Monaco: Monte Carlo — cel mai ciudat loc pe care l-am vizitat pana acum

TIPĂREȘTE

Pana acum pot spune ca Monte Carlo este cel mai ciudat oras pe care l-am vizitat pana acum si cred eu am vizitat multe orase si tari pana acum.

Citisem foarte multe si imi dadusem seama din poze si din ceea ce au scris alti oameni ca o sa imi placa in Monaco, ca este un stat unic in lume dar... exista un mare dar... nimeni nu a precizat cum este dispus orasul si nici hartile din pacate nu pot reflecta cum este de fapt situat statul Monaco.

Dar sa o luam cu inceputul si anume :

Cum am ajuns in Monte Carlo?

Fiind cazata in San Remo am facut „naveta” zilnica pana in Ventimillia cu autbuzul (1.5 euro un drum) dupa care am luat trenul din Ventimilla spre Monaco Monte Carlo. Un bilet de tren a costat 7.80 euro pentru doua peroane deci 3.90 euro de persoana un drum.

La intoarcere aveam biletele gata cumparate din Ventimillia (din Italia sun mai ieftine biletele de tren decat daca le cumparati din Franta). Pentru intors am platit 4.40 euro ptr un adult si 3.30 pentru senior (cu reducere). De data aceasta domnisoara de la ghiseu a facut o incurcatura, ii cerusem 2 bilete cu reducere dar... s-a incurcat si ea in hartii.

Gara din Monaco

Eu am ramas surprinsa sa vad ca intram intr-un tunel care nu se mai termina si la un moment dat trenul opreste. Gara este subterana si are mai multe iesiri. Noi nu stiam acest lucru si am mers unde ne-au dus picioarele. Am iesit undeva la suprafata si indicatoarele aratau spre Jardin Exotic. Nu aveam de gand sa le vizitam asa ca am inceput sa coboram putin si am ajuns in oras practic. Dar eram sus de tot.

Sradutele sunt intortochiate, indicatoare destul de putine plus ca nu aveam harta.

Am intrat intr-un hotel si am cerut o harta. Oameni foarte amabili, saritori, imediat mi-au dat harta si mi-au explicat unde ma aflu.

In apropiere am gasit o piata micuta unde se vindeau diverse legume.

Un kg de rosii 10 euro. Si prin asta am spus tot.

Am ajuns la Biserica Saint-Charles, o biserica romano-catolica contruita in sec al 15lea.

Biserica este situata pe bulevardul Sainte-Charles, in Monte-Carlo.

Cand spun Monaco ma refer la tot statul, cand spun Monte Carlo ma refer la oras/disctrict/cartier.

Dupa aceea am incercam sa ajungem la strada principala, jos, langa mare dar nu stiam cum. Nu exista scari si orasul este construit practic in terase. Eu asa ceva nu am mai intalnit nicaieri. Sincer!

Am intrat intr-un magazin si am intrebat-o pe o domnisoara de acolo cum pot ajunge “jos”… eram cu harta in mana si i-am arata frumos ca doresc sa ajung la gradinile japoneze. Mi-a spus ca la cativa metri de magazin, pe dreapta o sa vad niste lifturi.

Ok, le-am gadit dar nu stiam unde sa cobor. La etajul -1 sau la -2? Norocul meu a fost ca toate lifturile aveau indicatoare. Dar unele nu imi dadeau mura in gura gen :”pentru gradinile japoneze -2” ci doar numele strazilor (si eu nefiind localnica, nu stiam unde sunt).

In fine, am mers cu liftul, am ajuns pana la ultimul nivel si am “iesit” undeva aproape de mare, in fata avand Grimaldi Forum Monaco. Forumul Grimaldi din Monaco este un centru de conferințe și congrese situat pe malul mării. Acesta găzduiește tragerea la sorti pentru faza grupelor UEFA Champions League.

Dupa ce am admirat aceasta cladire impunatoare am ajuns in sfarsit unde imi doream si anume la Gradinile Japoneze sau Jardin Japonais de Monaco.

Gradinile sunt deschise tot anul de la 9:00 la 18:00 din noiembrie până în martie și de la 9:00 la 19:00din aprilie pana in octombrie. Accesul in gradinile japoneze este gratuit.

Gradinile au o suprafata de 7000 m2 si este un loc exceptional. Gradinile au fost proiectate de catre Yasuo Beppu, cel care a castigat Expoziția de flori din Osaka in anul 1990.

Un loc unic, care mi-a incantat privirile si unde, bineinteles, a trebuit sa am o amintire pe care sa nu o uit toata viata.

Dupa ce am facut multe poze si m-am relaxat, admirand peisajul, speciile de plante si flori si bineinteles pestii, am decis sa iesim din gradini. Spre iesire am vazut un semn:”Toilets” si cum nu stiam daca in drumul nostru vom gasi prea curand toalete am decis sa mergem aici. Niste domni lucrau la lifturile de langa semn asa ca a trebuit sa coboram pe niste scari. Am tot coborat noi pana cam am dat de o usa. Am intrat si scria din nou “Toilets” pe o alta usa, intr-o alta incapere.

Ma pregateam psihic sa intr-un intr-o toaleta dar cand am deschis usa (norocul meu ca mai aveam pantalonii pe mine) am intrat intr-o…... parcare. Am avut un soc. O senzatie groaznica. Dechizi usa, te astepti sa vezi un WC in fata ta dar… vezi o gramada de autocare, masini si oameni. Si bineinteles, inca un semn spre “Toilets”. Pana la urma toaletele erau in acea parcare subterana. Deci… OAU… …

Am iesit din acea parcare (dupa ce am reusit sa gasim toaletele) si ne-am indreptat la pas spre … Casino… dar bineinteles ca am mers aiurea si am gasit Auditorium Rainier III care se afla in Tunnel Larvotto.

Am intrat intr-un magazin pentru a afla cum pot ajunge la Casino. Aflasem ca am ocolit dar e in spate. Ok, bine, bine, in spate dar eu cum ajung?

Din nou cu celebrele lifturi care ne salvau de fiecare data.

Si mergand la necunoscut, am gasit Opéra Monte Carlo. O vedeam din lateral si nu stiam ca celebrul Casino este la cativa metri distanta, in spatele Operei. Dupa bine meritatele poze am intrebat pe cineva de Casino si mi-a zambit si mi-a spus ca sunt la Casino. Am mai mers cativa pasi si l-am vazut. Oau… exact ca in poze, exact ca in descrierile de pe internet.

Impunator, cu majordomi si cu nelipsitele masini de fite, pardon, de lux.

Foarte infipta, am intrat sa il vizitez, cand mi se spune ca e o taxa de 10 euro.

Am decis sa arunc o privire doar si apoi sa ies, la fel de repede cum am intrat.

Am observat si un afis langa Casino, cum ca pe 30 Octombrie concertase amicul meu, Tarkan. Si vai, ce m-am ofticat... Mi-as fi dorit sa il vad in Monte Carlo... Dar asta e, data viitoare.

Dupa poze, poze si iar poze am coborat pe Avenue de Monte-Carlo, appoi am intrat pe Avenue d'Ostende spre port.

Am vazut si cum arata la ei o clinica si anume Centre Cardio-Thoracique De Monaco, mai ceva ca un hotel de 5* la noi. Nu vreau sa ma gandesc la preturi….

Era tare bine, coboram, nu urcam, asa ca nu ma plangeam de picioare.

Am ajuns la o intersectie si pe streapta aveam Church of Sainte Dévote.

Este o capelă romano-catolică cu hramul Sfantului Devota, sfântul patron al statului Monaco.

Capela a fost menționata pentru prima dată prin 1070. A fost restaurată în secolul al 16-lea. Capela a devenit biserica parohială în 1887.

În fiecare an, pe 26 ianuarie o barcă este arsa la miezul noptii, ca parte a unei ceremonii tradiționale.

Numele capelei este utilizat pentru a identifica primul viraj al pistei Monaco Grand Prix. Intrarea este gratuita dar din pacate, din cauza traficului intens am decis sa nu mai traversam strada si sa ne continuam drumul.

Dupa ce am trecut de port Hercule si de micul parc de distractii, am ajuns la baza colinei. Acolo se afla si statuia lui Juan Manuel Fangio impreuna cu masina lui de curse Mercedes-Benz.

Cunoscatorii stiu deja ca Juan Manuel Fangio se numără printre cei mai de succes piloti din istoria sporturilor cu motor.

Lucrarea din bronz, are o greutate mai mare de trei tone si a fost creata de artistul catalan Joaquim Ros si comandata de Sabastiá Salvado Plandiura, președintele "Reial Automobil Club de Catalunya. Este o statuie în mărime naturală a lui Fangio în picioare lângă o versiune stilizată a masinii sale, un Mercedes-Benz W 196 din anii 1950.

Am intrat si eu in carlinga masinii si am facut bineinteles o fotografie… un mic suvenir…

Dupa aceea, ma asteptam sa gasesc celebrul lift (ma obisnuisem deja) dar din pacate in fata vedeam doar scari. Multe multe scari si un deal de urcat. Un deal prea inalt… dar… ce sa fac? Trebuia sa imi ating obiectivul si sa ajung unde imi doream mult de tot deci… trebuia sa urc.

Si am urcat si am tot urcat, doar ca nu stiam daca stanga sau dreapta. Dar am mers pe insitinct si se pare ca inspiratia de moment ma ajuta foarte mult si nu am gresit drumul.

Si bineinteles, peisajul era unul deosebit… mai stateam putin si imi trageam sufletul facand o poza…

Si am ajuns pe Avenue de la Porte Neuve si am continuat drumul pana cand in fata mea s-a ivit cladirea mult asteptata: Musée Océanographique de Monaco.

Aveam cele 2 bilete cu reducere (am mentionat in articolul meu despre Cannes ca luasem doua bilete cu reducere de 2 euro de persoana pentru muzeu), astfel incat am platit doar 12 euro de persoana in loc de 14 euro.

Deci, un bilet normal costa 14 euro, copiii intre 4-12 ani platesc 7 € (fara reducere), tinerii/ studenții 13-18 ani platesc 10 €, copiii sub 4 ani au intrarea gratuita.

Despre Musée Océanographique de Monaco o sa scriu un articol separat ca sa nu lungesc aceasta postare prea mult plus ca mi-a placut extrem de mult si sunt foare multe de zis despre acest loc incredibil. vezi impresii

Dupa ce am vizitat Musée Océanographique de Monaco am ajuns in Gradinile Saint-Martin. Intrarea este gratuita si la intrarea in parc am admirat statuia din bronz a lui Albert Will 1, sculptat de François Cogne în 1951. Cred ca nu trebuie sa mai spun ce panorama ofera aceste gradini. Un loc superb ce ofera o priveliste minunata asupra portului Fontvieille.

Ne-am “jucat” si cu un pesacarus care era bland si mergea nestingherit prin parc pe langa oameni.

Dupa aceea am intrat in Catedrala Saint Nicholas. Vizitarea catedralei este gratuita iar programul este urmatorul:

De pe 1 Octombrie pana pe 30 aprilie catedrala este deschisa de la 08:30 până la 18:00. De pe 1 mai pana pe 30 septembrie Catedrala este deschisa de la 8:00 la 19:00.

Catedrala Sfantul Nicolae este cunoscuta si sub numele de Catedrala Monaco si este catedrala națională a Principatului Monaco și Catedrala Romano Catolică a Arhiepiscopiei Monaco. Este situat în Monaco-Ville, a fost sfintita pe 6 ianuarie 1875 în timpul domniei Prințului Charles III și a fost terminată în 1884. Acesta a fost construita pe locul bisericii parohiale, care fusese construita în 1252 și a avut fost dedicata Sfantului Nicolae.

Langa catedrala se afla Palais de Justice, adica Palatul de Justitie. Eu nu stiam ce este si vazand o cladire frumoasa am vrut sa intru. Norocul meu ca am fost oprita la timp. Nu cred ca se poate vizita….

Dupa aceea am mers pe aleea Saint-Jean-Paul-II, o alee care a fost inaugurata in 2014 de catre Prințul Albert al II-lea si Printesa Charlene care au adus un omagiu Papei Ioan Paul al II prin numirea unei strazi în numele lui.

Printre stradute am ajuns in Place du Palais de Monaco. Foarte multe magazine cu suveniruri, la unul lucra si o romanca...

In piata se afla bineinteles Palatul Prințului de Monaco care este resedinta oficiala a Prințul de Monaco. Palatul a fost construit în 1191 ca o fortăreață genoveza.

Nu o sa intru in date istorice si in detalii despre Palat. L-am admirat si cam atat.

Nu mi s-a parut nimic spectaculos.

Ne-am intors la romanca „noastra” ca sa o intrebam cum „coboram” de acolo si cum ajungem la gara.

Ne-a explicat si dupa ce am mai facut poze muuulte am inceput coborarea.

Mai usor la vale eeeeeee...

Am ajuns intamplator pe Rue de la Colle unde am descoperit un Starbucks. Eu iubesc cafeaua si nu am rezistat tentatiei. Din start 4.55 euro pentru un Caffe Latte Grande. Am stat si am observat localnicii, studentii proaspat iesiti de la cursuri, oameni fara griji, fara stres, destinsi, razand. Asta da viata!

Am stat si m-am relaxat pentru ca gasisem o intrare in gara (spun o intrare pentru ca gara are mai multe intrari si mai multe iesiri). Eu o gasisem pe una din muuuultele intrari si iesiri. Verificasem mersul trenurilor si am decis ca nu ma lasa inima sa plec din Monaco, ca este un loc prea frumos si ca sunt sigura ca nu voi reveni prea curand. Deci, am decis sa mai stam, sa mai admiram peisajul si cine stie, poate mai descoperim cate ceva.

Si asa a fost.

Dupa ce am savurat cafeaua din Starbucks am mers la pas pe Rue de la Colle pana in Place du Canton cand am auzit niste zgomote ciudate. Multe pasari, animale, urlete, tipete. M-am gandit ca in apropiere trebuie sa fie Gradina Zoologica.

Si pentru ca aveam timp am decis sa coboram scarile rulante si sa vedem incotro merge drumul. Si asa am ajuns noi la niste indicatoare catre gradina zoologica.

Era in jur de 16:20 iar la ora 17:00 gradina se inchidea. Am ajuns in fata ghiseului si am platit 5 euro de persoana. Dupa ce am intrat noi, domnisoara a incuiat gradina si nu a mai permis accesul nimanui. Despre intamplarile haioase de la gradina zoologica o sa va povestesc intr-un alt articol. Trebuie doar sa mentionez faptul ca este micuta dar cei 5 euro platiti merita cu var si indesare. Este superba.

Si dupa ce am iesit din gradina cu muuulte amintiri haioase am decis ca este timpul sa parasim Monaco si sa revenim in SanRemo. Nu ma lasa inima sa plec dar... ce e prea mult nu e sanatos.

Sunt fericita ca am reusit intr-o singura zi sa vizitez cam tot ce era de vizitat in Monaco, la pas! Intr-adevar, nu se intinde pe o suprafata prea mare dar totusi, toata excursia am facut-o la pas! Nu am mers deloc cu autobuzul sau alte mijloace de transport.

Si am bifat inca o tara pe lista si am vazut Monaco, un loc pe care nu credeam niciodata ca il voi vizita. Dar... niciodata sa nu spui niciodata!

---

VIZUALIZĂRI: 8894 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI