Mi-am dorit să ajung în Metsovo de când am auzit prima dată despre el. Adică, să tot fie câțiva ani buni... Metsovo, capitala informală a efemerului Principat al Pindului (vezi info: ro.wikipedia.org/wiki/Pri ... _%C8%99i_Meglen)... Metsovo (Aminciu), oraș locuit de aromâni, adică tot un fel de români. Mă fascinează astfel de locuri, răspândite prin întreaga Europă, iar când se-ntâmplă să ajung pe-acolo - într-un fel ciudat, mă intimidează (așa am pățit în [...] — citește

Anul trecut a fost rândul insulei Zakynthos să fie gazda unor îndrăgostiți de insulele Ionice, așa cum suntem noi, soția mea și subsemnatul! Până vom ajunge, însă, să derulăm zilele de neuitat pe care le-am petrecut în superba insulă, vreau să scriu un mic review despre cochetul orășel Metsovo și, mai ales, despre plecarea spre Elada, în plină pandemie, atunci când măsurile luate de guvernele europene nu ajunseseră, încă, la un numitor cât de cât comun. [...] — citește

"Peisajul aparţine celui dintâi care are ochi pentru a-l privi. " spunea John Lubbock Şi străbătând Epirul - Ipiros (de la epeiroi, continent), nu poţi decât privi cu nesaţ peisajele magnifice care apar la fiecare pas. În ele este un melanj aparte de geografie şi mai ales istorie care te fac, pe tine călător, să-ţi doreşti intrarea tot mai adânc pe cărările munţilor, pe unele drumuri sălbatice, neamenajate, rele pentru pantofari, altele lesne de parcurs căci sunt [...] — citește

Daca cineva ar avea curiozitatea de a cauta numele Metsovo pe Wikipedia, ar gasi urmatorul articol : “Meţovo (aromână: Aminciu, neogreacă: Μέτσοβο, Metsovo) este un oraş din nord-vestul Greciei (Munţii Pindului) cu o populaţie majoritară aromână. Este un centru pastoral şi fructifer prosper. Mai multe mânăstiri se ridică în împrejurimi. Este şi unul din centrele culturale ale aromânilor. În anii 1941-1944, Aminciul a fost centrul „Principatului de la Pind şi [...] — citește

Punand acest titlu sugestiv pentru o comunitate care are aceleasi radacini cu ale noastre, incercam bucuria de a gasi oameni adevarati dar si tristetea ca generatiile viitoare vor uita aceasta limba. Pentru ca in aceasta zona nu am auzit vreun copil/adolescent/matur sub 50 ani vorbind altceva decat greaca. Necunoscand contextul politc sau cultural poate ma insel, poate tineretul se simte bine asa... Dupa aceste consideratiuni mai mult triste, lipsa stresului si o vineri seara petrecuta in [...] — citește