Vepric, un loc pentru rugăciuni și dorințe

TIPĂREȘTE

Vepric e unul dintre locurile pe care am dorit să le văd în Croația, m-a atras numele și am citit un pic despre. Cu religia nu prea le am :), cu descrieri de locuri sfinte nu, dar voi face un efort și vă voi povesti despre acest loc încastrat în Biokovo, contopit cu natura.

Sanctuarul Lourdes e în Franța, țară încă ocolită de mine. La Vepric e o copie a sanctuarului din Franța, e mult mai mic dar mie mi s-a părut foarte mare totul.

Sanctuarul din Vepric e la câțiva km de intrarea în Makarska, dinspre Split, la marginea șoselei, dispune de parcare gratuită la intrare dar și de o altă parcare largă vis-a-vis, tot la margine de drum.

La baza lui Biokovo, Vepric e un altar fondat de Episcopul Dr George Kinglet în anul 1908, închinat Fecioarei Maria. Preotul e îngropat în incinta sanctuarului.

Întrarea e gratuită, este un loc de pelerinaj, foarte aglomerat în zilele 11 februarie, 25 martie, 15 august, 7 și 8 septembrie.

Din ce am văzut pe net, la Lourdes Franța totul e măreț, impunător, sunt construcții în adevăratul sens al cuvântului, nu știu dacă e comercial sau nu.

Povestea Sanctuarului din Franța, citită de mine, era cam așa: pe 11 februarie 1858, o fetiță de 14 ani pe numele ei Bernadette Soubirous, aduna lemne pentru foc în apropiere de grota Massabielle, a avut o viziune, prima din cele 18, Fecioara Maria a îndemnat-o să bea apă din pârâul din apropiere, să se spele în apă, să se hrănească cu plantele care cresc în jur. Apa devenise cristalină. A fost îndemnată la penitență, i s-a spus să cheme preoții din jur și să facă acolo o capelă, un loc de pelerinaj. Asta era prin anul 1862 la ultima viziune. Mie-mi plac poveștile, chiar le ador.

Bernadette a fost declarată Sfântă de 14 iunie 1925 de către Papa Pius IX și apoi a fost canonizată.

Acum, povestea fiind spusă, în Franța n-am ajuns încă, poate veți înțelege și descrierea mea despre Vepric Croația, nepricepută fiind la astfel de locuri sfinte și sfințite.

Am parcat mașina, gratis, am pășit în curtea Sanctuarului, tot gratis. Eram cam decoltată, veneam de pe Biokovo și mergeam la Dioclețian, dar nu am deranjat pe nimeni, doar noi bântuiam pe acolo. La intrare era un panou cu reguli impuse, în afară de decolteul meu:(, ne încadram perfect.

O imensitate de grădină avea să-mi lumineze fața. Statui, flori, gazon tăiat de alei acoperite cu pavele, garduri din piatră, palmieri, smochini, pini, terase etajate construite din și în piatră, nu știam ce să admir mai întâi, eram bulversată.

Am fost întâmpinați de statuia impunătoare a Sf Gabriel, superbă.

În centru, pe fundal era ”o scenă”, un altar, acolo se țineau slujbe, era foarte mare totul. În dreapta mea și stânga lui era statuia Bernadettei, simplă dar impresionantă.

Aș fi avut nevoie de un ghid, de un om al locului, nu am avut parte, m-am descurcat băbește:(, așa cum m-am priceput.

În dreapta acestei ”scene” erau multe clădiri micuțe, fără etaj, construite din piatră.

Într-o încăpere am găsit un aparat cu băuturi reci, funționa pe bază de monede, eu uitasem monedele în mașină:(, ne-am potolit setea cu apa rece de la cele câteva izvoare găsite în incinta Sanctuarului. În aceeași încăpere am observat pereții albi acoperiți cu multe icoane, un mic altar, câteva mese dar și multe scaune.

Toate clădirile Vepricului sunt construite din piatră, sunt minunate.

Nu lipsesc de acolo nici toaletele, sunt multe și curate, au consumabile. Drumul până la toaletă l-am găsit ușor, am trecut pe lângă scena mare, am urmat indicatoarele, am trecut podul construit peste micul pârâu, am admirat băncuțele de pe pod, aleile umbrite de copaci dar și de smochini.

Pe unele dintre cărările pietruite accesul este interzis, pe altele m-am plimbat și-am găsit stâlpi de iluminat, o troiță sculptată în piatră dar și statui albe, superbe.

Privind printre ramuri am zărit o clădire care semăna a hotel, acolo cred că cazează fețele credincioase croate și nu numai.

Alei întortocheate precum căile Domnului :), terase zidite, etajate, multe scări, o capelă, mici grote pentru spovedanie, o seră și multe, foarte multe bănci, toate îmbrăcau locul de pelerinaj.

La fel ca în Franța și aici a fost construit un altar într-o grotă, în fața lui erau iar băncuțe, pe peretele stâncii era poza Bernadettei cu mesajul primit de la Fecioara Maria. Deasupra grotei am zărit o statuie a Fecioarei Maria, locul e cald și calm.

Exista și un magazin de suveniruri, era închis, mi-a părut tare rău.

Coborând pe una dintre alei am văzut multe plăci din marmură de diferite nuanțe și culori, am făcut diferite scenarii :) despre importanța acelor obiecte lăsate lângă stânca Vepricului, pe pământ.

Bisericuța din Sanctuarul Vepric e construită din piatră, e minunată fiindcă e simplă, modestă. Ușa era deschisă, nimeni în interior. Din respect pentru loc nu am pășit în incintă. Din ușă am văzut că era mobilată cu scaune multe, văruită în alb, avea tavanul din lemn. Oricum, chiar dacă intram, tot nu mă pricepeam eu la naosuri și alte minunății, nici nu știu ce-s alea :), tot chestiile astea simple vă puteam descrie, nu-mi place să mă complic cu ceea ce nu mă atrage și nu cunosc.

Cică ar exista acolo, la Vepric, și o Cale a Crucii, n-am avut pe cine întreba care e Calea:(.

Întregul spațiu dedicat acestui Sanctuar mi s-a părut o împletire armonioasă între natură și credință.

Acolo nu există alt acoperiș decât cerul, pe el îl privești atunci când te rogi.

Împresionant prin simplitate, nimic comercial, nimic aurit, Vepricul n-avea candelabre, picturi celebre, covoare pufoase, nu se vindeau lumânări, era un loc în care oamenii pot opri să-și adăpostească gândurile, să-și tragă sufletul, să bea o gură de apă rece și proaspătă, să se roage în legea lor fără a cotiza pentru îmbogățirea unora.

Cum o fi la un pelerinaj n-aș vrea să aflu, vreau să păstrez vie acea imagine verde și mută a Sanctuarului.

Biokovo era sclipicios, era paznicul etern al Vepricului, ne privea și el cuminte, admira tăcerea credinței noastre.

Rog atașarea filmulețului https://www.youtube.com/watch?v=xQXW3dwQLxc, mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 2877 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI