La pas prin salasul zeilor pana pe varful Mytikas (I)

TIPĂREȘTE

Desi de multe ori cand citesti ceva iti imaginezi cum ar fi sa fii acolo recunosc ca eu atunci cand am citit Legedele Olimpului nu m-am imaginat nici macar la poarta zeilor d’apai in salasul lor sa le calc cararile, sa urc in locul unde stateau la sfat, de unde Zeus arunca cu fulgere catre muritori cand se infuria sau sa trec pe sub tronul lui Zeus.

AmFostAcolo si parca si acum am impresia ca a fost doar un vis cu toate ca am simtit stanca sub picioare. Am fost deasupra norilor, am privit in zare de pe cel mai inalt varf al Greciei – Mytikas (2917m) si al doilea din peninsula balcanica, locul intai fiind ocupat de varful Moussala 2925m din masivul Rila din Bulgaria. Ne-am odihnit pe Platoul Muzelor si am colindat prin paduri de pin si vai bogate in vegetatie ce formeaza Parcul National Olimp declarat de UNESCO Rezervatie a Biosferei si inclus de Comunitatea Europeana pe lista "celor mai importante Habitate Naturale pentru Protectia Pasarilor din Europa”.

Am sosit in Grecia sambata si facandu-ne incalzirea in apele Marii Egee am pus la punct ultimile detalii pentru plecarea de a doua zi pe Muntele Olimp, principalul motiv pentru care venisem aici.

In Grecia era seceta de aprope 3 luni si se anuntase ploaie peste trei zile asa nu am stat pe ganduri. Duminica am facut iar o incalzire de doua ore inotand in mare ca apoi cu rucsacii pregatiti sa pornim spre culmile Olimpului.

Am ales sa ne incepem ascensiunea de la Prionia (1100m) lasandu-ne pentru intoarcere placerea de a strabate Olimpul cu piciorul de la varful Mytikas (2917m) pana la baza in orasul Litochoro (300m).

La Prionia am ajuns pe soseaua ce sepuieste 18-19 km din orasul Litochoro, ultimii doi kilometri fiind neasfaltati. Aici facem ultimile echipari corespunzatoare ascensiunii ce ne asteapta, ne luam apa de la izvor atat cat sa ne ajunga pana sus la Refugiul A pentru ca stiam ca acolo este ultimul izvor unde mai gasim apa pana pe varful Olimpului.

Traseul Prionia-Refugiu A (Spilios Agapitos Refugiu) este marcat cu E4 si este un traseu de dificultate medie. Nu este cu nimic mai deosebit sau mai periculos decat stiam noi trasee montane. Fiind duminica majoritatea coborau, unii de pe varf altii de la refugiu, unii bine echipati altii mai putin si eu cred ca atunci cand mergi pe munte trebuie sa fii echipat corespunzator pentru a fi in siguranta.

Traseul este bine intretinut, are locuri amenajate cu banci pentru odihna si merge o buna parte prin padurea la inceput de foioase apoi numai de pini, pini bosniaci ai caror trunchiuri din cauza intemperiilor au forme ciudate. Din traseu zaream varful Mytikas tinta noastra pentru a doua zi. La iesirea in gol alpin se vedea undeva deasupra ultimei vai, pe care o tot traversam cand pe o parte cand pe alta, pe un platou, Refugiul A la care vroiam sa ne cazam pentru doua nopti.

Am ajuns la refugiu in 3 ore desi puteam si mai repede. Refugiul este mai ceva decat o cabana de la noi. Este construit din piatra iar curatenia este la ea acasa. Singura problema a fost cea de care va spuneam la inceput ca in utimile 3 luni a plouat foarte putin in Grecia si izvorul de la refugiu nu avea apa deci nici toaletele si baile. Am sa scriu separat despre refugiile lor ca sunt multe de spus in comparatie cu cea ce stiu de la noi.

Privelistile de aici sunt foarte frumoase. Priveam Mytikasul printre crengile unui imens pin bosniac sub care erau intinse cateva corturi multicolore, in vale se vedea orasul Litochoro iar in jur piscuri semete din piatra. Dar cel mai frumos mi s-a parut trecerea aceea rapida de la mare la munte, la ora 11 inotam in mare iar la ora 17 priveam marea de la 2100m altitudine.

Ne-am cazat, am mancat, apoi am iesit sa exploram putin zona, sa ne acomodam cu aerul si sa socializam cu cei care abia asteptau ca si noi sa vina ziua intalnirii cu zeii.

