Descopera Malnas, Valcele si Ocna Mures

TIPĂREȘTE

Descopera Malnas, Valcele si Ocna Mures

Nu, n-am nimic cu orasul Covasna, unde exista un Spital de Recuperare vestit in intreaga Europa si care se pare ca si el va fii renovat in curand cu fonduri europene. Ci doar cu judetul Covasna am eu ceva, acolo unde existau pe vremuri doua statiuni balneare vestite, Malnas si Valcele.

Iata povestea nefericita dar adevarata a fiecareia, pe indelete

Vestitele alta data statiuni balneare de interes national si chiar international, Borsec, Balvanyos, Malnas, Valcele si Ocna Mures au ceva in comun sau poate e mai bine zis "iesit din comun", dupa aul 1989, ele si-au incetat activitatea. Inchiderea bazei de tratament din orice statiune balneara, atrage automat dupa sine, agonia localitatii respective si pierderea multor locuri de munca. Odata lacatul pus pe usa unei statiuni balneare, e foarte greu sa regasesti cheia potrivita pentru a o deschide din nou si sa-ti recastigi oamenii suferinzi ce au avut incredere in virtutile locului, pacienti castigati cu greu, in decenii sau chiar mai mult. Vestile circula repede, mai ales cele proaste.

Poate ca la noi in tara, in unele parti dispar statiuni balneare iar in altele apar statiuni noi, asa precum e pe cer, sau prin Univers, unde, fiti sigur ca in momentul cand se stinge o stea, alta va rasari in locul ei... Viata merge insa inainte, "life goes on" si oamenii isi cauta alte locuri tamaduitoare.

Cine n-a auzit de faimoasa apa de Malnas, care se gasea mai pe toate rafturile alimentarelor comuniste, apa minerala ce ne alina durerile de stomac sau fiere produse de o alimentatie nesanatoasa si saraca in elemente nutritive precum era cea dinainte de anii 89?

Iata-ma deci la Malnas, intr-o vara fierbinte a nului 2004, ratacind printre izvoare care mai curg inca, varsandu-si virtutile vindecatoare prin paharele unor pacienti rataciti prin statiune. Intreb pe cineva de vestitul strand cu apa minerala, existent aici prin anii '80, strand alimentat de izvorul "Hercules". Un satean mai in varsta se apropie de mine si-mi spune

"Acolo o fot strandu' domnule" si-mi arata un teren betonat de handbal. "S-o astupat stradu' cu pamant si pietre, peste care s-o turnat beton".

Trecutul statiunii este insa maret, asa ca, trebuie sa vi-l povestesc, chiar daca azi nu se mai poate trai doar din amintiri. Ele nu-ti tin de foame.

Certificatul de nastere al statiunii a fost semnat in secolul al XVIII-lea, cand incep sa apara aici la Malnas numeroase amenjari balneare - vile, stabilimente pentru bai, un bazin cu apa minerala in aer liber, instalatii pentru mofete, restaurante, un parc. In anul 1895, societatea "Siculia" cumpara baile, investitiile continua iar apa minerala de Malnas incepe a fi imbuteliata. Apa de Malnas vindeca ulcerul, colitele si unele afectiuni ale ficatului. Malnasul era un fel de Sangeorz Bai covasnean, un Mecca pentru cei cu afectiuni digestive. Alte izvoare, carbogazoase, ameliorau afectiunile cardiovasculare. In anul 2004, anul primei mele vizite la Malnas, se imbutelia apa "Perla Covasnei", o apa minerala de succes chiar si azi dar statiunea a incetat de mult sa mai fie o "perla". Am vizitat si baza de tratament peste care patina timpului si nepasarea oamenilor a trecut fara mila! Arata deplorabil.

Nu, nu mi se pare corect! Aceste statiuni s-au ingrijit prin apele lor, timp de mii de ani, de sanatatea oamenilor, dar oameni, ah, oamenii!! , in multe cazuri nu s-au ingrijit mai deloc de sanatatea statiunilor balneare.

In aceeasi zi al aceluiasi an, ajung si la Valcele, o alta vestita statiune balneara covasneana. In anul 1848, cand Europa era cuprins de febra revolutiilor, pe-aici prin estul Transilvaniei domnea o relativa liniste. Oamenii isi vedeau de ale lor, fructele, legumele, porumbul si graul dadeau in parg iar vitele taranilor pasteau indiferente pe pajisti cu iarba grasa si multa. In timp ce Vestul si Centru Europei fierbea, oamenii de aici isi permiteau chiar si clipe de destindere si odihna. Cele mai vestite statiuni balneare ale vremii erau Borsec, Valcele si Baile Arcso de la Corund.

De la Sfantu Gheorghe la Valcele ajung repede pe o sosea buna. Statiunea a fost construita inca inainte de anul 1800 si era vestita nu numai pentru apele sale ci si pentru "figurinele in stil grecesc" ce incadrau majoritatea izvoarelor cu apa minerala. La Valcele, apa minerala, bogatie a Pamantului si a tuturor pamantenilor, in acea vreme, nu costa nici un ban, spre deosebire de unele statiuni actuale unde ea costa 7 lei litrul in timp ce curge in sticla vreunui pacient iar cand nu curge in nici o sticla, adica atunci cand ea curge degeaba, aceeasi apa minerala, devine gratuita.

In statiunea Valcele mai exista si o posta, o biblioteca, o farmacie, cateva cabinete medicale unde lucrau mdici specialisti, un lac cu barci, fanatani arteziene, pina si un salon e cosmetica. Locurile de cazare din vile, casute si... corturi, de-abia faceau fata asaltului vizitatorilor. Nu la multa vreme dupa ce Thomas Alva Edison inventa becul de iluminat si a scos Londra si New Yorkul din intuneric, Vilcelele aveau si ele lumina lor proprie. Ce mai, era o feerie!

Dar imaginile prezentului m-au intristat adanc, e nevoie de multa imaginatie ca sa ghicesti cum era pe-aici, odata, demult.

In fostul parc se tolanea la umbra unor stejari falnici (poate singurii martori ai gloriei statiunii) o turma de oi, izvoarele in jurul carora gaseai obisnuita gramada de sticle murdare si goale, erau secate sau oprite, interiorul bazei de tratament era intr-o stare deplorabila, sala cazanelor arata de parca acolo cazuse o bomba ce distrusese acoperisul, peretii si o parte din cazane. Cantina si principalele vile erau in ruina. Undeva in fundul parcului, pe stanga, era o vila cu etaj dar careia ii lipsea tocmai... etajul, caci acolo sus mai ramasese in picioare doar un singur perete care cred ca la prima furtuna va cadea si el.

Am asteptat o vreme, singur in statiune, ca si-n alte locuri, sa treaca cineva si sa-mi explice ceea ce vad, dar in afara de ciobanii care supravegheau oile, nu mai era nimeni prin statiune. In sfarsit gasesc o femeie care a lucrat la bai. "Nu, domnule, aici totul a murit! Baza de tratment avea 18 vane, dar dupa ce s-a inchis, din ea s-a vandut tot ceea ce se putea vinde. Asa macar s-a mai scos un ban. Prin parc in fiecare seara trec si turmele de vaci care vin de la pascut, sa vedeti ce lasa in urma lor... Razboiul si timpul a distrus o parte din statiune, dar cea mai mare parte a fost distrusa de nepasarea oamenilor! . E mare pacat, ca apa minerala mai e destula... "

La intrare functioneaza totusi un izvor, aflu ca e singurul. Doi copii se joaca cu un rest de furtun incercand sa umple niste sticle cu apa. "Nu vreti nene niste apa minerala? O dam ieftin"

Sic transit gloria mundi...

Totusi nu e chiar totul negru sau gri la Valcele, statia de imbuteliere a apei minerale mai functioneaza inca iar in incinta exista un frumos spital de recuperare a copiilor cu handicap locomotor, vestit in toata tara

Ocna Mures nu e in judetul Covasna, ci in judetul Alba, dar ce folos! Si aici scenariul covasnean pare sa se repete. Primul popas il fac la ocna, care sta inchisa de ceva vreme. Mi se explica despre o eroare geologica. In pavilionul balnear in stil "secession" al bailor, apa se aducea din adancime, din salina. Apoi cineva a propus ca ea sa fie adusa dintr-un lac sarat din apropiere. Namolul era luat de pe fundul lacului. Nimeni nu stia ca un perete al lacului se invecineaza cu un perete al salinei si apa sarata se infiltreaza in el. Deodata apa lacului a spart peretele salinei si a tasnit in ea, inundand-o. Nici un miner n-a patit nimic, acestia au reusit sa se salveze prin putul de aerisire. In 2004 cand am facut eu prima vizita la Ocna Mures, frumoasa baza de tratament era inchisa insa langa ea, o piscina mare si eleganta plina cu apa sarata si foarte concentrata isi ademenea clientii. Acolo a aparut si un hotel nou si mi s-a spus ca patronul lui va relansa statiunea. Dar n-a fost sa fie...

Dr. Monica Miclaus, care a lucrat o perioada in statiune, imi povesteste "Vai ce baza minunata era. Imperiala. Cabinetele, conditiile de consultatir si tratament ale pacientilor erau deosebite. Aveai impachetari cu namol, proceduri de electroterapie, masaj, bai sarate la cada sau la cele 2 bazine, bazinele aveau scari, vestiarele si cabinele individuale straluceau de curatenie. In sezon, functiona si piscina exterioara pana prin octombrie, pana cand prima frunza ce cadea din arborii frumosului parc din jur, anunta aparitia toamnei"

Acum, in 2009, am revenit la Ocna Mures. Si ce-am vazut? Cativa muncitori tocmai demolau intreaga cladire, caramida cu caramida, Una dintre cele mai frumoase baze de tratament din tara avea sa dispara in scurt timp si eu asistam consternat la distrugerea ei! In piscina goala din parc era o mizerie de nedescris. La fel si in jurul ei. Doar in parc, cativa copii ce se jucau de-a v-ati ascunselea, mi-au mai saltat moralul.

Cand i-am spus doctoritei Miclaus ce s-a intamplat cu statiunea ei de suflet, cateva lacrimi discrete i-au mijit pe la colturile ochilor. Cu greu se abtinea sa nu planga de-a binelea. Ce usor e sa distrugi si ce greu e sa construiesti...

Cred ca in cazul "statiunea balneara Ocna Mures", cel mai bine e sa lasam imaginile sa vorbeasca singure...

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 9888 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI