GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Plaza de Toros La Malagueta - un simbol al orașului Málaga
TIPĂREȘTE
13 mai 2025
Am ajuns prima dată la Málaga în urmă cu aproape treisprezece ani, venind cu trenul din Benalmádena - gazda frumoasei noastre vacanţe petrecute pe Costa del Sol în octombrie 2012. Am reuşit atunci să vizităm într-o zi cam tot ce ne-am propus, chiar dacă efortul depus nu a fost unul de neglijat, dar eram şi noi mai tineri şi ne-a ieşit planul. Am vizitat atunci Catedrala din Málaga, mi-a plăcut în mod deosebit şi îmi amintesc că acolo am avut prima experienţă de vizitare cu audioghid, interesantă şi instructivă, chiar dacă m-a cam zăpăcit puţin.
Am vizitat apoi Muzeul Picasso, care m-a cam dezamăgit puţin. Nu sunt eu mare cunoscătoare de artă, nici stilul marelui artist nu-l prea înţelegeam, însă pe tot parcursul vizitei am avut senzaţia că admir doar opere de categoria a doua şi nicidecum adevăratele capodopere care l-au făcut celebru. În plus, nu am înţeles interdicţia atât de strictă de a nu fotografia în interior, soţul glumea că să nu-i facem de ruşine şi aşa să se mai poată păcăli şi alţii :D, ba chiar m-a enervat vigilenţa exagerată a „cerberelor” care ne însoţeau şi ne urmăreau.
Cele mai apreciate obiective turistice ale oraşului Málaga, din punctul nostru de vedere, şi care ne-au adus cea mai mare satisfacţie au fost cele două castele, adevărate fortăreţe, Alcazaba şi Gibralfaro, pentru vizitarea cărora am luat bilete combo, obţinând o mică reducere. Biletul ăsta a fost şi motivul pentru care am reuşit, cu mari eforturi, să urc drumul extenuant pentru mine până în vârful dealului, deşi, în repetate rânduri, am fost gata să renunţ, dar priveliştea oferită de acolo de sus mi-a răsplătit străduinţa. Oraşul Málaga era aşternut la picioarele noastre şi în faţa ochilor noştri.
De acolo de sus am remarcat şi fotografiat arena de coride a oraşului şi mi-a venit ideea să o vizitez, însă pentru asta mai aveam nevoie de o pereche de picioare de schimb și, cum nu aveam, am lăsat-o pentru data viitoare, dată care a venit anul acesta în luna mai.
Ajungând din nou în Málaga şi având doar o dupăamiază la dispoziţie, am preferat să facem doar o plimbare lejeră prin locurile pe care le mai văzusem şi ne plăcuseră şi am planificat un singur obiectiv de vizitat: Plaza de Toros La Malagueta, restanţă din octombrie 2012.
Ne-am început plimbarea din apropierea mării şi a portului din Málaga, am trecut fără să ne abatem din drum pe lângă Muelle Uno – promenada cu o frumoasă vedere la Mediterana, înţesată de magazine, restaurante şi terase, lăsată pentru la întoarcere, apoi pe lângă emblematicul far La Farola, care datează din secolul al XIX-lea, făcând o primă oprire în parc. Știam parcul oraşului Malaga, frumos și umbros, încă de la vizita precedentă la Malaga, iar acum am avut plăcuta surpriză să descoperim şi un Centru de informare turistică, extrem de util oricărui vizitator al pitorescului oraş andaluz, bine dotat cu hărţi şi diverse flyere şi alte materiale promoţionale gratuite, ca peste tot în Spania pe unde am reuşit noi să ajungem, cu angajate amabile, care ofereau explicaţii şi informaţii celor interesaţi vorbind mai multe limbi de largă circulaţie, inclusiv engleza.
Am setat GPS-ul în modul pietonal pentru ajunge rapid la Arenă şi acesta ne-a îndrumat perfect. Am mers pe Cale Velez Malaga, apoi pe Cale Cervantes şi în final am făcut stânga pe Cale Maestranza şi am ajuns.
Adresa: Cale Maestranza nr. 8, Málaga, Spania
Coordonate GPS:36.7198694; -4.4104280
Website: lamalaguetatour.com
Telefon: +34.695.943.811
Programul de vizitare este zilnic, între orele 10.00 – 18.00, ultima intrare fiind la ora 17.00. Este închis pe 25 decembrie şi 1 ianuarie.
Preţul biletelor, incluzând audioghid în şase limbi de largă circulaţie, este de 14 euro pentru adulţi, 12 euro pentru elevii cu vârsta de 13-18 ani, studenţi şi seniori (65+) şi 7 euro pentru copiii cu vârsta de 5-12 ani. Noi am plătit 26 euro cu card bancar în euro.
Arena de coride La Malagueta este un simbol al oraşului Málaga şi a fost declarată Bun de Interes Cultural încă din anul 1981.
Construcţia se remarcă prin stilul arhitectural neomudejar, combinând influenţele maure cu cele spaniole, şi prin forma sa mai neobişnuită de poligon cu şaisprezece laturi (hexadecagon) care dă impresia de cerc, cu un diametru de aproximativ 52 metri. A fost prima clădire din oraş construită din cărămidă şi fier.
Construcţia arenei a început în anul 1874 sub conducerea arhitectului Joaquín Rucoba şi a fost finalizată doi ani mai târziu.
La corida inaugurală din data de 11 iunie 1876 au participat celebrii toreadori Rafael Molina („Lagartijo” - Salamandra), Antonio Carmona („El Gordito” – Băieţelul gras) şi Manuel Domínguez („Desperdicios” ) care s-au confruntat în luptă cu tauri de la ferma Murube.
Capacitatea actuală a arenei este de puţin peste 9000 de locuri pentru spectatori şi găzduieşte şi în zilele noastre evenimente importante, cum ar fi „Corrida Picassiana” , o coridă specială care este organizată anual începând din anul 2003, în cadrul sărbătorilor dedicate Săptămânii Sfinte dinaintea Paştelui, ca omagiu adus lui Pablo Picasso, născut la Málaga în 1881, ocazie cu care arena este decorată în stilul operelor lui Picasso, cu panouri şi pânze cu elemente scenice în culori şi forme cubiste, iar vestimentaţia toreadorilor este diferită de cea tradiţională, fiind creată special pentru acest eveniment.
Arena de coride din Málaga este dotată cu toate facilitățile tradiționale ale unei arene spaniole: tribune pentru spectatori, grajduri pentru tauri, infirmerie, capelă, precum și vestiare pentru matadori. În centrul său se află ruedo, cercul unde are loc spectacolul, înconjurat de barrera, zidul care desparte taurii de spectatori.
Intrarea se face la nivelul parterului. Am urcat la primul etaj unde era prezentată istoria şi tradiţia acestei arene de coride. Am aflat că există adevărate dinastii de toreadori, precum Romero sau Ordóñez şi care sunt toreadorii celebri care s-au luptat cu taurii începând din secolul al XVIII-lea şi până în prezent.
Ne-am continuat urcarea până la următorul nivel, al doilea şi ultimul de pe traseul vizitabil. De aici am făcut cele mai reuşite fotografii.
La etajul al doilea se află „Corrales” , ţarcurile pentru tauri. Taurii sunt aduşi la arenă cu două – trei zile înainte de eveniment şi plasaţi în aceste ţarcuri printr-un sistem de porţi. Urmează o examinare medicală a acestora făcută de veterinari. Tragerea la sorţi, „apartado” , are loc cu câteva ore înainte de începerea spectacolului.
Tot la acest nivel se află loja prezidenţială şi tribunele („tendidos” ), care pot găzdui 9032 de spectatori, împărţite în opt secţiuni. Din lojă, preşedintele comunica deciziile prin fluturarea unor batiste de culori diferite pentru semnalizarea momentelor cheie ale luptei.
De aici am revenit la parter, unde ne-am intersectat cu un grup care vizita arena cu un ghid de limbă engleză. Cei din grup ascultau explicaţiile ghidului în căşti, dar am mai tras şi noi cu urechea, aflând lucruri interesante.
Am continuat cu vizitarea Infirmeriei, necesară într-un asemenea loc în care se mai întâmplă şi accidente. Aici este expusă o listă a medicilor arenei, instrumentar medical, precum şi o cronologie tristă a accidentelor mortale care s-au produs pe La Malagueta în perioada 1877 – 1944. Infirmeria dispune de un cabinet medical, de două săli de operaţii, o sală de triaj şi o zonă de spitalizare. Cam sumbru pentru mine.
Următoarea oprire a fost pentru a admira Puerta Grande – poarta triumfului, simbolizând gloria şi succesul, prin care ieşeau toreadorii victorioşi în luptă, aclamaţi de mulţimea de spectatori ca nişte adevăraţi eroi.
Aproximativ pe partea opusă porţii triumfului se află Puerta de arrastre – poarta prin care taurii erau târâţi afară din arenă după moartea acestora. Am aflat şi cât de apreciată este carnea acestor tauri, de o calitate excelentă, săracă în grăsimi, folosită atât în prepararea unor feluri tradiţionale, cum ar fi coada de taur, dar şi în „haute cuisine”
Am aruncat fugitiv o privire şi asupra bullpen-urilor, toriles, anticamerele arenei, nişte spaţii înguste care găzduiesc taurii chiar înainte de luptă. Acestea dispun de un sistem de climatizare destinat să protejeze taurii de căldura înăbuşitoare din august.
El Ruendo, arena propriu-zisă, cu diametrul de 52 metri a fost atracţia majoră pentru noi. Ne-am amuzat şi ne-am fotografiat fluturând muleta. În centrul arenei nu am putut să nu mă gândesc cum ar fi dacă aş asista la o coridă adevărată, în acea atmosferă incendiară. Dar nu, nu cred că mi-ar plăcea. Prea multă violenţă chiar şi pentru mine.
Puerta de cuadrillas y Capilla a fost următorul punct al turului. Am văzut şi noi capela în care se rugau matadorii şi poarta pe care intrau în arenă.
Începând din martie 2025 la primul etaj a fost deschis ca expoziţie permanentă un Centru immersiv, o combinaţie între tradiţiile legate de luptele cu taurii şi tehnologia modernă, gândit ca un centru interactiv, educativ. Există mai multe săli care reproduc pas cu pas traseul parcurs deja de noi prin proiecţii video despre istoria coridelor din Evul Mediu până în prezent.
Noi am ratat doar zona interactivă, unde am fi putut încerca un simulator care, folosind realitatea virtuală ne-ar fi transpus în mijlocul arenei în miezul luptei cu un taur. Existau câteva restricţii pentru doritori. Eu pur şi simplu nu am dorit să am ulterior coşmaruri în care sunt atacată de un tauri furios de 600 kilograme :D
Cu ocazia acestei vizite am învăţat şi cuvinte noi :D sau mi-am lămurit sensul exact al celor deja cunoscute.
¡OLÉ! – exclamaţie de apreciere pentru o mişcare frumoasă a matadorului;
TORO – taur;
TORERO sau MATADOR – luptătorul cu taurul;
PICADOR – călăreţul cu lancea care „oboseşte” taurul la începutul luptei;
BANDERILLERO – cel care înfige beţe ascuţite (banderillas), ca nişte suliţe, în ceafa taurului;
MULETA – pânza roşie folosită de matador spre partea finală a luptei;
CAPOTE – pelerina mare, de obicei roz şi galbenă, folosită la începutul luptei.
=
Asta a fost vizita noastră la Plaza de Tores La Malagueta, o experienţă interesantă, instructivă şi, în general, plăcută.
După o scurtă vizită la nelipsitul magazin de suveniruri şi apoi la toaletele curate şi dotate, mi-am luat matadorul din dotare şi am părăsit arena de coride. În timpul rămas la dispoziţie, am mai bântuit puţin pe străduţe, am luat o scurtă pauză de hidratare, apoi o altă pauză de relaxare în acelaşi parc municipal şi ne-am îndreptat spre zona portului, admirând vasele mai mici sau mai mari.
Pe lângă numeroasele obiective turistice din pitorescul oraş andaluz şi arena de coride La Malagueta din Málaga merită, cu siguranţă, o vizită.
Amfostacolo, mi-a plăcut, recomand!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de nicole33 in 22.09.25 08:21:39
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.
- Alte destinații turistice prin care a fost: -
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@nicole33:
Oare care o fi salariul de bază, fără sporuri, al unui matador sau picador? Merită să te joci cu taurii, în Spania? În România, lupta cu boii este destul de slab remunerată... 
Rog așteptați...
@nicole33: Foarte fain, felicitări pentru vizită și pentru articol!
Am văzut-o și eu, într-o altă viață, și mi-a plăcut mult de tot. Bine, ulterior (în aceeași vacanță sau în altele, mai recente) am tot vizitat arene de coride, în Sevilla, Ronda sau Pamplona. Astea fiind chiar mai faine decât cea din Malaga, care a păstrat totuși un loc special în capul meu, fiind prima în care am intrat. Despre cea din Ronda am și scris, mulți ani după - vezi impresii. Am vrut să spun câte ceva și despre cea din Pamplona, dar m-am oprit, pentru că nu mai aveam ce adăuga la minunatele articole încărcate de @alinaro vezi impresii
@Flaviu: Matadorii câștigă mult, dar - poate mai important - au o popularitate care o depășește pe cea a fotbaliștilor, sunt eroi naționali în Spania. Dacă intri pe Wikipedia să citești ceva despre o localitate din regat, la un moment dat este o secțiune dedicată marilor personalități date de respectiva urbe. Matadorii sunt cei mai tari 
.
Bine, chestia asta începe să nu mai fie de actualitate. Majoritatea regiunilor au interzis luptele cu tauri. Catalonia, de exemplu, a făcut treaba asta acum vreo 30 de ani, iar Plaza de Toros din Barcelona este, de atunci, un soi de mall.
Andaluzia este printre ultimele locuri în care se mai desfășoară coride, însă numărul acestora s-a micșorat mult. La Ronda a rămas doar o săptămână de lupte pe an, iaca nu mai știu la Malaga. Și în Pamplona tradiția rezistă, San Fermín este un eveniment mondial.
” În România, lupta cu boii este destul de slab remunerată...
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Flaviu:
”Oare care o fi salariul de bază, fără sporuri, al unui matador sau picador? Merită să te joci cu taurii, în Spania?
Habar nu am şi recunosc că nu mi-am pus această întrebare când am fost acolo, unde aveam şanse să aflu şi răspunsul. Nu-mi pare o meserie tocmai obişnuită, una la care semnezi condica în fiecare zi.
O căutare pe net, mi-a sugerat că un matador de nivel mediu ar putea încasa sume de 10.000-15.000 euro pe luptă, nu pe lună.
În cazul celor mai populari matadori, sumele sunt mult mai mari, undeva în jurul a 100.000 euro pentru fiecare luptă. Câştigată, desigur
E greu de apreciat dacă merită riscul, în condiţiile în care numărul coridelor este în scădere şi presiunile pentru interzicerea acestora sunt tot mai mari.
”În România, lupta cu boii este destul de slab remunerată...
Cam da
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou! 
@adso:
”Am văzut-o și eu, într-o altă viață, și mi-a plăcut mult de tot. Bine, ulterior (în aceeași vacanță sau în altele, mai recente) am tot vizitat arene de coride, în Sevilla, Ronda sau Pamplona. Astea fiind chiar mai faine decât cea din Malaga, care a păstrat totuși un loc special în capul meu, fiind prima în care am intrat.
Pentru mine, vizitarea arenei de coride din Malaga a fost o premieră şi mi-a plăcut. Mai avusesem anterior ocazia să le văd şi pe cele din Barcelona şi din Valencia, dar la Valencia mi s-a recomandat să vizitez gara de nord de alături, că este mai interesantă 
şi a fost. La Barcelona nu căutam să fac shopping, însă m-ar fi tentat doar priveliştea panoramică de la înălţime. Nu am intrat atunci, însă recent am găsit o altă variantă de a admira Barcelona de la înălţime , poate voi povesti mai multe
”Am vrut să spun câte ceva și despre cea din Pamplona, dar m-am oprit, pentru că nu mai aveam ce adăuga la minunatele articole încărcate de @alinaro
Aici nu sunt de acord cu tine. Mi-au plăcut articolele Alineiro, păcat că nu mai scrie de ceva ani, dar fiecare are propria percepţie şi modalitate de a prezenta un obiectiv sau altul şi orice părere contează.
@adso:
”Matadorii câștigă mult, dar - poate mai important - au o popularitate care o depășește pe cea a fotbaliștilor, sunt eroi naționali în Spania. Dacă intri pe Wikipedia să citești ceva despre o localitate din regat, la un moment dat este o secțiune dedicată marilor personalități date de respectiva urbe. Matadorii sunt cei mai cei
Aşa este. Popularitatea matadorilor este poate la fel de importantă ca şi câştigurile. Pentru noi poate fi mai greu de înţeles de ce trebuie să îţi asumi asemenea riscuri. La ei este o chestie de cultură şi de tradiţie transmisă din generaţie în generaţie de sute de ani.
”Majoritatea regiunilor au interzis luptele cu tauri.
Andaluzia este printre ultimele locuri în care se mai desfășoară coride, însă numărul acestora s-a micșorat mult. La Ronda a rămas doar o săptămână de lupte pe an, iaca nu mai știu la Malaga. Și în Pamplona tradiția rezistă, San Fermín este un eveniment mondial.
Luptătorii pentru drepturile animalelor încearcă din răsputeri să curme această tradiţie.
Numărul coridelor s-a redus mult şi cam ăsta este trendul.
Cei interesaţi pot încerca şi la Madrid în mai-iunie şi octombrie, Sevilla, Valencia, Zaragoza, Cordoba, Ronda, Bilbao, Murcia, Toledo, Salamanca...
La Malaga, pe lângă Corrida Picassiana care are loc de Paşti, mai există Feria de Agosto, în a doua sau a treia săptămână din august.
În Pamplona, SanFermin este deja altceva, mult mai palpitant şi poate prea interactiv
Mulţumesc mult pentru aprecieri, completări, vizită şi ecouri!
@nicole33:
” În Pamplona, SanFermin este deja altceva, mult mai palpitant şi poate prea interactiv
Exact acesta este motivul pentru care nu are sens să insist cu arena din Pamplona. @alinaro a fost acolo de San Fermín!
Eu am ajuns cu două sau trei săptămâni după festival. Am văzut filme care prezentau evenimentele, este o mică sală de proiecție la intrare, cu efecte 7D - taurii chiar păreau că intră în tine, privitor. M-am speriat numai din asta, dar să fug în fața animalului înnebunit! Brrrr...
La Barcelona am mâncat la un restaurant din interiorul fostei arene, a fost o vizită absolut anodină. Pe lângă arenele din Valencia și Madrid am trecut, fără a intra. Deși am vizitat Bilbao, Toledo, Cordoba și Zaragoza, nu am dat de Plaza de Toros din aceste orașe în timpul plimbărilor mele. Nici nu am căutat, de ce să mint .
@Flaviu: “În România, lupta cu boii este destul de slab remunerată...”
He, he, e conform versurilor :
” Cu prostul neșcolarizat/
te lupți un pic și ai scăpat!
Dar, duci o luptă colosală
cu prostul care are școală “
De aia, lupta cu taurii e mândrie iar lupta cu boii e corvoadă, quod erat demonstrandum”.
Mândria se plătește că, deh, fiecare-și are prețul, corvoada e muncă peste rând, e pedeapsă !
Ăsta-i al doilea ecou pe care intenționez să ți-l trimit Pe primul l-am pierdut când am închis calculatorul
Sper ca ăsta să ajungă!
Scriam acolo că, dacă-mi amintesc bine, am vizitat și eu această arenă cu ceva timp în urmă; cred că era prin 2009/2010, 
când nici nu știam de AFA.
Am fost împreună cu o bună prietenă pe Costa del Sol, în Torremolinos (Turnul morilor), printr-un pachet „seniori 55+” . De-acolo am cumpărat mai multe excursii, printre care și pe cea din Malaga. Ghida ne-a spus că accentu' se pune pe primul „a” .
De-atunci mi se pare că au mai „îmbunătățit” arena, ridicând ultimul rând de tribune, pe diametrul exterior. Mihai îmi spune că a fost și el acolo în 2012 și că tribunele erau😳.
Nu-l contrazic, mai ales știind că eu sunt cam uitucă Îmi mai amintesc că la ieșirea din arenă am băut câte un suc într-un loc special amenajat!
Mi-ai stârnit amintiri frumoase cu acest articol, pentru care-ți mulțumesc 👍... și, să nu uit de 😘😘😘
@doinafil:
”Scriam acolo că, dacă-mi amintesc bine, am vizitat și eu această arenă cu ceva timp în urmă; cred că era prin 2009/2010, când nici nu știam de AFA.
Am fost împreună cu o bună prietenă pe Costa del Sol, în Torremolinos (Turnul morilor), printr-un pachet „seniori 55+” . De-acolo am cumpărat mai multe excursii, printre care și pe cea din Malaga.
Ştiam că ai fost acolo înaintea mea
Eu am descoperit târziu programele pentru seniori, abia în 2011, dar tot am reuşit să văd câteva coaste ale Spaniei în condiţii avantajoase. După Costa Azahar în martie 2011, în mai 2012 am vizitat Costa Brava cu un sejur dublu, apoi în octombrie 2012 am ajuns şi pe Costa del Sol.
Aici nu am făcut cele mai inspirate alegeri la capitolul excursii, timpul a fost scurt, aşa că am rămas cu restanţe. Am vrut neapărat să ajung în Gibraltar, precum şi în Maroc la Tanger şi nu-mi pare rău că am vizitat trei ţări într-o săptămână 
Am ajuns şi în Torremolinos cu autobuzul din Benalmadena pentru Crocodile Park, o experienţă inedită pentru noi. Am avut inclusă o excursie la Marbella şi Puerto Banus, frumoase ambele, dar prea exclusiviste, prea pentru premianţi
În Malaga am vizitat atunci cam tot ce ne interesa, completând anul acesta cu Plaza de Toros La Malagueta
@doinafil:
”De-atunci mi se pare că au mai „îmbunătățit” arena, ridicând ultimul rând de tribune, pe diametrul exterior. Mihai îmi spune că a fost și el acolo în 2012 și că tribunele erau😳.
Nu-l contrazic, mai ales știind că eu sunt cam uitucă
Înclin să-i dau dreptate lui Mihai. Şi nu doar pentru că are o memorie mai bună decât noi amândouă , ci pentru că am citit pe net că, la inaugurare, arena de coride avea peste 11.000 de locuri. În articol eu am scris doar despre cele 9.032 locuri din prezent, informaţie pe care am obţinut-o acolo. Din acest motiv, este puţin probabil să mai construieşti un etaj şi, cu toate acestea, numărul de locuri să scadă.
Mă bucur că ţi-au plăcut cele povestite mai sus
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou (ri) !
@nicole33, @doinafil:
” De-atunci mi se pare că au mai „îmbunătățit” arena, ridicând ultimul rând de tribune, pe diametrul exterior. Mihai îmi spune că a fost și el acolo în 2012 și că tribunele erau
Eu am vizitat Plaza de Toros în decembrie 2016, înainte de restaurarea din 2017-2019. Pot confirma faptul că tribunele erau la locul lor. De altfel, nu prea se putea modifica aspectul arenei: prin 1980 a fost declarată monument istoric și cultural (Conjunto Histórico-Artístico 1976 & Bien de Interés Cultural 1981, scrie pe site-ul oficial), așadar este exclus ca ea să mai poată fi înălțată sau transformată cumva.
Pe de altă parte:
” am citit pe net că, la inaugurare, arena de coride avea peste 11.000 de locuri. În articol eu am scris doar despre cele 9.032 locuri din prezent, informaţie pe care am obţinut-o acolo. Din acest motiv, este puţin probabil să mai construieşti un etaj şi, cu toate acestea, numărul de locuri să scadă.
Poate părea ciudat, dar este posibil. Fostul „23 August” din București, de exemplu, avea, oficial, 60000 de locuri, dar au fost meciuri când a găzduit peste 100000 de spectatori. Noua Arenă Națională, (mult) mai înaltă decât vechiul stadion și având aceeași amprentă la sol cu el, are o capacitate de doar 55000 de locuri.
Explicația e simplă: vechile stadioane aveau sectoare rezervate celor care urmăreau evenimentele „în picioare” . Cele noi au toate locurile pe scaune.
L.E. Inclusiv Teatro alla Scala din Milano avea locuri în picioare la ultimele două etaje, 4 și 5. După recenta restaurare, se vând cu câte 1000 de bilete mai puțin la fiecare spectacol. Nu-i vorbă, încasările totale au crescut de zece ori, că prețul unui bilet a devenit prohibitiv.
@nicole33:
”Am vrut neapărat să ajung în Gibraltar, precum şi în Maroc la Tanger şi nu-mi pare rău că am vizitat trei ţări într-o săptămână
Într-una din excursiile cumpărate, eu am ales să văd Gibraltarul, iar prietena mea a ales Marocul-Tanger. Am fost foarte mulțumite amândouă de alegerile făcute.
Ea a adus două genți din piele din Tanger, pe una i-am cumpărat-o eu . O am și acum! Eu m-am bucurat de macacii și de peștera din Gibraltar, a cărei acustică face să fie organizate aici diferite concerte!
@doinafil:
”Într-una din excursiile cumpărate, eu am ales să văd Gibraltarul, iar prietena mea a ales Marocul-Tanger. Am fost foarte mulțumite amândouă de alegerile făcute.
Eu le-am ales pe amândouă şi am fost foarte mulţumită, însă şi conştientă că am ratat Granada, Cordoba şi Sevilla, unde nu am reuşit să ajung nici până în prezent. La Sevilla era gata să ajung anul acesta, dar am refuzat o excursie care să îmi asigure doar transportul nu şi ghidaj
”Ea a adus două genți din piele din Tanger, pe una i-am cumpărat-o eu . O am și acum! Eu m-am bucurat de macacii și de peștera din Gibraltar, a cărei acustică face să fie organizate aici diferite concerte!
Cu macacii obraznici, cerşetori şi furăcioşi m-am distrat şi m-am fotografiat şi eu, am vizitat şi peştera. În plus, pentru mine a fost primul şi singurul pas pe tărâm britanic, nefiind deocamdată tentată de o vizită în UK.
Din Maroc m-am întors doar cu o geantă-sac din piele şi două portmonee frumos lucrate. Mai mult nu mi-a trebuit după ce făcusem stocuri de genţi, luate tot de la marocani, cu şase luni înainte când fusesem pe Costa Brava. Ani mai târziu am găsit pielărie ieftină şi în Tunisia. Pielea era de foarte bună calitate, dar la finisaje nu excelau.
@adso:
”De altfel, nu prea se putea modifica aspectul arenei: prin 1980 a fost declarată monument istoric și cultural (Conjunto Histórico-Artístico 1976 & Bien de Interés Cultural 1981, scrie pe site-ul oficial), așadar este exclus ca ea să mai poată fi înălțată sau transformată cumva.
Corect şi logic!
”Explicația e simplă: vechile stadioane aveau sectoare rezervate celor care urmăreau evenimentele „în picioare” . Cele noi au toate locurile pe scaune.
Nici la asta nu m-am gândit. Cum eu am ajuns rarisim pe un teren de fotbal, nici prin minte nu-mi trecea că nu aş avea loc pe scaun. Bine, asta cu statul jos e cam aiurea când toţi din faţa ta se ridică în picioare, cu rost, dar mai mult fără rost, de nu mai vezi nimic din faza respectivă. Mai bine stai acasă la televizor, unde mai prinzi şi reluări
Referitor la preţul super piperat al biletelor la Scala din Milano, dacă există cerere, de ce să nu profite. Prefer să investesc mai puţin în cultură, nu pentru că nu mi-ar plăcea, şi mai mult în confortul propriu puţinii bani pe care îi am. Mereu am fost egoistă şi e prea târziu să încerc să mă schimb
@nicole33:
Referitor la excursii:
”Eu le-am ales pe amândouă şi am fost foarte mulţumită, însă şi conştientă că am ratat Granada, Cordoba şi Sevilla, unde nu am reuşit să ajung nici până în prezent. La Sevilla era gata să ajung anul acesta, dar am refuzat o excursie care să îmi asigure doar transportul nu şi ghidaj
Noi n-am ratat nici una din cele trei pe care tu nu le-ai văzut Am amintiri frumoase din excursiile făcute atunci, printre care și vizita Palatului Alhambra, o minune arhitecturală, unică în lume! 👌
Îți doresc să ajungi să vezi și tu la Alhambra!
@nicole33: Sa nu crezi ca la meciuri sunt preturi mai mici. Sportul este inca mai scump decat cultura.
Am cunoscuti, innebuniti dupa fotbal, membri ai galeriilor echipelor lor de suflet: A. S. Roma, Real Madrid si una din Anglia.
Pe site-ul oficial al cluburilor, la meciuri obisnuite, pretul este de cateva sute de euro, iar la marile derby-uri biletele se duc spre mie. Dar e aproape imposibil sa gasesti bilete la pret oficial. In practica, se cumpara de la speculanti*, inca mai scump.
*adica site-uri al caror obiect de activitate este revanzarea biletelor. Exista asa ceva inclusiv pentru marile muzee, oficial e 20 de euro, de exemplu, dar nu gasesti nimic la banii astia, ci doar la 70-80, tot oficial .
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2025 Malaga pe timp ploios — scris în 07.03.25 de Lucigabi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2024 Málaga, nu numai o bună introducere în ţinutul Andaluziei — scris în 17.04.24 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Nov.2021 Malaga - mai mult decât o poartă de intrare pe Costa Del Sol — scris în 23.12.21 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Jul.2021 O saptamana la Malaga si o zi la Granada — scris în 31.08.21 de câinele roşu din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2020 Andaluzia — Malaga, o mare provocare — scris în 18.03.20 de viorelgeorgescu din BUZAU - RECOMANDĂ
- May.2019 Picasso, Banderas, sangria, tapas, Mediterana... Deja dor de Malaga! — scris în 03.09.19 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Malaga, un adevarat oras turistic — scris în 01.08.18 de simplegirl din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată