Câteva ore în vizită la Montserrat

TIPĂREȘTE

Sejurul nostru pe Costa Brava se apropia de sfârşit. Una din ultimele excursii oferite de agenţie a fost Montserrat, la pachet cu turul Barcelonei contra sumei de 44 eu/ persoană. Montserrat pentru mine avea o rezonanţă specială pentru că înainte de´89, ascultam des la radio o cântăreaţă de operă celebră Monserrat Caballet. Originară din Barcelona a avut curajul şi inspiraţia să facă un album cu Frredy Mercury, în care piesa principală Barcelona, a avut un succes enorm.

Apropiindu-ne de Muntele Montserrat nu m-am putut abţine să fac o analogie cu uimitoarele formaţiuni carstice din Cappadocia, numai că acolo era vorba de desfăşurarea unui peisaj selenar pe sute de km. pătraţi în timp ce aici este o escrescenţă muntoasă cu acelaş aspect dar de numai 10 km pătraţi.

Manăstirea Monserrat se află la altitudinea de 720m iar vârful cel mai înalt la care se poate ajunge pe jos sau cu funicularul are 1236 m. Se spune că în zilele dăruite cu limpezime, Montserrat se vede din întreaga Catalanie. Despre Montserrat au scris mulţi useri review-uri excepţionale. Dacă ar fi să citez numai pe cele ale lui Amero, Mariana Olaru, Roth, Traian. S ne-am face o imagine completă asupra acestui loc încărcat de credinţă şi frumos. Faţă de ce s-a scris, eu am foarte puţin şi nesemnificativ de spus şi numai câteva fotografii luate din alte unghiuri.

Am ajuns la Montserrat cu autobuzul fiind văduviţi de priveliştele spectaculoase luate din trenul cu cremalieră. Totuşi prin fereastra autobuzului am reuşit să prind peisajele superbe ale muntelui cu dinţi de ferăstrău cu un design ireal ca un decor de teatru cât şi văile pierdute în linia orizontului.

Am ajuns la Montserrat după prânz - aveam la dispoziţie numai trei ore- şi prima clădire pe care am văzut-o la coborârea din autobuz a fost Escolania, şcoala de canto bisericesc, primul conservator din Europa care datează din sec. XIII. Aici învaţă copii de 10-12 ani artele muzicale şi zilnic participă la concerte în faţa publicului dar şi la slujbele oficiate în biserică.

După schimbarea vocii la pubertate, tinerii îşi continuă studiile muzicale în Escolania pentru a deveni profesori, dirijori sau instrumentişti. Am trecut printr-un pasaj acoperit, în stânga căruia erau staţia terminus a cremalierei şi staţiile funicularelor care duc la stânca Sf. Ioan sau la Sf. Peşteră.

În Sfânta Peşteră a fost găsită în anul 880 de doi copii păstori statuia de lemn de culoare închisă a Fecioarei Maria (Moreneta) ţinând pruncul în braţe. Aici se găseşte o capelă simplă în formă de cruce greacă construită în stâncă şi în care un călugăr ţine slujbe religioase. Nu se ştie exact care e cauza culorii închise a statuii. Fie pigmenţii şi negrul de fum din culori s-au descompus şi s-au împregnat în lemn, fie lemnul s-a afumat de la lumânările pelerinilor, fie de la început s-a vrut a fi de culoare închisă.

În Europa mai sunt câteva madone negre: în Franţa din care cea mai venerată e cea din Lourdes, în Polonia la Czestochowa şi chiar în Romania la biserica romano-catolică din Cacica şi la mănăstirea Ghighiu de lângă Ploieşti. La Ghighiu se află o icoană adusă din Siria din sec. XV. Urme de aşezări omeneşti la Montserrat sunt datate cu 3000 ani î. Hr. dar prima dată a fost atestat documentar în anul 1025 când sunt citate donaţii făcute unor lăcaşuri sfinte de pe muntele Monserrat

Adevăratul avânt şi notorietate a locului a apărut după anul 880, când a fost găsită statuia Fecioarei Maria. Aceasta deşi nu era de dimensiuni mari nu a a putut fi mutată din loc din cauză că era prea grea aşa că i s-a construit un altar care poate fi vizitat şi azi. Abia în 1599 statuia a fost transferată în actualul lăcaş.

Am trecut pe lângă o serie de clădiri anexe cum sunt hotelul Abad Cisneros, buticul mănăstirii, restaurantul şi un selfservice, biroul de informaţii şi birourile administrative. În faţa noastră se ridicau mai multe clădiri de înălţimi diferite, construite astfel din cauza neregularităţii terenului.

Mi-am dat seama că ansamblul arhitectural este format din două corpuri de clădiri: unul, cel despre care am scris mai sus destinat primirii şi cazării turiştilor şi pelerinilor şi celălalt, bazilica şi dependinţele ei. Intrarea în complexul monahal se face printr-o clădire cu două etaje, ataşată unui turn, ambele construite în 1942.

Am intrat în parvis, curtea străjuită de statui de sfinţi şi pavată cu dale de marmoră. La un loc central este un rond decorat cu figuri de animale şi inscripţionat despre care se spune că dacă stai în el cu braţele deschise captezi energii pozitive. Am stat. N-am captat. În curtea de mari dimensiuni din faţa bazilicii, în arcadele zidului exterior sunt aşezate statui.

Interesant este un Sf. Gheorghe, operă a sculptorului Subirachs, acelaş care a conceput Faţada Pasiunii la Sagrada Familia (în care se află un patrat magic al cifrei 33, vârsta lui Iisus). Statuia Sf. Gheorghe are particularitatea că din oricare parte ai privi-o, ochii sfântului te urmăresc. Din curtea bazilicii, privirea îmi era atrasă ca de un magnet de formele Muntelui Sfinţit. Formele ciudate, unele cu rotunjimi fără unghiuri sunt rezultatul eroziunii apei şi a vântului în roca moale.

Găsisem undeva informaţia că în toate operele sale, Gaudi s-a inspirat din natură. Bănuiam că liniile rotunjite şi conurile de piatră din multe creaţii ale lui Gaudi au avut ca inspiraţie formele din muntele Montserrat. Răsfoind biografia lui am citit că în 1903, Gaudi alături de alţi arhitecţi au făcut un Rosariu Monumental cuprinzând 15 statui religioase cu scene din viaţa Fecioarei Maria. Acestea sunt plasate pe drumul care duce de la mănăstirea Montserrat la Sfânta Peşteră.

Abia după şederea sa la Montserrat, Gaudi a proiectat Casa Batlo, Casa Milo, cu faţadele curbate care le caracterizează. Montserrat a fost şi sursă de inspiraţie pentru scriitori şi muzicieni. Richard Wagner a locuit în Montserrat unde a conceput opera Parsifal iar Goethe a scris ˝omul nu găseşte liniştea nicăieri ca la Montserrat˝.

La capătul curţii este bazilica propriuzisă construită în sec. XVIII şi refăcută de mai multe ori. Deasupra uşii de intrare a bazilicii este un medalion cu sculpturile lui Iisus şi a celor 12 apostoli deasupra cărora se află un vitraliu rotund şi un ceas.

În anticamera bisericii sunt două sarcofage din sec. XVI, din care celui al regelui Ioan I de Aragon i-am fotografiat şi epitaful. Nu a fost nevoie de traducere pentru că unele cuvinte, ca de ex. nobot =nepot sau rei= rege sunt asemănătoare cu cele din limba română.

Tot aici este o statuie în fer forjat a sfântului Dominic. Naosul bazilicii a fost construit şi inaugurat în 1592. Dimensiunile sale sunt copleşitoare chiar şi în ziua de astăzi: 68 m. lungime, 21 m lărgime şi 33 m. înălţime. Este străbătut de arcuri gotice foarte rotunjite sprijinite pe ziduri care separă şase capele. Bazilica a fost de mai multe ori restaurată ca urmare a incendiilor şi devalizării în special în timpul războaielor napoleoniene.

Este de reţinut că la toate aceste distrugeri Moreneta a rezistat intactă. Ultima renovare, cea din anii 1992-1996 a redat bazilicii stilul renascentist pierdut în diversele restaurări. Altarul este executat dintr-un bloc de marmură verde de opt tone extrasă din munte. Deasupra lui, un Crist de fildeş din sec. XVI este ţintuit pe cruce. Drept deasupra lui într-o nişă la care se ajunge parcurgând treaptă cu treaptă o scară de marmură este Moreneta, Fecioara Maria.

Cu o simetrie perfectă în dreapta şi stânga Fecioarei deasupra altarului sunt sfeşnice de câţiva metri înălţime, doi îngeri cu aripile desfăcute şi mâinile împreunate în rugă. Întreaga biserică impresionează prin mărime, armonie şi mult, mult aur.

Comunitatea benedictină de la Monserrat este formată din 80 de călugări care, ca şi în trecut şi-au consacrat viaţa rugăciunilor. Ei lucrează pentru întreţinerea lăcaşului, primesc şi îndrumă cu cordialitate miile de pelerini şi turişti care-l vizitează zilnic. Monahii benedictini sunt deschişi comunicării şi flexibili schimbărilor produse în societate.

Ei se reunesc în sanctuar de cinci ori pe zi pentru a oficia slujbele cu ore fixe cât şi Eucaristia, principala ceremonie la care participă şi corul de copii Escolania.

Muzeul mănăstirii fără a avea pretenţia de a concura marile pinacoteci ale lumii conţine lucrări originale de pictură clasică sau impresionistă. Am văzut tablouri de Monet, Sisley, Degas, Picasso, Pissaro, Dali. Am reuşit să fur câteva cadre printre care o pânză de Carravagio˝ Meditaţia Sf. Jerom˝ dar şi câteva icoane vechi donate de Patriarhia română. Muzeul mai conţine ceva artă egipteană inclusiv o mumie şi o colecţie de bijuterii.

La distanţă de trei săptămâni de sejurul din Costa Brava, neplăcerile organizatorice ale excursiei -chiar şi timpul scurt acordat acestei excursii-s-au dus şi au rămas frumuseţea şi unicitatea locurilor vizitate în mândra şi frumoasa Catalanie.

.

---

VIZUALIZĂRI: 6805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI