de nevoie, da toate acestea intra uneori in partea nevazuta, pregatirea. Este similar cu bagajul pe care il faci inainte de plecarea intr-o calatorie. Mi-am luat aia? Dar aia? Ce fac daca? etc.

Masina este dotata cu carlig de remorcare cu posibilitate de atasate a unei remorci, la bord are un binoclu, cu care putem vedea de exemplu ulii atat de aproape incat ne intrebam daca pe noi ne vaneaza sau nu. Daca in program este un picinic sau un foc de tabara, se adauga, toporisca sau toporul, merindele, bauturile (non-alcoolice pentru asa o tura), vesela…. Poate de pe traseu este nevoie sa ancoram de masina un copac uscat sau crengi uscate pentru foc, si alte cele…...

Dar iata ca o luam din loc. Ascensiunea s-a facut prin localitatea Hobita-Gradiste. Am urmat asfaltul cat a mai fost, apoi drumul a urmat un drum neasfaltat, dar foarte bine tasat, pe care se putea merge si cu un turism obisnuit chiar si cu 40 – 50 km/h. Aceasta portiune era chiar bine semnalizata cu marcaje rutiere gen curba la stanga, curba deosebit de periculoasa, si partial chiar si cu catadioptri si parapet, probabil alti bani europeni cheltuiti doar partial in scopul pentru care au fost alocati. Drumul a strabatut padurea de foioase (fag, stejar, mesteacan), apoi am intrat in etajul de altitudine aferent coniferelor si in curand la gol alpin in pasunea alpina. Aici am depasit o stana dupa care drumul semi-amenajat dar si posibilitatea de a urca cu un tursim obisnuit luau sfarsit, deschizand o poarta imaginara pe care intra 4X4.

Ne calauzea un drum ingust cat latimea masinii care pe alocuri devenea mai accidentat, pe alocuri trecea printr- zona umeda in dreptul unui izvor sau care intra inapoi in padure prin tunelul intunecat format de ramurile copacilor. Ne-am oprit la un izvor sa ne potoloim setea, dar si sa luam provizii de apa proaspata si rece pentru urmatoarele ore de colindat pe munte. Avansam pe drumuri de nimeni batute (exagerez!), dar dl Florin tine sa imi dea jumatate de dreptate si ne spune sa fim vigilenti ca putem vedea caprioare, o confirmare ca suntem pe drumuri rar batute de piciorul omului. Nu aveam sa vedem caprioare. Am intrebat ce alte animale am mai putea surprinde (sau ele pe noi). Ursi, mistreti, rasi populeaza acesti munti, dar de regula nu se afiseaza in calea oamenilor, asa ca sanse mici sa le intalnim.

Dupa un timp ne oprim intr-o sea, la Cracu, inierbata in apropierea unor cai aparent salbatici. Dl. Florin ne spune ca nu sunt salbatici, dar sunt lasati liberi peste zi pe culmile muntilor de proprietarii lor. Erau superbi, superbi, superbi! Aveau si manji. Ce mai - trebuiau pozati, flimati. Ne-am apropiat care cat a avut curaj sa ii incadram cat mai de-aproape. La un moment dat ne-au atras atentia prin limbajul lor non-verbal dar foarte explicit sa nu exageram in a ne apropia. Si, i-am inteles, si le-am respectat doleanta. Am mai continuat motorizat pana in alta sea unde am lasat masina pentru a face o scurta plimbare pe pintenul inierbat de munte din fata noastra pana intr-un punct de belvedere.

In dreapta aveam crestele inalte si caldarile inca partial inzapezite ale Retezatului (zona Lolaia, Retezat, Bucura 2); la poale valea raului Mare pe care exista un drum care conduce pana la barajul Gura Apelor si apoi pentru conducatorii auto mai indrazneti pana in Poiana Pelegii la 1600 metri altitudine in buza rezervatie naturale. In fata noastra se intindea Depresiunea Hategului, domintata de orasul Hateg in centru, usor stanga, depresiune, care ofera o priveliste frumoasa asupra celor 3 lacuri de acumulare din zona Rau de Mori – Ostrov – Paclisa – Santamaria Orlea. Hat, in zare, muntii Orastiei, unde sunt cetatile dacice. In stanga o vedere larga catre Muntii Poiana Rusca. In stanga – centru pe fundal, zona Densus si mai in spare dealurile care ascund Manastirea Prislop si Lacul Cincis.

Ne intoarcem dupa circa 30 minute la masina sa continuam pe un drum in coasta pe o scurta portiune abrupt apoi pe o curba de nivel si ajungem sa poposim in alta sea, deasupra de Izvoare, unde reintalnim caii. Coborim, fotografiem cai, flori, ulii, parapantistii care se lanseaza de la Clopotiva, langa Sarmizegetusa, la poalele Retezatului. Ce flori! Ce fluturi! Am prins o zi senina, care ne-a oferit privelisti superbe si racoarea muntelui, pentru ca jos la ses, arsita era cu siguranta mai greu de suportat. Iar noi, aici, aproape de cer, de vulturi, intre mii si mii de flori, prin iarba pasunii alpine, printre afinisuri (pacat ca nu era timpul afinelor).

Ne mai urcam o tura in jeep si ne indreptam tot mai curajos spre un varf, varful Ottu (1680m). Ideea de drum nu mai exista defel. Masina inainte peste jnepeni, de-a dreptul. Jnepenii, care se frecau pe podeaua masinii, te gadilau in mod placut la talpi. Din nou caii! Se adapau dintr-o balta alimentata de un izvor. Iar manzul papa laptic! Poze…... Filme….

Din nou parapantistii! Din nou flori, jnepeni, ulii, cate o stanca iesind din covorul inierbat. Doamne ce dor mi s-a facut de ADEVARATUL munte! . De drumetiile saptamanale pe care le organizam, de expeditiile la cort, de Retezat, pe care il miroseam, atat de aproape era, de Parang, de Fagaras, de Bucegi, de Iezer – Papusa, de Piatra Craiului, de Postavaru, de Piatra Mare, de Ceahlau, de Rodnei, de Apuseni, de Semenic, da! De Carpatii nostri…...

A propos, stiati ca…. avem 11 varfuri montane peste 2500 metri altitudine? Stiti si care sunt acestea?

Mai respiram aer de munte, mai bem apa de izvor, ne ozonam, nu ne vine sa mai plecam. Nici nu am realizat cand am facut per pedes circa 6 km doar in aceste mini-plimbari de la masina la un punct de belvedere, la altul, pe pajisti, pe un varfulet! Suntem la 1600 metri altitudine si ne uitam vis-à-vis in Retezat si vedem cata zapada mai gazduiesc caldarile glaciare la 31 Mai! Pana la urma am facut bine ca am renuntat la tura de Retezat (Poiana Pelegii – Lacul Bucura – Vf Peleaga – Vf. Bucura – Lacul Bucura – Poiana Pelegii) cu care plecasem in intentiile mele. E drept ca ma si documentasem la Salvamont si pe la prieteni despre starea zapezii si drumurilor, motiv pentru ca am devenit prudent nefiind pregatit cu echipamentul necesar conditiilor de drum si fiind amator solo de asa o drumetie.

It’s time to go back! Spre … civilizatie (!) …. Ah ce frumos era aici unde nu exista decat notiunea de natura pura.

Nu s-a lasat dl Florin pana nu ne-a mai oferit putina adrenalina. Mai intai nu stim de ce dar asa s-a intamplat, masina nu mai pornea nu mai voia sa porneasca din acel varf de munte. Incepusem sa cugetam: ramanem pe munte peste noapte sau o luam pe jos la vale (cam 3,5 ore). Dl Florin ne-a spus ca este pregatit pentru orice, a intelege fiecare ce vrea…... De fapt dansul a fost pregatit sa gaseasca solutia miraculoasa sa porneasca totusi masina. Sa ne bucuram?!

Portia de adrenalina nu avea sa se opreasca aici. Urma sa coborim de pe acest varf inierbat, varful Ottu, pe o alta fata a lui, pe o scurtatura, pe o panta de circa 45 de grade. Undeva mai jos mai era un jeep cu mai multi tineri (cu care ne mai intersectasem pe parcursul zilei). I-am ajuns din urma si chiar depasit. Totul insa in conditii de hurducaiala in siguranta, va asigur! Si fara sa contenim sa pozam (am facut vreo mie de poze si 100 filme, foarte greu la momentul selectarii si incarcarii pozelor pentru articol) nici nu am realizat cand am reintrat pe drumul acela neasfaltat, dat drept si semnalizat, care in juma de ora ne-a condus la Pensiunea Ulpia Traiana (vezi impresii), in Sarmizegetusa.

Si pentru ca datoram un raspuns:

1. Vf. Moldoveanu (Fagaras) – 2544 m

2. Vf. Negoiu (Fagaras) – 2535 m

3. Vf. Vistea Mare (Fagaras) – 2527 m

4. Vf. Mandra sau Parangul Mare (Parang) – 2519 m

5. Vf. Lespezi sau Caltun (Fagaras) – 2517 m (dupa unii sunt 2 varfuri distincte)

6. Vf. Peleaga (Retezat) – 2509 m

7. Vf. Papusa (Retezat) – 2508 m

8. Vf. Vanatoarea lui Buteanu (Fagaras) – 2507 m

9. Vf. Omu (Bucegi) – 2505 sau 2507 m

10. Vf. Bucura (Bucegi) – 2503 m

11. Vf. Dara (Fagaras) – 2500 sau 2501 m (si aici unii considera ca exista 2 varfuri)

Functie de documentatie, pueti gasi si 15 varfuri sau alte cote decat cele de mine mentionate. In memoria mea, acestea sunt cel 11 acoperisuri romanesti situate la peste 2500 metri altitudine. Iar Caltunul si Parangul Mare (varfurile efective) inca ma mai asteapta…... Ar fi prea frumos…... Acum colind pe la obiective mai joase in tara, dar never say never!

Va invit sa va delectati cu o mica mica mica parte din pozele facute de mine, unele in mersul pasului, altele ale jeep-ului.

Amazing Romania! Fermecatorii munti Carpati!

Multumim, dl. Florin!

---

VIZUALIZĂRI: 3678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI