EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Moneasa
TIPĂREȘTEStațiunea Moneasa se află în localitatea Moneasa care e un sat luuuhuhung, așa, de-a lungul șoselei, ondulate-n fel și chip pe firul Văii Moneasa, pe lângă Râul Moneasa, în Crișana, Munții Codru Moma.
Cea mai uzuală cale de a ajunge în Moneasa este din orașul Arad, pe DN709 până la Pâncota apoi pe DN792C, prin Sântana ???? până la Bârsa apoi DN792B mergând spre est până la Dezna apoi spre nord, spre Moneasa. Noi așa am mers deși ne-a întors din drum o bună parte respectiv am mers spre vest spre Arad apoi spre est spre Moneasa totuși, e destul de complicat de găsit alt traseu pe principiul: drumul cel mai scurt este cel cunoscut.
De la Arad până la Moneasa sunt puțin peste 100 de kilometri. De la Moneasa până în Ștei, spre vest, sunt maxim 20 de kilometri până la E79 sau DN76 dar nu există drum practicabil pentru că după Moneasa, DN792B mai urcă prin pădure maxim un kilometru apoi devine dificil, trecând, practic, culmea muntelui.
Din Arad, drumul merge pe câmpie sau podiș puțin înalt, foarte ușor vălurit până pe la Sebiș care este cam ultimul oraș important înainte de Moneasa până unde mai avem de străbătut încă 20 de kilometri după care altitudinea începe să crească ușor, relieful devine diversificat și flora bogată, zona devenind împădurită pe alocuri, mai mult cu foioase. După încă 10 kilometri ajungem la Dezna și vedem cetatea Dezna pe stânga, sus pe culme și facem și un mic popas. După Dezna, coniferele iau, ușor – ușor, locul foioaselor.
Moneasa se află la altitudinea de 280 metri dar este o zonă împădurită extraordinar de frumoasă, cu pante line, relief carstic, văi, coline și vâlcele întortocheate, cu cascade și pâraie limpezi. Sunt și ape minerale bicarbonatate, calcice, magnezice, sodice dar termic ajung la maxim 32 de grade deci nu sunt prea fierbinți.
Munții Codru Moma nu sunt înalți. Ajung la maxim 1.000 metri altitudine și sunt în vestul Apusenilor, Moneasa fiind foarte aproape de limita cu județul Bihor.
Cum spuneam, Moneasa este un sat lung dar zona turistică ce o numim stațiune e mai adunată cu tot felul de foloase pentru turiști. Întâi e o parcare largă cu tot felul de căsuțe cu produse tradiționale spre vânzare ce formează un mic târg unde găsești deschis în perioadele când se presupune că afluxul de turiști este mai mare, respectiv la sfârșit de săptămână sau în perioadele de vacanță sau când au observat ei, statistic o aglomerare mai mare de vizitatori.
Tot acolo sunt și două restaurante (m-am abținut să le numesc „crâșme” ) plus mai e una chiar pe Lacul Liniștit, pe un ponton la care ajungi ocolind o parte din Lacul Liniștit care e un luciu de apă nu prea mare, de agrement, evident, cu ceva amenajări pe maluri: podețe și una - alta și cu posibilități de cazare în vila de lângă restaurantul de pe ponton. E o zonă pitorească, adevărat.
Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns a fost să parchez brusc în prima crâșmă pe care mi-au căzut ochii și care era fix Restaurantul Tanamera. Am aflat numele abia a doua zi. Fusese un drum lung și nesuferit. Era destul de cald deși era prima jumătate a lunii mai. Restaurantul avea o terasă frumoasă cu multe ghivece de flori pe gărdulețul împrejmuitor. Toți oaspeții erau pe terasă deși aveau și salon interior. Printre ei erau și colegi speologi (câțiva, mai drankeri). Toți ceilalți erau la cazare, în tabără, servind un borș de legume și-o fasole cu vită, făcute la ceaun și oferite moca din partea organizatorilor.
Tanamera avea și camere de închiriat în clădirea de pe restaurant dar pe mine, la ora aia, mă interesa doar berea.
Peste drum am ochit o pizzerie la care am și fost a doua zi. Avea o terasă mai mică și servea doar mici, pizza și cartofi prăjiți dar erau bune și prețurile erau mai mici decât peste drum la Tanamera (mereu m-a contrariat numele ăsta, nu mă așteptam să-l găsesc într-un loc micuț, pierdut în munți, pe lângă Țara Moților).
Pizzeria avea o terasă mai micuță, în dreapta, cu vedere spre Lacul Liniștit și cu un pârâiaș cu curgea susurător chiar lângă gardul terasei.
Evident, și pizzeria avea camere de închiriat, mai puține, în clădirea de deasupra care era mai mică și chiar am gândit că dacă îți iei o cameră cu vedere spre Lacul Liniștit, auzi toată noaptea pârâiașul de alături susurând. Lacul numa’ stă plus că e și liniștit, cum îl și cheamă dar pârâiașul e curgător și susură, se aude curgerea apei. Topografia e așa: clădire, apoi terasă, apoi pârâu, apoi drumeag (fix între două ape, una curgătoare și una stătătoare), apoi lac și după lac altă cazare cu restaurant, apoi pădurea, versantul și tot așa.
Cazarea am avut-o în Tabăra Școlară care este la câteva case mai sus de Lacul Liniștit, pe stânga (Lacul Liniștit e pe dreapta) și peste drum de biserica penticostală care este fix o casă banală, la fel ca orice altă casă din zonă și dacă nu scria pe ea, habar nu aveam că e biserică.
Tabăra are multe căsuțe ca niște căbănuțe din lemn cu un etaj sau doar cu parter, foarte rustic și prietenos unde am avut și un fel de hală – hambar, ceva (de fapt hală doar că hambarul este pentru fân și ei nu aveau) unde făceam activități colective și ne uitam la filme. Aveam și o curte largă, cu gard verde din plasă metalică, chiar lângă șosea. Nu știu câți am fost exact, între 150 și 200 de persoane. Cred că 200 este capacitatea maximă a taberei.
Am aniversat 50 de ani de activități (multe și diverse) asupra carstului arădean și am primit (moca) numărul 2 din revista Aragonit. Numărul 1 s-a publicat cu 40 de ani în urmă. (Apreciem efortul.)
Nu am voie să povestesc nimic din revista asta (drepturi de autor) dar sper să nu se sesiseze nimeni dacă îmi aduc aminte că dacă ești din Arad, devii explorator la Moneasa. Am modificat aproximativ textul. ????
În Moneasa te poți plictisi ușor dar noi nu puteam că aveam multe de făcut, multe drumeții dar, mai mult decât atât, aveam de rememorat multe activități din trecut pentru că ce făceam azi era continuarea lui ieri și legătura către mâine. Am avut multe povești scrise sau spuse despre o istorie recentă atât de bogată că dacă aș povesti câte ceva nici n-aș ști cu ce să încep.
Primii temerari care s-au apucat de studiat carstul din Codru Moma erau în liceu acum 50 de ani. Unii dintre ei erau prezenți și ne-au povestit lucruri. Pe unii îi știu demult. În timp au rezultat multe produse: hărți, topografiere, cercetări, organizații înființate și multe altele, prietenii pe viață, căsătorii reușite sau eșuate, o nouă generație de exploratori și nenumărate colaborări.
Nu l-am uitat nici pe Gabor Halasi care, până la vârsta de 31 de ani a făcut scufundări subterane cu mare elan. Serviciul îi permitea să facă mult teren. În 1984, la o scufundare în Izbucul Izbândiș din Șuncuiuș, Pădurea Craiului, nu s-a mai întors. Au urmat grele căutări. A fost găsit la 200 de metri de la intrare, în subteran, la 40 metri sub nivelul apei. Se tăiase rilul într-un cot de 90 de grade. Astăzi este o legendă. ???? RIP Gabor Halasi...
Moneasa a fost, de-a lungul timpurilor, tabăra de bază în explorările zonei, în Codru Moma. Multe legende s-au creat în timp. Multe evenimente au punctat, aici, trecerea timpului. Tabăra Școlară a fost un colaborator bun de-a lungul timpului dar și alte hoteluri din zonă: Hotel Parc, Hotel Moneasa, uneori și tabără de corturi.
Pe lângă Moneasa, și Căsoaia a fost gazdă bună. Se află cam la jumătatea drumului între Moneasa și Arad, în Munții Zarandului, pe malurile pârâului Araneag și are în apropiere un parc cu sculpturi bizare, 70 la număr, de mari dimensiuni, realizate de 50 de artiști plastici, în 1971 când a fost organizată o tabără de creație. Parcul a fost în paragină multă vreme din diverse rațiuni administrative și nici acum nu este în cea mai bună prezentare cum ar fi Tabăra de Sculptură Măgura din Buzău, lângă Mănăstirea Ciolanu care azi este îngrijită și maxim vizitabilă. Multă vreme statuile de la Căsoaia au stat năpădite de buruieni și nevizitabile. S-au mai descâlcit ceva ițe legate de proprietatea și administratea terenului dar lucrurile tergiversează mult.
Denumirea de Căsoaia a apărut recent în toponimia locului când un grup de drumeți au descoperit, în plimbările lor, această clădire impozantă izolată prin pădure. Au numit-o Căsoaia ca să identifice locul iar în timp, așa i-a rămas numele. Și-a schimbat porecla în renume. Lucrul ăsta s-a întâmplat, de-asemenea, relativ recent. De atunci se tot organizează evenimente la Căsoaia pentru că e un loc destul de izolat și nu deranjează pe nimeni.
Relieful carstic fiind atât de bogat și diversificat în zona Apusenilor, nu doar în Munții Codru Moma, și elanul cercetărilor fiind atât de mare, explorările s-au extins prin toată zona. Ca o curiozitate, doar, în Munții Bihor, pe Valea Sighiștelului, în perimetrul satului Sighiștel, Comuna Câmpani se află cea mai mare densitate de peșteri din țară noastră respectiv 155 de peșteri și avene, cu dezvoltări între 1,5 și 3 kilometri. Cele mai importante sunt Peștera Coliboaia, Peștera din Dealul Secăturii, Peștera Măgura dar și multe altele. În unele peșteri din zonă s-au identificat situri arheologice, unele chiar de origine paleolitică.
Chiar în zona Moneasa există sistemul carstic Peștera de la Merezărie – Peștera cu Apă de la Moară care conține un grup de peșteri fosile (adică fără apă) cu dezvoltare de maxim 100 de metri. Peșterile fosile se numesc așa pentru că au apărut prin săparea apei în calcar deci dacă apa a plecat din peșteră, nu mai are cine să sape pereții și rămâne stagnantă așa în timp ce prezența apei în peșteră îi dă denumirea de peșteră activă adică ne putem aștepta la modificarea relativ rapidă a aspectului interior al peșterii, mai ales la viituri, la topirea zăpezilor, în perioada mai – iunie, la început de vară. Deși pare târziu calendaristic, maximum de precipitații se înregistrează în iunie.
Moara, cel puțin, este celebră pentru aragonitele sale care sunt o variantă anhidră a carbonatului de calciu ce cristalizează în sistem ortorombic.
Bazinul Văii Moneasa se află la nord de Valea Crișului Alb.
Cu adevărat, e o zonă cu hidrografice dezvoltată și asta se vede cu ochiul liber, tot timpul anului și nu numai la topirea zăpezilor. E plin de pârâuri și pârâiașe peste tot iar pădurea ajută să circule apa în natură. Deseori diminețile sunt cețoase și umede.
Deși zona pare destul de izolată, e un loc unde merită să petreci ceva zile, chiar și numai să stai și să observi specificul locului, oamenii, etnografia, relieful, flora, pădurea, chiar și fără să faci alte lucruri complicate.
Și fiind vorba despre peșteri, despre vechi camarazi și despre Apuseni, voi mai face o singură paranteză și anume Peștera Ghețarul de la Scărișoara din Cătunul Casa de Piatră (binecunoscută) are pe clădirea din lemn unde se vând bilete, pe exterior, portretul unui prețios colaborator de la Institutul de Speologie Emil Racoviță din Cluj și anume Iosif Viehmann, plecat dintre noi în anul 2016, la vârsta de 91 de ani și cu o fructuoasă contribuție în domeniu, în mulții săi ani de activitate.
Am doar recunoștință că am trăit astfel de vremuri.
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Uah, ce pot eu scrie? 100, normal...
Deci treaba e așa: au fost peste o sută de persoane sau poate două, cu tot cu fluctuații, unii vin, alții pleacă plus că arădenii au mereu trafic acolo dar căsuța nu acceptă 3 caractere.
+, costurile au fost așa: 50 de lei taxă de participare și restul de capul tău. Cazarea era moca - intra în ăștia 50 lei în care mai aveam și câteva ceaune zilnic - că tabăra școlară a fost mereu bun colaborator. Ah, da. Și transportul tot moca a fost.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Distracție și relaxare și nu numai. Unii lucrau pe brânci și spuneau că se distrează.
Dar maxim bravo pentru
Piști Bakos
și
Lucian Sas
Trimis de Mioritik in 09.11.21 20:02:19
- A fost prima sa vizită/vacanță în MONEASA
35 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mioritik); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
35 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Am eu poze cu Moneasa, multe, chiar si cu bazarul, pacat ca nu pot sa ti le transfer. N-ai o adresa de mail?
Rog așteptați...
@dorgo: Ha, ha, ha, ce harneală șucară ai! Frumos stil de-a cere adresa de mail, bună încercare!!! 
@Yersinia pestis: Ha, ai dreptate... e-mailul e un lucru depasit, am uitat ca pot fotocopia sau printa imaginile si sa i le trimit prin Posta Romana, in plic cu timbru de 55 bani, direct acasa-n Bucuresti. Intr-o luna ajunge. O sa pun ca destinatar+adresa: "Mioritica-Bucuresti", cred ca e suficient, doar o stie toata tara, de cand mitraliaza reviu dupa reviu pe saitul nostru. Incerc sa-i trimit prin privata, nr. meu de telefon fix, sa-mi zica daca i-au placut pozele, iar daca n-are bani, saraca, o rog, sa-mi dea telefon cu taxa inversa... ????
@dorgo: dacă pui adresa asta ajunge la Bogdan la Adventures
@dorgo : Te rog. nu-ncerca ironii cu mine!
Nu am vrut să ofensez cu mesajul de ți l-am trimis, era o glumă! Altfel, nu e treaba mea dacă primești ,sau nu, adresa de mail, este alegerea ”adrisantei”, care, nu mi se pare că n-ar avea vorbele la ea și n-ar ști cum s-aleagă!Iar eu nu-s vreun cavaler pe cal alb să apăr onoarea neprihănitei , nici nu am vreun mandat în acest sens !
Că vrei să trimiți prin poștă, cu timbru de 55 de bani, sau prin porumbei voiajori,ori cu solii lui Genghis Khan, mi-e egal ! Zic să ne mulțumim să comunicăm, între noi, fără tendințe conflictuale. Și, da, știu că dialogul e prima formă de conflict, dar, hai s-o lăsăm cum a căzut!
Repet, nu mi-am permis vis-a-vis de nimeni de pe AFA vreo atitudine de zmeu, așa că nu te supăra că nu accept ironii simpluțe !
Altfel, cu respect !
@dorgo: fix așa a început și povestea cu Peta... ????????
@Mioritica: Tocmai constatasem că nimeni nu m-a băgat în seamă, nici azi, și-așa am un chef de bârfă... de-aia viu la tine, precum câinele de-a primit, cândva, un os de la măcelărie... știi privirea de câine bătut!
Ai dreptate, ca și tine, scriu pe AFA pentru că-mi place să scriu. Nu cred în valoarea turistică a mesajelor mele, nu că n-ar fi adevărate, dar, hei, suntem în 2021, aproape că ne-au implementat ăștia cip-uri cu toate informațiile... bine, mie au uitat să-mi explice regula de trei simplă, matematica rămâne, pentru mine, un mare Triunghi Bermudean... crezi că are cineva nevoie de mine să știe cum e-n Nessebăr?! Dar eu nu scriu decât pentru mine, e o formă de-a cimenta amintirile.
Fără vreo ofensă, devenim un fel de cenaclu literar și aici e fiecare cu talentul lui, cu finalul dat de versurile lui Coșbuc :” E cheia temniței la voi? Hai, duceți-mă-napoi!” Păi, dacă-i pe talent, hai să căutăm!
Acuma, sincer, de-aia nu mă mir că lumea nu vine la mine, sunt un talent mort speranță, am fost caz de targă, cu apel la 112 și nimeni nu a vrut să-mi doneze un rinichi! Dar, nu e vina nimănui, e dialectica vieții!
@Yersinia pestis: Facem meniu internațional pe zile. Te bagi?
@Mioritica: Habar n-am ce-nseamnă, dar sunt inn!
PS Dăm de draqu?
@Yersinia pestis: ????
Nici vorbă de d... ăla
Facem un meniu pe 7 zile, fiecare zi din altă țară,
De kleftico am scris deja = miel haiducesc (Grecia), unii îi spun friptură cu legume dar asta e altceva deja,
Marți: labne = cremă de iaurt sau lapte covăsit (Liban),
Miercuri: mutabal = salată de vinete cu tahină (Arabia Saudită dar nu numai),
Joi: souvlaki = frigărui (Grecia),
Vineri: gozmele (Turcia),
Sâmbătă... ăăă... am căutat ceva franțuzesc dar am găsit numai bazaconii. Astfel, am trecut în Asia: Ramen = paste crețe cu ou fiert și ceapă verde (Japonia)
Duminică: moci (Japonia) ???? = e o prăjitură
Mai sunt o groază...
@Yersinia pestis: Adrian Păunescu e legendă. Tu de ce nu ai fi?
În lumea asta materială gândim limitat. Ghici ce? Fiecare este important inclusiv tu și tot ce faci este important. Alungă de la tine gândul că nu ai avea importanță. Ai.
Însuși acest gând este un pericol. Nu accepta!
Mesajul tău turistic este important. Ai scris de cip. Presupun că nu ai. Ești autentic și asta e valută forte. Pentru asta se dă acum bătălia pe planetă deși tu crezi că e puțin. Nu este.
@Yersinia pestis: Să-ți spun de ce nu te-a băgat nimeni în seamă azi: Este teoria celor 24 de ore. Este o tehnică chiar atât de simplă.
Când miști ceva undeva, produce efecte maxim 24 de ore. După 24 de ore e ca și cum nu ar fi și nu s-ar povesti.
În marketing se știe foarte clar lucru ăsta (evident, de către specialiști nu de vânzătorii la tarabă dar poate ai observat că nici vânzătorii de tarabă nu rămân peste noapte să vândă decât în cazuri de excepție).
Dacă vrei atenție tre' să faci valuri, zilnic. Dar nici aia nu e atenție ci e reacție la acțiune.
Deci e nevoie de o schimbare de paradigmă și nevoia de a fi autonom. Nu depinzi de nimeni.
@Yersinia pestis: btw, talentele, uzual, erau muritoare de foame. Remember Eminescu. Lucian Blaga zicea că viața nu are nici un sens. Bacovia era depresiv. George Enescu era, practic, o slugă. Mozart a ajuns la groapa comună, murise în mizerie, singur. Mai era unul, scriitor român, dormea sub poduri, i se scârbite mult de sărăcie. Primul roman l-a scris, îndemnat, ca să câștige și el ceva. În schimb, a fost criticat. Nu mai știu care era, de loc de prin estul Bărăganului. Scrisul nu e ceva din care să faci avere ci doar să-ți verși năduful. Singurii scribi bogați erau cei deja bogați dinainte pentru care scrisul era un moft.
Încetează să mai fii depresiv! Eu am zis aseară că urmează 11.11. Consider this!
@Mioritica: Ce zici de o” soleancă” , ciorba de trezit din mahmureală a rușilor?! E total diferită de ciorba de burtă dar are același efect? Am crăpat în mine, la Chișinău, așa ceva, pentru noi, românii, e ciudată, dar, e bună!
Și, de la greci, musacaua, aia cu vinete și cartofi, fără carne! Sau, vinete grecești?
Știi ceva, marșez pe idee, e bengoasă! Contează pe mine, centrez în careu ! Și pot s-o fac din alergare, nu e puțin lucru !
@Yersinia pestis: uahaaa, am auzit de soleancă, prin nord, au în restaurante.
Da, musacaua vegetariană. Este cu fâșii de vinete, zukini (mă rog, dovlecei) și cartofi felii care se trăgeau la tigaie, se rumeneau apoi se montau în vas de lut iar deasupra de punea un strat de cartofi pure amestecat cu brânză rasă, orice sortiment, apoi se băga la cuptor, se rumena deasupra. Yaniii... Uah
@Mioritica: Hei, nu e ca și cum aș fi la întâlnirea alcoolicilor anonimi! Nu tânjesc la nimic, cel puțin nu pe acest sait. N-am veleități, speranțe sau remușcări. Ideea saitului este frumoasă și generoasă, doar că Iadul e pavat cu bune intenții. Faptul că lumea nu mă bagă-n seamă nu mi-a creeat și nici nu-mi va creea angoase: alegerea este a fiecăruia, fără obligația de a explica.
Io-s ca țăranul ăla, internat în rezerva unui spital, care abia aștepta să vorbească cu cineva. Zile-ntregi a stat singur, apoi, i-a fost adus în rezervă un alt pacient, un african. Tăranul l-a-ntrebat imediat :
-De unde ești?
-Din Congo!
Țăranul, imperturbabil:
-Auzi, dar de-al cui?
Iar despre comparația dintre mine și AP, să fim serioși, ce-a scris, față de mine?! 
@Mioritica: Ei, e principiul acțiunii și reacțiunii, sau, Legea lui Arhimede, adică, pe scurt și total neștiințific: ca să fii băgat în seamă trebuie să zgândări echilibrul universal! Qui prodest? Nu voi primi mai mult oxigen iar fâșiile de burtă vot fi egale-n ciorba de burtă de-o voi primi la orice crâșmă!
Nu mă interesează notorietatea, nici măcar pe AFA, n-am esență pentru așa ceva și nici nu-s fotogenic! De-aia spui, nu schimb nicio paradigmă, că tot nu știu ce-nseamnă!
@Mioritica: Dacă” depresiv” înseamnă că tânjăsc să-mi tai venele, niet, nu m-ai găsit, nu mi le tai, le las lungi!
Hei, încetează, nu-s depresiv, mai mult, am făcut un vin, toamna asta, de nu mi-ar conveni să mi-l bea alții, la pomana mea! Iar maică-mea n-a fost spălătoreasă, ca a lui Panait Istrati, deci, n-am de unde, canci talent! Dar, pot trăi!
Cât despre Bacovia, el însuși a spus, despre el : ”Am fost un labagiu”...mmm, nu, nu vreau tricou cu el !
De-aia, spui, un cântec vesel să cântăm, clap your hands! Oups, fără nicio trimitere la Bacovia , off course!
Îmi place, maxim, ideea de receipes, hai să complotăm și să găsim partizani! Eu plec în stânga, dacă găsesc ceva, fluier, de trei ori, ca locomotiva de la IR 1522 când e în întârziere!
Cât despre 11.11, sanchi, e un mare bluff, azi, 10.11 am primit pensia...și salariul, deci, dacă DD(Doamne-Doamne)nu mă cheamă, subit, la el, sunt pregătit, am bani de parizer și-o litră de ”săniuța”, i will survive !
@Yersinia pestis: ????
Adevărat,
AP făcea valuri.
@Yersinia pestis: ????, nici eu nu știu ce înseamnă
Qui prodest
Și nici paradigmă decât oarecum pe ghicite.
@Mioritica” : cui folosește?”
Și, m-am alintat, știu ce-nseamnă și paradigmă !
@Yersinia pestis: Ce cultură bogată ai!
Dap, despre Panait Istrati era vorba în propoziție, un om necăjit. Observați, însă, a avut baftă la doamne (meaning dame nu Doamne, Doamne)... 3 neveste... Ori baftă ori ghinion... Whatever...
Făceam altceva meanwhile dar nu te puteam lăsa nerăspuns mai ales când sufereai.
Beside, nu prind sensul substantivului comun "receipe" în propoziție...
"Îmi place, maxim, ideea de receipe, hai să complotăm"
Dar intuind semantica aproximativ, îmi amintesc de faptul că m-am lăsat de grupuri, clap your hands by myself îmi sună neverosimil, făcea sens la vremea aia să am oameni în jur și chiar ieșeau evenimente incredibile la care participam cu bucurie crezând, în inocența mea, că toți cei... bla bla... gândesc la fel ca mine. Sincer, mi-aș dori să mai pot avea inocența aia. Oare Eminescu avea dreptate? Să-l bat? Oare chiar "niciodată n-o să vină iară"?
Mi-e dor de-o brașoveancă. Aia chiar era cu clap your hands.
P. S. De grade, sincer m-am lăsat. Și chiar fără regrete. Osteneală inutilă. Zic, grade din alea produse de vie sau pomi fructiferi.
@Mioritica: Văzând zorile mijind, sfioasă, Sheherezada tăcu. De-aia mă opresc aici.
Dar, gradele înseamnă ceva pentru mine, ca vrâncean și ca om :
- grade Richter, noi le folosim mai des
- grade militare, și-acuma am
-grade de tărie alcoolică, nu se poate doar cu apă chioară
- grade temperatură, mai ales corporală, le vreau pe alea 36 de mi le-au dat spre stapânire. Când nu le mai ai devii rigid, ai o ținută nepăsătoare, țeapănă chiar .E bine să fii cald, zic!
@Mioritica: (and to @all)... Stai ca nu e tocmai asa ci un pic exact altfel... daca vrei sa fii bagat in seama, trebuie sa epatezi din prima, exploziv... imi zicea mie un amic parizian ce traieste in urbea mea... "Stii, gandeste-te ca treci cu metroul prin cateva statii si ajungi pe cateva peroane subterane puternic luminate, acolo stai cate un minut, doua-trei reclame frumos colorate de pe pereti te izbesc in retina pentru cateva secunde, nu mai mult, apoi, in final, iesi din metrou la suprafata... cu ce ramai? ... cu acele 2-3 imagini de reclame (formidabile) ce fac publicitate unui produs oarecare, mai mult decat celelalte zeci, pe care le-ai ignorat... ramai cu cele care au reusit sa te impresioneze "instant" (ca si un "amour coup de foudre", adica "la prima vedere" - si asta e o stiinta, parca-i zice marketing) in cele cateva secunde in care le-ai vazut in statie"... in cazul nostru (AFA), daca vrei sa impresionezi publicul cititor care nu mai prea citeste, treb' sa incepi cu un "titlu bomba" (titlul e foarte important), apoi, asa cum ai amintit, trebuie sa-i captezi atentia, pentru o zi, doua, dar... din primele 2-3 fraze si sa-l faci sa fie atent la ce scrii macar pana la jumatatea textului, ca sa-ti scape un "laic" la urma. Trebuie cumva sa il atragi intr-un text cu iz de dialog (interactiv), ceea ce nu e usor. Si asta e un talent. Latinii au inventat "retorica" si "oratoria"-arta de a vorbi si a capta atentia poporului (si mai ales...arta de a convinge) , lucru ce se preda in facultati. La ce e buna toata treaba asta pe saitul nostru? ... acum nu mai prea e, caci lumea scrie din placere sau pentru a primi un titlu oarecare sau pentru a socializa pur si simplu ("socializare? "... da!!... lucru important!! , caci insingurarea umana sta deasupra fiecaruia dintre noi precum sabia lui Damocles). Dar n-a fost mereu asa... in urma cu multi ani, am trait pe acest sait si vremuri bune (normale), cand, felul incare scriai si stiai sa obtii, tu un amarat de provincial ardelean, voturile bucurestenilor (care sunt o gramada pe sait), nu era deloc usor... trebuia sa fii sau o bestie incisiva care invata "din mers sa scrie si sa fotografieze esenta locurilor vizitate" sau "the best", adica cel mai tare din parcare (adica sa ai un talent de lider foto-literar, din nascare)... premiile mari si multe ce se dadeau pe acest sait, te ambitionau enorm, faceau sa-ti fiarba adrenalina in vene, iti produceau insomnii permanente, te sculai la doua noaptea, pentru a scrie cateva fraze turistice ce erai convins ca-ti vor aduce voturi multe si implicit, sansa la inca o excursie prin tara sau pe-afara. Gata! , nu mai scriu, da' revin deseara, ca treb' sa plec la joburi, (acum, de cand au ramas multi colegi de-ai mei pe-afara, in mod ireversibil), am doua joburi si puteam sa am si trei, daca ma tineau balamalele (cam ruginite ????)... Dar imi gasesc timp sa va raspund la toti, daca-mi scrieti...
@Mioritica: Era engleza mea de 22 seara, mă refeream la rețetele alea de mâncăruri. Parcă” recepies” ar fi termenul. Partizanii erau alți doritori. Iar bătutl din palme se refera la cântecul, ăla, vesel!
Scuze dacă se putea da orice altă interpretare, știi că nu mi-aș putea permite ceva nesimțit!
@Yersinia pestis: Da, știu,
Dar mă pierd în semantică ????,
Nici partiaznii nu'ș unde să-i încadrez.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2023 + 5 — scris în 20.05.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 La Moneasa de Ziua Copilului — scris în 03.06.18 de Marcumandru din ORADEA - RECOMANDĂ
- May.2018 Stațiunea Moneasa — scris în 25.05.19 de Nicu din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Jul.2015 O zi la strandul din Moneasa — scris în 02.08.15 de gabim2002 din ARAD - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Moneasa - un fel de Mamaia ardelenesc in privinta preturilor — scris în 26.07.15 de R0A din ARAD - nu recomandă
- Jun.2013 Scotocirea după obiective turistice — scris în 14.07.14 de bog68 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2013 La pas molcom prin stațiunea Menyháza — scris în 12.06.14 de bog68 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată