Trei intr-una (sau trei locuri de exceptie vizitate intr-o singura excursie)

TIPĂREȘTE

In sederea noastra in Paralia am facut doar o singura excursie. Dar a fost minunata. Am reusit sa vizitam 3 locuri intr-o singura zi. Aceasta este socotita si cea mai usoara si relaxanta excursie ce se realizeaza din aceasta zona a Rivierei Olimpului; o plimbare spre muntele Olimp pentru vizitarea cazii si cascadei lui Zeus, vizitarea frumoasei si deosebitei biserici Sf. Dionisios si apoi a vechiului sat Paleos Panteleimonas. Excursia a costat 20 euro/pers. luata prin agentia partenera din Paralia. Dublu fata de agentiile locale, dar in final nu mi-a parut rau de pretul dat, pentru ca am avut o ghida, pe Daniela, care a fost foarte bine pregatita si am inteles totul din explicatiile ei. Daca mergeam printr-una dintre agentiile grecesti, aveam ghid grec care ne-ar fi vorbit intr-o engleza greceasca si nu am fi inteles mare lucru din explicatii.

Am plecat din fata supermarketului Lidl, la ora anuntata. Si mai intai am dat putin cu nasul de faimosul Munte Olimp.

Excursia pe muntele Olimp.

Se spune ca legendarul si maretul munte Olimp era odata, in vremuri demult apuse, aproape uitate in negura necrutatoare a timpului, in antichitate, “acoperisul lumii”; aici era locasul zeilor, unde acestia conduceau lumea si destinele muritorilor de pe pamant.

Muntele Olimp, cu cel mai inalt varf, Mytikas (Nasul) de 2919 m, a fost socotit in faimoasele legende ale Olimpului ca locasul zeilor, locul plin de lumina, fiind ”suprapus”cu cerul, locul unde au trait, au iubit si s-au tot luptat zeii…Nu mai intru in amanunte…

Muntele Olimp se poate vedea maiestos si maret pe toata intinderea Rivierei Olimpului, cel mai bine cand este cerul senin, lucru cam greu de surprins, chiar si in zilele insorite de vara. De ce? ! Poate pentru ca acolo inca stau de veghe maritii zei ai Olimpului si nu vor sa fie vazuti sau deranjati de catre noi, umilii muritori…Dar totusi noi, acesti muritori, reusim sa-i furam acestui maret munte cateva ocheade, sa-I calcam minunatele poteci si chiar sa-l surprindem cu aparatul de fotografiat. Se spune ca Muntele Olimp nu arata niciodata la fel, datorita conditiilor atmosferice foarte variabile ale climei mediteraneene si soarele care il fac sa para diferit de cate ori ne uitam la el. Sau poate ca zeii de acolo, din inaltul cerului, doresc sa nu fie “deconspirati” de catre noi, pamantenii…Mai stii? !...

Autocarul ne-a lasat in oraselul Litohoro. Acesta este deja celebru fiind situat la poalele muntelui Olimp, locul de unde se incepe ascensiunea. Orasul este situat in sudul Prefecturii Pieria, la aprox. 90 km de Salonic, la aprox. 17 km de Paralia Katerini si in partea de vest a Golfului Thermaik. Aproape toate rutele de catarare pe muntele Olimp incep din partea de sud-vest a oraselului Litohoro.

Oraselul mi s-a parut frumos, cu o biserica in centru, Agios Nicolaos si o fantana arteziana ce mi-au placut foarte mult. Casele si hotelurile pe care le-am vazut in mica noastra trecere dar chiar si cateva cafenele si taverne mi s-au parut cochetele si chiar incantatoare. Am folosit si o toaleta ecologica si voi pune chiar si poze sa vedeti si sa comparati WC-urile unui orasel de munte din Grecia cu cele ale noastre, de exemplu, ale Bucurestiului, capitala ce se doreste a fi europeana…nu mai comentez…veti vedea si veti trage singuri concluziile…

Strazile sunt in panta usoara, deci drumul nu a fost deloc dificil. La scurt timp ne-a aparut o pancarda pe care scria ca vom intra in Canionul Enipea si in Parcul national Olimp. Acesta ocupa aproape jumatate din suprafata totala a muntelui, cuprinzand si cel mai inalt varf al sau, Mytikas, dar si alte masive muntoase. Minunatia de munte verde si “rupt” din loc de in loc de stanca, se vede de la mare distanta.

Peisajul mi s-a parut de o frumusete naturala rara; canionul Enipeas, adanc, cu prapastii parca fara fund, cu pante bogate in paduri verzi, dar si cu flori salbatice viu colorate. Vaile bogate in vegetatie, brazdate de canion si micul paraias cu apele sale cristaline, ce se aude din loc in loc usurel, ca apoi ce ne apropiem de tinta finala, cada lui Zeus si cascada, sa-si faca tot mai tare auzita prezenta.

O mica portiune din drum a fost ceva mai abrupta si cu pietris dar dupa, s-a mers foarte simplu si usor. In interiorul canionului, drumul este pavat cu dale din beton si se merge practic pe “orizontala”. Este si o bara de metal de care te poti sprijini, cu toate ca este o placere imensa sa te plimbi la pas de voie pe acea carare de munte, de unde privesti fie in sus la crestele masive sau in jos, inspre canion, incercand printre frunzisul bogat sa intrevezi mica albie a raului cu acelasi nume, Enipeas…Pe traseu am vazut chiar si banci si multe cosuri de gunoi. Dar si indicatoare la un paraias unde scrie ca nu este voie sa-ti racoresti picioarele pt. ca apa este potabila. Deci este interzis sa murdaresti apa aceea…Cata grija fata de natura…sa invatam si de aici cate ceva…

Dupa scurt timp am ajuns la destinatia noastra; cada si cascada lui Zeus iar apa si-a desfasurat nestingherita de noi, turistii, spectacolul ei grandios in sunetele sale puternice si miscarile de dans de o vesnicie…

Am admirat peisajul, ne-am ozonat bine de tot plamanii dar si creierii, am facut multe poze si apoi ne-am intors pe acelasi drum, plin de racoarea si binefacerea unei mici incursiuni in lumea mai “pamanteasca” si mai cunoscuta a casei zeilor Olimpului, chiar daca si numai putin, la poalele lui…caci adevarata cucerire a acestui maret si unic munte, cel al Olimpului, este o alta poveste…cred eu, fascinanta…

A doua minunatie ce aveam sa o vizitam a fost biserica Sf. Dionisios. Pe o caldura aproape insuportabila, am avut totusi placerea si rabdarea sa o ascultam pe ghida noastra care ne-a povestit ca aceasta biserica a fost construita prin sec. 16, de catre Agios Dionisios, un pustnic care a trait intr-o pestera din apropiere, devenind o proeminenta personalitate ecleziastica. Timp de sute de ani, acest locas sfant a fost sprijin religios si economic pentru aceasta zona din apropierea Olimpului. Aici este locul preferat pentru pelerinaj al locuitorilor din Macedonia Centrala dar si a montaniarzilor…

Vechea manastire a fost distrusa de doua ori dar ea a fost refacuta in ultimii ani si astfel in prezent, ce am vizitat noi, biserica principala este aproape integral restaurata.

Biserica are o constructie de exceptie, cu peretii grosi, rezistenti, din piatra alb-galbena cu rosu, cu arcade generoase. Interiorul bisericii este deosebit. Altarul cu icoane asezate in rame aurite, ca dealtfel si cele doua mari icoane de-o parte si de alta, tot in rame aurite cu model cu totul si cu totul deosebit. Nu ma pricep deloc sa explic mai bine astfel de lucruri, dar pot spune cu mana pe inima ca m-au impresionat toate aceste minunatii din aceasta biserica.

Complexul mai cuprinde pe langa marea si frumoasa biserica si un muzeu, unde sunt expuse multe obiecte de tot felul, de la papirusuri foarte vechi, harti, imbracaminte pana la moaste ale unor sfinti, asezate in cutii din lemn sau argint…. astfel, m-au impresionat la maxim, degete sau bucati de tigve asezate cu atata respect si evlavie in vitrine, pentru a fi vazute de publicul larg din toata lumea…Nu am putut face poze in interiorul muzeului pt. ca este la intrare un anunt cum ca este interzis acest lucru, dar am ramas cu amintiri de neuitat de aici. Voi atasa in schimb poze cu biserica.

Ultima destinatie din aceasta superba excursie a fost la Paleos Panteleimonas. Am urcat cu autocarul pe cateva serpentine, un drum de munte pe o sosea impecabila si am ajuns undeva sus, de unde ni s-a asternut un peisaj desprins parca din ireal…M-am simtit oarecum pe plafonul lumii, undeva sus, sus de tot…Deasupra mea, cerul de un albastru “crancen” cu un soare dogoritor…de unde privirile mi-au cazut undeva jos, jos de tot…spre pamant…spre pamantul unde se vedeau atat de bine sosele parcurse de noi in acea zi…se vedeau mici si parca neinsemnate orasele si locurile de unde venisem noi…Dar spre marea noastra uimire si minunatie, se vedea marea…da, da… Se vedea marea si nemarginita mare, frumoasa si unica, inegalabila Eggeoaica a mea, ce imbratisa atat de albastra si ea, tarmurile ondulate usor ale Rivierei Olimpului…Si parca undeva, la un orizont aproape nevazut, se contopea cu cerul…Cata frumusete si minunatie vedeam noi de la acele inaltimi…

Da, dar mult mai aproape de noi, ni s-a aratat micul si pitorescul sat atat de vechi dar atat de bine conservat si intretinut, Paleos Panteleimonas. Acesta este un vechi sat de pastori, ridicat de mult, de la inceputul sec. 15, pe versantul estic al muntelui Olimp.

Este situat la o altitudine de aprox. 700 m, fata de mare. Si de aceea ofera o astfel de panorama spectaculoasa asupra marelui Golf Teramaik si a zonei de coasta a Pieriei de sud.

Fiind ora pranzului, ghida ne-a invitat sa luam masa la o taverna, “Pleiades”, numele fiind in ton cu locurile vizitate de noi…ca apoi sa luam la picior si sa cunoastem ceva din frumusetea acestui satuc.

Asa ca noi am mancat destul de repede (nu voi insista pe preparatele bune si gustoase dar mai ales specifice zonei; dar am mancat bine si relativ convenabil, noi dand 20 euro; am facut poze si la acest restaurant ce cuprinde si un adevarat hotel, ce seamana mai mult cu hanurile de alta data…voi atasa cateva poze si de aici).

Plimbarea prin acest satuc ne-a placut insa foarte mult. Drumurile sunt foarte inguste, pietruite doar. De fapt, cand se intra in acest sat, totul este parca numai din piatra; cararile ca si casele, toate au doar piatra si numai din loc in loc mai vezi cate o barna sau ceva din lemn…este specific acestui loc.

Satul a fost parasit dupa mijlocul secolului trecut, dar a prins din nou viata, devenind o destinatie turistica de un pitoresc cu totul aparte. Si asta in anul 2003, cand a fost declarat Monument de Patrimoniu National.

Casele vechi din piatra, si-au pastrat amprenta timpului, dar au fost restaurate si pastreaza nealterata tipologia si forma cladirilor Olimpului pierian.

Mergand pe asa-zisele stradute, unde, surprinzator, pot urca si deci circula si autoturisme, am dat in piata centrala, de biserica satului, veche, biserica inchinata sfantului Panteleimonas, strajuita de platani stufosi ce dadeau o racoare binefacatoare acestui loc. Am mai trecut pe langa cateva taverne traditionale, ce-si asteptau in tihna potentialii musterii printre cei cativa turisti ce se incumeta sa ajunga pana acolo.

Satul Paleos Panteleimonas, vechi de peste 500 de ani, se deosebeste de celelalte asezari adapostite de Muntele Olimp, prin stilul arhitectural unic, descris mai sus. Se poate spune chiar ca acest vechi satuc parca uitat de lume, este un adevarat muzeu al satului grecesc in aer liber…. Si intr-un cadru atat de deosebit, sus, la munte si cu marea ce se asterne linistita si domoala la poale…

Localitatea este preferata foarte mult de catre turistii greci ce vin aici pentru a se odihni si a se remonta, deci pentru o binemeritata relaxare. Un mare noroc o mai constituie si plaja larga si nisipoasa a statiunii Platamonas, situata in imediata apropiere, la doar cativa km distanta, ca si frumosul Castel Platamonas, un alt loc special de vizitat din aceasta zona.

Dupa plimbarea noastra atat de interesanta si de placuta printre casele acelea din piatra, am coborat la autocar si am plecat spre Paralia, obositi dar fericiti, dupa o zi plina de vizitat atatea locuri frumoase dar mai ales atat de deosebite.

Si v-am povestit si eu toate acestea, pentru ca precum multi, multi altii, si eu AmFostAcolo!!!

Cu mult drag pentru voi,

Ileana

PS. Voi atasa multe poze din toate cele 3 locuri, dar cel mai probabil spre seara, cand voi mai avea timp…

---

VIZUALIZĂRI: 23294 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI