Zbor spre inima neagră a lumii - Kenya

TIPĂREȘTE

Imi imaginez șederea mea in Kenya ca pe o clipă care trece cu parfumul ei de cimbru peste covorul verde cafeniu al junglei, tivit cu urme de viețuitoare și cu nori dolofani de funingine sau cretă albă. Văd grupuri răsfirate de oameni ce pășesc tiptil afară din lumea lor tribală, spre un nou teren de joacă, peticit de Spiritul Suprem cu birouri, colibe mari și schimonosite, tarabe, bungallow-uri și poteci piezișe, străbătute de viețuitoare haotice, pe roți, printre care se plimbă semenii lor fară măști de ritual sau sulițe de război...

Ca un călător ce își propune să toarcă firul istoriei fiecărui popor în peregrinările sale de pe Terra, îmi imaginez cum în Africa pământul se lasă copleșit de umbrele sălbatice și imperturbabile ale întunericului, care aștern în taină cortina peste reprezentația fiecărei zile de arșiță ecuatorială. Apoi, visez cum la vederea cercului aprins al lunii, pământul devine mai unduit și mai nesigur, iar limita dintre fatalitate și victorie se subțiază cât un firicel de apă curgătoare.

Foșnetul mulțimilor din aeroporturi mă aduce cu piciorele pe pământ, într-o lume în care regulile folosirii șurubului au devenit cel puțin la fel de importante ca tot ce poate însemna roata pentru omenire. O lume din ce în ce mai inprevizibilă, atunci când întrebările devin mai inteligente decât răspunsurile.

Călătoria noastră în spațiu și timp face parte din odiseea existențială a omului pe planetă... Ne unește mereu zborul spre necunoscut. Poate azi, un aeroport, poate mâine o planetă.

Suntem gata de îmbarcare pentru Mombassa, Kenya. Europenii par a avea ceva din liniștea monumentală a zborurilor de peste ocean și sunt dominați numeric de nordicii ce tânjesc după lumina soarelui atât de zgârcit la poli; un grup de eleve americane încă mai șed în cerc, pe pavajul sălii de așteptare, răsfoind broșuri, navigând pe net și contrazicându-se cu niște voci energice, ce scot sunete de metal greu penetrabil. Curând, disputa balistică lasă subit loc schimbului de informații logistice despre traversarea Masivului Kilimanjaro; doi pui de negrii țin strâns în mână jucăriile îmbrăcate în plastic și achiziționate probabil din Istambul-cel mai mic, cu un Robocop în mână, încă mai oscilează între somnul dulce de la miezul nopții și starea de veghe asupra noii jucării ce va revoluționa, cu siguranță, mica lui comunitate din Mombassa.

Timpul se scurge anevoie spre momentele cheie ale aventurii mele africane... Cum vor fi cele aproape șapte ore de zbor, pe sub un cer luminat de cele mai strălucitoare stele, cum privesc kenyenii spre lume și ce drumuri noi câtre rai au mai descoperit oamenii junglei?

Oare cum te poate surprinde o țară cu același contururi în formă inimă, ca și propria-ți țară, dar încă înfundată în întunericul junglei, un loc unde mor mai mulți oameni mușcați de insecte decât călcați de elefanți?

Odată îmbarcați în avion, tabăra americană se lasă înghițită de alte alianțe multinaționale, dominate de suedezi, italieni, nemți, cehi, polonezi sau francezi. Asa se-ntâmplă în confruntarile decisive ale vieții. Toți, însă, sunt înzestrați păna-n dinți cu rucsacuri și dotare completă pentru război... de fapt, un adevărat desant împotriva țânțarilor deșertului, a căldurii necruțătoare și a propriilor prejudecăți...

Am aterizat în toiul nopții la Mombassa. Cei zece negrii mititei care mi-au dominat copilăria, ca și urmașii lor, încă mai zburdă veseli prin junglă și printre clădirile albe, coloniale, pline de fisuri, care parcă îngheață timpul aici, aproape de ecuator.

---

VIZUALIZĂRI: 3629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI