GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Daca cineva ar avea curiozitatea de a cauta numele Metsovo pe Wikipedia, ar gasi urmatorul articol : “Meţovo (aromână: Aminciu, neogreacă: Μέτσοβο, Metsovo) este un oraş din nord-vestul Greciei (Munţii Pindului) cu o populaţie majoritară aromână. Este un centru pastoral şi fructifer prosper. Mai multe mânăstiri se ridică în împrejurimi. Este şi unul din centrele culturale ale aromânilor. În anii 1941-1944, Aminciul a fost centrul „Principatului de la Pind şi Meglen, Voivodie a Machedoniei”, un aşa-zis „stat” auto-proclamat de Alcibiade Diamandis sub ocupaţia italiană şi „moştenit” de baronul ungur de origine aromână Gyula Cseszneky când italienii au lăsat locul ocupanţilor germani. Populaţia locală nu a susţinut această iniţiativă, cum nu a susţinut nici proiectul liderului comunist Dimitri Vlahov de a întemeia aici o „regiune autonomă aromânească” după modelul sovietic, în cazul unei biruinţe a comuniştilor în războiul civil grec (1945-1949). Autorităţile locale au proclamat loialitatea lor faţă de statul grec, pentru a evita acuzaţiile de „separatism” şi a păstra, pe cale paşnică şi pe lungă durată, patrimoniul cultural şi lingvistic aromân, conform articolelor despre limbile regionale şi minoritare (ETS 148) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. ”
In ghidul de tara editat de National Geographic (editia in limba romana 2004), se precizeaza ca vlahii sunt ultimii nomazi a Greciei. Interesant, nu? Poate cei de la National Geographic confunda transhumanta cu modul de viata nomad, specific altor etnii, dar in niciun caz vlahilor, fie ca sunt de la nord de Dunare sau de la sud de Dunare, fie ca sunt de pe coasta dalmata (Croatia) sau din Albania, Ucraina, Slovacia sau Polonia.
Numai aceste informatii daca le-ai avea ai fi foarte interesat ca roman sa vezi probabil ultima comunitate importanta de aromani din Grecia, la ea acasa. Asa ca la intoarcerea din Corfu si in drum spre Meteora am decis sa facem un popas la Metsovo.
Din Egnatia Odos se iese spre Metsovo pe un drum care serpuieste pe versantii Muntilor Pindului si de unde se deschis privelisti ametitoare. Strazile din oras sunt in panta si foarte inguste si incerc sa imi inchipui cum este iarna pe acolo in conditiile in care am inteles ca au fost zapezi si de 2 metri (orasul se afla la 1200m altitudine). Metsovo este insa o bijuterie, se distinge clar prin stilul architectural de celelalte orase grecesti de munte. Case care stau agatate pe versanti si care imbina intr/un mod ce vine din vechime piatra cu lemnul, amintesc oarecum de constructiile din satele noastre de munte si chiar de unele constructii din zona montana a Bulgariei.
Locul cel mai animat al orasului este o superba piata centrala, de jur imprejurul careia sunt restaurante, locuri de cazare si magazine care vand artizanat local, vinuri, dar si faimoasele branzeturi vlahesti. Despre aceste branzeturi numite azi metsovone si metsovela, au scris si cronicarii bizantini incepand de pe vremea dinastiei Comnenilor, ele fiind foarte apreciate inclusiv la curtea imperiala de la Constantinopol.
După ce am explorat la pas centrul orasului, am hotarat ca e absolut necesar sa vedem cum e vestita branza de Metsovo si ne-am oprit in fata unuia din magazinele din piata centrala. O doamna simpatica, ne abordează în greacă… Raspundem in engleză si ne intreaba de unde suntem. Îi raspundem că din Romania şi atunci începe sa strige catre barbatul din magazin: Vasile, Vasile, avem niste romani. Vasile este un om voinic, pare un cioban din Marginimea Sibiului si e foarte mandru de produsele sale. Conversatia noastra se dezvolta firesc in romana-aromana (e adevarat ca din cauza debitului verbal mare si al rapiditatii cu care se exprima, n-am inteles unele cuvinte, dar discutia a decurs in modul cel mai natural cu putintă, fără a fi nevoiti sa recurgem la engleză). El ne spune: Avemu caş di căşărie, oaie, capră… Ne da sa gustam dintr-o roată mare de caş de capră. Un gust intens ne bucură papilele gustative… Ce-ar fi mers un pahar de vin… Cumpărăm un kilogram de caş de capră şi un kilogram de feta. Vasile ne arată mandru pe eticheta: mini estu (eu sunt). Apoi reflectează cu voce tare: va intoarceti in Romania daca ati cumparat branza. Noi îi spunem ca mergem spre Meteora, la care cu o stralucire în ochi ne spune: ramaneti aici, avem aer mai bun, la Meteora “are căldură multă”.
Sincer sa fiu, întâlnirea cu Vasile a fost pentru mine ca şi cum aş fi fost parte dintr-un miracol… Pentru că un miracol este supravietuirea acestor oameni ai muntelui, cu limba lor straveche, cu obiceiurile lor milenare, cu modul lor de viaţă şi meşteşugurile lor aproape nealterate in ciuda tuturor nenorocirilor prin care au trecut (deşi au fost cetăteni loiali sub toate stăpânirile). Şi tot un miracol este că deşi am evoluat istoriceşte în contexte foarte diferite, ne putem intelege fara a recurge la o altă limba de circulatie internationala.
Se pare însă că tinerii vor rupe incet-incet cu aceasta moştenire. Dintr-un reportaj al ziarului Gandul din 2006 aflăm următoarele: “Mos Zisu, un batran impunator, imbracat in traditionalul negru al varstnicilor, vorbeste cu regret despre timpurile in care el si multi alti localnici aveau cate 50.000 de oi, raspandite in toti muntii din jurul Metsovoului. Acum toate turmele vlahilor de aici la un loc mai numara 5.000 de oi, cat sa aiba din ce face faimoasa branza metsovone, vestita in toata Grecia. Cu acel simt al afacerilor specific vlahilor, locuitorii din Metsovo (Aminciu, in vlaha) s-au apucat, cu mic cu mare, de turism.
Satul are 3.500 de suflete, cu catunele dimprejur ajunge spre 5.000, dar in cele 18 hoteluri si nenumarate pensiuni mai mici pot fi cazati simultan 1.500 de turisti. Prin casele traditionale vezi ba un sediu de banca, ba birourile companiei grecesti de telefoane, iar restaurante si cafenele sunt la tot pasul. Cand mai dai cu ochii si de un Internet Cafe ascuns intr-o casuta toata numai lemn si piatra veche, iesita parca din povesti, iti dai seama ca Aminciu de azi a intrat hotarat in mileniul III.
Cine nu are un mic hotel sau o pensiune face vin sau branza care sunt cumparate tot de turisti sau sculpteaza diverse suveniruri din lemn. Numai mesterii care lucreaza mobila cautata in toata Grecia nu depind direct de turism. In rest, cu mic cu mare, mai toti vlahii de aici asteapta cu nerabdare venirea iernii, cand grecii iau localitatea cu asalt. ”
Revenind la experienta noastra… Din piata centrală am pornit pe o straduţă foarte pitorească şi foarte îngustă (circa 1 metru lăţime) care coboară până la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Metsovo, de unde se deschide o privelişte minunată asupra văii. Biserica poartă hramul Sfantului Nicolae Vlahul martirizat de turci la Trikala, pe 17 mai 1617. Din pacate la ora la care am ajuns noi era închisa, dar privelistea ne-a încântat pentru totdeauna.
Pentru ca ne asteptau rezervarile facute la Meteora, care nu mai puteau fi anulate, cu strângere de inimă am părăsit acest oraş superb de munte care adăposteşte una dintre ultimele relicve ale romanităţii orientale. Recomandarea mea calda pentru toti aceia care treceti prin Muntii Pindului catre vestul Greciei, este sa cheltuiti macar o ora din timpul vostru pentru a vedea un loc cu adevarat minunat.
Trimis de adialexe in 25.07.16 16:26:30
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adialexe); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@adialexe -
Un loc mai rar vizitat de ai nostri, din pacate. Felicitari!
@elviramvio: din pacate, asa este. In momentul in care am ajuns noi erau multi turisti englezi (sic!). Multumesc mult pentru ecou.
@adialexe: Am văzut și noi Metsovo în 2011 în drumul nostru spre Corfu.
Căutăm cazare intermediara dar din păcate nu am găsit, am văzut piața centrală care era plină de turiști. La ieșirea din oraș drumul era blocat de două autocare care nu reușeau să treacă unul de altul pe straduta strâmtă și în pantă. Am reușit să ieșim spre autostradă dar am rămas cu imaginea unui orășel de munte pitoresc.
Din articolul tău am aflat multe informații.
Felicitări pentru vacanță și articol.
Toate cele bune.
@ANILU: intr_adevar, strazile sunt incredibil de inguste si e foarte dificil ca doua autocare sa treaca unul pe langa celalalt. Dar, merita efortul. Multumim pentru ecou. Toate cele bune.
@adialexe - Mi-am amintit cu plăcere de Metsovo, pe care l-am vizitat anul trecut în drumul nostru spre Lefkada. Am ales aici o cazare intermediară la hotelul Asteri, a cărei proprietară e de origine aromână. Am conversat destul de mult cu acestă doamnă (română-aromână), iar când cuvintele nu ne mai ajutau foloseam ”alfabetul semnelor” .
De regulă, românii care vin aici aleg Metsovo ca loc de tranzit în drumul lor spre insulele ionice (ca și noi).
@adialexe - Felicitări pentru aceast scurt popas în lumea aromânilor. Ușor, ușor ramura aromânilor se va stinge... rămân doar legendele și faptele consemnate de istorie.
Am prieteni care s-au ocupat de aromânii din Bulgaria, au studiat pe teren obiceiurile și credințele lor - chestii foarte interesante, dar care se pierd treptat.
@tata123: Într-adevăr, e păcat ca se vor topi incet în marea masa greceasca, bulgărească, albaneza etc. De aceea, cât mai există aceste comunități, putem să le facem măcar o vizită pentru a le păstra pentru totdeauna memoria.
” Ușor, ușor ramura aromânilor se va stinge... rămân doar legendele și faptele consemnate de istorie.
Acum doi ani am fost şi eu în Metsovo, chiar în perioada când aici se desfăşura un" Festival al Aromânilor de Pretutindeni".
Ce am văzut eu cu această ocazie, îmi este greu să cred că această ramură " se va stinge" atât de uşor.
@traian. leuca - Speram din tot sufletul sa nu se intample asa, dar se observa unele tendinte de adaptare la lumea post-moderna care pot fi nocive pastrarii identitatii lor culturale.
Felicitari pentru articol! Sa speram ca "ramura aromanilor nu se va stinge"! De mult imi doresc sa ajung in acea zona, desi in Grecia am tot fost. Sper ca in acest an sa ajung si in locul acesta minunat, atat de frumos prezentat si locuit de acei oameni minunati.
@DOINITA: Mulțumesc pentru apreciere. Vă doresc din tot sufletul sa Vă opriți la Metsovo măcar câteva ore. Veți fi încântați.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Micul colt de rai de care m-am indragostit — scris în 12.07.24 de laurak din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 În vizită la frații aromâni din Munții Pindului — scris în 02.10.21 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Metsovo – o surpriză mai mult decât plăcută... (după emoțiile plecării!) — scris în 28.01.21 de Artiglio din HUNEDOARA - RECOMANDĂ
- May.2018 Prin Ţara Infinitului, Metsovo — scris în 05.10.18 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Aidi acasa in Aminciu — scris în 01.09.15 de Cesere din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Jun.2015 Metsovo – un oraș frumos locuit de aromâni — scris în 18.08.15 de costy69* din TARGU-JIU - RECOMANDĂ
- Jun.2014 O frumoasă zi în mijlocul vlahilor din Metsovo — scris în 26.10.14 de traian.leuca † din PLOIEșTI - RECOMANDĂ