A doua zi la prima ora mancam pe terasa refugiului privind soarele cum se inalta dinspre mare spre crestele muntilor. Era o zi perfecta si speram ca Zeus sa nu se infurie ca ii calcam imparatia si sa ne lase sa-i admiram salasul in liniste. Stiam experienta unor amici care au ajuns de doua ori pe Olimp dar nu si pe Mytikas din cauza vremii.

Traseul Refugiu A- Skala-Mytikas pleaca din spatele refugiului fiind continuarea marcajului E4, este mult mai abrupt decat cel din ziua precedenta si cu vegetatie foarte putina. Intalnim cateva capre negre care stau la poze de parca ar fi la o sedinta foto. Din ce urcam peisajul devine tot mai stancos in care isi face aparitia din cand in cand cate o floare.

Pe la 2500m se desprinde spre dreapta din traseul E4 un al traseu numit Zonaria ce duce la Platoul Muzelor trecand pe sub varfurile Skala, Mytikas si Stefani, din care poti urca pe varful Mytikas si varful Stefani prin niste hornuri foarte abrupte. Noi am continuat pe traseul E4 pentru a urca pe Mytikas pe traseul clasic prin varful Skala.

In ascensiunea spre piscurile inalte ale Olimpului incercam sa descopar ce ii face asa de cautati pe acesti munti. In viziunea mea Fagarasul ii intrece in frumusete fiind o combinatie intre verdele vegetatiei, albastru lacurilor si al cerului si albul stancilor pe cand aici dupa 2500m nu vezi decat stanca alb-cenusie. Si pe masura ce tot urcam imi dadeam seama ca mitologia are partea ei in acesta dorinta de a urca Olimpul, apoi ajunsa acolo am descoperit grandoarea acestor munti.

De pe varful Skala am vazut maretia muntilor. In stanga noastra se casca un hau imens numit Meghala Kazania (Cazanul Mare) strajuit de patru varfuri: Skolio (2911m), Skala (2886m), Mytikas (2917m) si Stefani (2909m) ai caror pereti de peste 700m inaltime sunt escaladati de alpinisti iar in dreapta o caldare parca putin mai mica decat cealalta dar nu la fel de abrupta numita Mikra Kazania (Cazanul Mic).

De la varful Skala traseul E4 continua spre varful Skolio si apoi spre varful Agios Antonis (2815).

Pe varful Skala ajung multi turisti. Nu toti au insa curajul sa mearga pe Mytikas asa ca unii pornesc in stanga spre varful Skolio al doilea varf ca inaltime din Grecia dupa Mytikas. Aici imi aduc aminte iar de Fagaras unde turistii isi lasa rucsacii pe Vistea pentru a urca mai usor pe Moldoveanu, tot asa si aici isi lasa rucsacii pe Skala pentru a urca mai usor pe Mytikas.

Pe Skala am facut pauza de hidratare si de admirat imprejurimile. Timpul a fost superb, batea putin vantul dar vizibilitatea era maxima.

Privit din anumite unghiuri Mytikasul are forme diferite. Din varful Skala mie mi se parea ca seamana cu un pumn de urias iar noi trebuia sa ajungem pe degetul mijlociu si pana acolo mai era cale de 45 de minute dupa cum scria pe indicator. Noi am inceput asaltul spre cel mai inalt varf al Greciei cu rucsacii in spate pentru ca nu vroiam sa ne intoarcem pe acelasi drum ci sa ajungem pe Platoul Muzelor.

Traseul dintre Skala si Mytikas se numeste Kakoskala si este marcat cu galben si rosu. Dar sa nu va inchipuiti ca am inceput urcarea, nu, am inceput sa coboram prima data pe un horn apoi am luat-o in stanga pe marginea acestui varf care cobora in forma de V de doua ori apoi ajungem intr-o sa din care incepea urcarea propriu zisa spre Mytikas. Acest traseu necesita multa catarare atat la coborare cat si la urcare peretii fiind foarte inclinati si nu exista niciun cablu ajutator.

Urcarea pe fata sudica a lui Mytikas este o catarare continua pe peretii formati din bucati de calcar, unele friabile deci atentie ca asta e riscul cel mai mare sa cada pietre de aceea este foarte buna casca pe care noi nu am avut-o toti, dar cu multa atentie se trece cu bine.

Ajunsi cu capul in nori pe aceasta parte sudica a lui Mytikas ne dam seama ca avem de coborat si apoi iar de escaladat pana la varf. Aici am dat de o saritoare mai grea care avea si cablu, singurul pe care l-am intalnit in Olimp.

Dupa 50 de minute de cand am plecat de pe varful Skala am ajuns fericiti pe varful Mytikas.

Voi reveni cu amanute intr-un alt jurnal pentru a nu face grea lecturarea cu atatea denumiri vezi impresii.

---

VIZUALIZĂRI: 9129 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI