Riviera Makarska - să vezi și să nu crezi

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor!

S-ar putea ca acest review să fie unul lung, iar pentru cei care doresc varianta scurtă atașez link-ul rezumatului video de pe youtube. Un like acolo m-ar încuraja :). youtube

Transport:

Am plecat cu mașina personală pe traseul Oradea - Budapesta - Zagreb - Zadar - Makarska. La plecare am ales să coborâm de pe autostradă lângă Zadar, în favoarea drumului național de pe coastă, pentru a admira peisajele si pentru a alunga monotonia de pe autostradă. Am pornit la ora 20:00 din Oradea și am ajuns pe coastă la ora 5:00 dimineața, unde am făcut o pauză de o oră, pentru a continua mai apoi încă aproximativ 3 ore jumate până la cazarea din Makarska.

La vama Borș am stat aproximativ 10 minute, iar la intrarea în Croația aproximativ 5 minute. Formularul de intrare în Croația l-am completat cu câteva zile înainte, nu ne-a fost cerut la vamă, dar vameșii știau deja unde mergem, probabil pe baza numărului auto.

Dacă nu sunteți foarte obosiți merită să alegeți drumul de coastă până în Makarska în detrimentul autostrăzii, dar trebuie să aveți răbdare pentru că în general croații respectă limitele de viteză iar în zona orașului Split am stat în trafic cam 15-20 de minute.

Pentru că vreau să închei aici capitolul transport, punctez faptul că la întoarcere am urcat direct pe autostradă lângă Makarska și nu am mai coborât până la Debrecen, economisind astfel aproximativ o oră. Taxele de autostradă în Croația au cumulat aproximativ 330 de lei (ar fi fost aproximativ 400 de lei dacă la plecare alegeam autostrada între Zadar și Makarska).

Autostrăzile și drumurile în Croația sunt în stare perfectă, fără gropi, denivelări, etc. Pe scurt, drumul mi s-a părut extrem de ușor față de cel până în Grecia (noroc cu autostrăzile din Ungaria).

Primele impresii:

Croația a fost ultima variantă la care ne-am gândit pentru concediul de anul acesta. Grecia era prima variantă, dar era neclară situația de la vămi, iar Muntenegru era și este în continuare pe lista galbenă și ar fi însemnat implicit autoizolare la întoarcere.

Niciodată n-am fost atrași de Croația, din cauza părerilor auzite în dreapta și în stânga de la diverși compatrioți, cum că apa e foarte rece, că nu au plaje decât bolovani și beton, că e foarte scumpă, etc. Eu totuși văzusem în urmă cu doi ani de zile câteva poze din Makarska ale unei prietene de pe Facebook, și uite așa am luat hotărârea să acordăm o șansă și coastei dalmațiene.

Așadar, odată ajunși acolo am găsit o țară cu drumuri impecabile, orașe de coastă cochete și foarte îngrijite, curățenie exemplară și case cu o arhitectură veche, pline de leandrii. Croații sunt un fel de nemți mai calzi, fără acel marketing al grecilor, dar partea bună e că nimeni nu te agasează cu invitații în restaurante sau croaziere pe mare. Cu engleza nu stau ei prea bine, mai degrabă cam toți știu germană. De altfel majoritatea turiștilor erau nemți, dar am văzut și mulți slovaci, cehi, polonezi. Români în schimb nu am întâlnit mai deloc, doar 2-3 mașini pe parcursul celor 7 zile.

La capitolul plaje, mitul cu bolovanii și betonul nu se adeverește pe riviera Makarska, pentru că am găsit kilometrii întregi de plajă frumoasă cu pietricele, iar apa este de o culoare superbă. Într-adevăr e nevoie de papuci de plajă, dar măcar nu îți intră nisip peste tot. Șezlonguri nu prea vezi pe plajă, majoritatea stau pe prosop, iar pinii asigură umbră până aproape de intrarea în apă.

Cât despre temperatura apei, e destul de scăzută. Noi am prins cam 21.5 -22 de grade în apă, dar adevărul e că nici nu am prins zile caniculare acolo, maxim 28 de grade ziua și cam 18-19 grade noaptea. Sunt sigur că apa e mai caldă uneori acolo, dacă prindeți o săptămână cu temperaturi de peste 30 de grade afară. Sunt sigur că și munții masivi din zonă au un impact asupra temperaturii.

Prima zi, Luni

Am ajuns la cazare în jurul orei 8:30 (ora noastră), fiind întâmpinați cu drag de gazda noastră Matilda. Despre cazare o să scriu un review separat, important de specificat momentan ar fi doar faptul că am ales o cameră cu vedere la mare, poziționată deasupra orașului Makarska, cu un drum de acces abrupt și aproape imposibil de parcurs pe jos. Chiar și cu mașina e nevoie de un șofer cu experiență (mirosea ambreiajul groaznic când am ajuns în fața unității). După un somn bunicel până la ora 12:00, am coborât spre faleza din Makarska. Peste tot prin Croația parcarea se plătește, deci cel puțin în zonele turistice nu aveți nici o șansă să găsiți parcare fără plată. În Makarska taxa era de 7 kuna/oră (pentru a obține prețul în lei, împărțiți totul la 1,5 ), dar prețurile diferă în funcție de zonă. Bani am schimbat la primul exchange venit în cale, din Euro în Kuna.

Prima masă în Makarska a fost una delicioasă, ca de-altfel toate mesele servite în Croația. Țin să subliniez aici că au o mâncare foarte bună, porții foarte mari, și efectiv oriunde am ales să mâncăm nu am rămas dezamăgiți. Porțiile sunt chiar mari spre uriașe, de multe ori primeam platouri ovale în loc de farfurii, deci croații nu se zgârcesc. În prima zi am servit un fel” mititei” în chiflă + cartofi, iar Diana o pizza gustoasă (total pizza + ce am mâncat eu + o bere + un cola = 100 lei).

Am părăsit faleza pentru a merge la plajă, iar parcarea de lângă plajă ne-a costat 50 kuna/zi. O apă și un suc pe plajă ne-au costat 24 de kuna.

Plaja din Makarska nu e prea aglomerată, apa nu se adâncește imediat, deci per total este destul de ok. Nu-mi aduc aminte prea multe de pe plajă pentru că am dormit majoritatea timpului :). Pot spune doar că era destul de liniște deoarece majoritatea turiștilor și localnicilor preferau să stea pur și simplu la soare sau să citească o carte. Barurile, restaurantele sau tarabele lipsesc cu desăvârșire din imediata apropiere a plajei (cel puțin partea plajei în care am stat noi), deci liniștea este garantată. Apa a fost cam rece mai ales în prima zi, dar după primul contact te puteai obișnui cu temperatura, iar pe urmă devenea acceptabilă.

Ne-am întors relativ devreme de la plajă cu gândul că am vrea să vizităm faleza pe timp de noapte, dar am vizitat în schimb patul vreme de 13 ore! Am luat somn la ora 7 seara și nu ne-am trezit până la 8 dimineața.

Marți:

Ne-am trezit cu o energie de nedescris. Am luat micul dejun în cameră și ne-am îndreptat spre Brela, destinația noastră favorită pentru tot restul vacanței. Brela e destul de aproape de Makarska, e o stațiune cochetă suspendată pe stânci, cu o mică faleză și multă plajă. La plaja din Brela se poate ajunge sau intrând prin stațiunea Baska Voda, sau coborând câteva serpentine direct de la drumul principal, până la parcarea de lângă plajă.

Odată ajunși în Brela, ne-am cam” speriat” de tariful aplicat în parcarea de lângă plajă (100 kuna/zi sau 20 kuna/oră), așa ca am încercat să fentăm sistemul si am urcat puțin pe serpentinele care duc spre șoseaua principală pentru a căuta un loc fără taxă. La un moment dat am văzut pe stânga o grămadă de mașini parcate, așa ca ne-am parcat și noi” căruța” printre ele. Am avut ceva de coborât până la plajă, dar nefiind zile caniculare, nu am avut probleme.

După cum spuneam, plaja din Brela este lungă, nu foarte lată, cu o apă de o culoare deosebită cum nu am mai întâlnit în Croația pe tot parcusul sejurului. Se găsesc câteva restaurante lângă plajă, precum și patiserii, tarabe cu clătite, băuturi, înghețată și fructe. Recomandarea noastră este să mergeți la restaurant” Nautica” , unde noi am mâncat de 4 sau 5 ori și nu am fost dezamăgiți deloc. Chelnerul (cel mai în vârstă) rupe câteva cuvinte în română și e foarte simpatic, deși nu stă foarte bine cu engleza. Un prânz la Nautica ne-a costat în felul următor: 187 kuna (124 lei) – o porție de calamari prăjiți cu cartofi și sos + o porție spaghete carbonara + o bere + un cola.

Deși sunt prezenți in fața restaurantelor de multe ori, angajații nu încearcă să te atragă într-un fel să le calci pragul, comparativ cu Grecia. Si asta ne-a plăcut foarte mult, inclusiv la cei care vindeau excursii pe mare, nimeni nu te oprea din mers dacă nu te arătai interesat.

Revenind la Brela, ne-am găsit un loc cu umbră sub un pin, pe plaja deloc aglomerată și fără șezlonguri. Pe plajă sunt dușuri, iar în locul unde am stat noi se găsea și o baie foarte curată cu intrare contra cost (5 kuna). Apa a fost destul de rece în special la primul contact, dar am compensat cu multe poze din acele locuri și amintiri frumoase.

La întoarcerea de pe plajă am avut prima surpriză neplăcută din concediu, când am găsit un bilețel pus sub ștergătorul mașinii, eu și toți ceilalți parcați pe marginea drumului. Se pare că până la urmă sistemul ne-a fentat pe noi și ne-am pricopsit cu o amendă de 200 kuna! Și la ei nu se aplică chestia cu jumătate din amendă dacă plătești repede L. N-am făcut noi prea mare caz din amenda respectivă, dar în mintea noastră ne tot repetam încotinu :” grecii nu ne-ar fi amendat niciodată!” . Deci regulă de ținut minte în Croația, dacă mergeți, plătiți parcare sau plătiți amendă! Efectiv nu aveai unde să găsești un loc în afara parcărilor amenajate, în care să poți parca fără să fie ilegal sau fără să fie în fața unei proprietății private.

Ne-am îndreptat spre cazare pentru a ne pregăti de o plimbare pe faleza din Makarska, de data aceasta pe timp de seară/noapte. Nu știu cum să vă explic în cuvinte, dar prima noastră impresie la vederea orașului pe timp de seară a fost” Wow” . Cu luminile aprinse și munții abia zărindu-se in spate, orașul așezat ca un amfiteatru pare un fel de” Monaco” al Croației, cu ambarcațiuni luxoase ancorate în port, terase cochete pe faleză, restaurante, hoteluri de lux, și multă agitație împrejur. O să atașez câteva poze cu vederea orașului pe timp de noapte, dar mai bine mergeți și încercați varianta” live” .

Pentru cină am ales restaurantul Matteo, pentru că avea o notă bună pe Tripadvisor și pentru că porțiile păreau mari din poze. Dacă am fi știut la acel moment că toate porțiile vor fi uriașe oriunde urma să mâncăm, am fi eliminat criteriul acesta. Restaurantul se află oarecum în partea opusă falezei, spre capătul plajei din Makarska. Mâncarea a fost deosebită iar servirea foarte bună. Cina la Matteo ne-a costat 197 kuna (aprox. 130 lei) constând într-o porție de paste cu creveți + piept de pui și legume la grătar + cola și bere la 0.5).

După masă am mai luat la pas piața centrală din Makarska, sau un fel de piață, mai degrabă o mulțime de tarabe și fast food-uri. Ne-am delectat aici cu o clătită uriașă cu nutella (20 kuna/clătita) îndeajuns pentru două persoane. Noapte bună!

Miercuri:

După micul dejun la cameră ne-am urcat în mașină cu destinația Omis. Orășelul acesta era pe lista mea încă de acasă, dar ne-a stârnit oricum interesul încă din momentul în care l-am traversat în dimineața sosirii în Croația. Are un aer aparte cu acel râu care îl desparte în două. Am ajuns relativ repede și am găsit destul de ușor un loc de parcare în zona 2, ceea ce însemna un tarif de 3 kuna/oră. Pe măsură ce te apropiai de plajă parcările fac parte din zona 1 (5 kuna /oră), iar chiar lângă plajă este zona 0 (7 sau 10 kuna/oră, depinde de oraș).

Nu știam prea multe despre Omis dar google maps ne-a indicat prezența unui centru istoric în apropiere, așa că am dat destul de repede de străduțe înguste înghesuite între clădiri vechi din piatră. Orașul are o serie de străduțe în genul acesta, legate între ele de o pietonală principală să zicem, înțesată de mici restaurante, cafenele sau alte mici afaceri. De jos se observă imediat turnul de pe drumul ce duce spre cetatea Mirabella, dar din păcate n-am ajuns nici la turn și nici la cetate. Din câte am văzut eu era pusă o taxă chiar și pentru vizitarea turnului, si era destul de măricică (deși nu îmi aduc aminte exact suma). Pe strada pietonală principală eu mi-am răcorit instalația cu o bere iar Diana a savurat un cappucino (cost: 31 kuna ambele, aprox. 20 de lei).

N-am rămas la plajă în Omis ci ne-am îndreptat spre cea din Makarska, unde am făcut o baie relativ scurtă și am luat un prânz târziu la un restaurant de pe plajă, unde eu am încercat ciorbă de pește (auzisem că e bună). Poate ciorba o fi bună peste tot prin Croația dar n-am nimerit eu restaurantul, pentru că apă + un cub Maggi + ceva urmă de pește știu și eu să fierb la un loc. Deatltfel aceasta a fost singura” dezamăgire” în materie de mâncare pe tot parcursul vacanței.

Apropo, cât am stat la plajă am lăsat mașina parcată pe faleza din Makarska și pentru că nu aveam monede am plătit prin aplicația lor” PayDo” , un fel de Tpark la noi. Soc și groază când ajungem la mașină, amendă sub ștergător (80 kuna). E, în momentul acela am coborât toți sfinții pe toată Croația, am zis că-mi fac bagajul și plec acasă! Sau la greci, ca ei nu ne-ar fi amendat…

Mă uit peste amendă și văd ca îmi e trecut numărul mașinii greșit, mai exact cifra, 56 în loc de 55. Fiind o bombă cu ceas în acel moment, am luat amenda și talonul mașinii, și știind că cei cu parcările se plimbă toată ziua non stop pe acolo am plecat în căutarea vinovatului. La un moment dat văd un individ responsabil pe partea opusă a străzii și fără „bună ziua” sau orice urmă de politețe îl iau direct cu” Did you issue this ticket? Did you? Why?? I have payed!!! It is the wrong car number!!! Why???” . Domnul meu (un bărbat pe la 55 de ani) vorbea engleză cam cât Maria Grapini, poate totuși ceva mai bine. Panicat îmi explică cumva chinuit că nu e el de vină, ca pe partea opusă a drumului e alt băiat. Bun, plec iar în căutarea vinovatului, dar nu dau de el nici după trei ture de faleză. Nervos, îl contactez pe Vlado (gazda noastră), care mă asigură că rezolvă problema. Ne-am îndreptat astfel spre cazare cu o dispoziție destul de proastă și i-am înmânat noul „premiu” lui Vlado, alături de cel primit cu o zi înainte în Brela. După aproximativ o oră primesc pe Whatsapp de la Vlado o poză cu „parcangiul vinovat” , pe care l-a obligat să stea la o poză și să își ceară scuze :).” „He says sorry, he took the wrong car number” , îmi transmite Vlado prin mesaje. Mda, cinci seamănă leit cu șașe, ce să zic. Eu cred ca de fapt încerca să aducă bani la buget abuziv, dar nu s-a inventat încă românul care să plătească amenzi aiurea prin Croația.

Fiind extenuați, nu am mai coborât pe faleză în seara respectivă. Somn ușor!

Joi:

Pe scurt ziua de Joi a însemnat plajă în Brela + plajă în Omis + faleză Brela + faleză Makarska. Mai exact de dimineață am luat micul dejun în Brela la restaurant Nautica bineînțeles, nota de plată fiind 177 de kuna (omletă cu ciuperci 45 kuna, calamari cu cartofi prăjiți 88 kuna, cappucino 17 kuna, cafea esspreso 9 kuna, coca cola 18 kuna). Am zăbovit mai apoi ceva vreme pe plajă și în apă, dar fiind oarecum plictisiți am zis să încercăm și plaja cu nisip din Omis. Cred că e singura plaja cu nisip din zona, un nisip foarte fin perfect pentru familiile cu copii. Intrarea în apă este de asemenea lină, dar temperatura apei a fost la fel de scăzută, poate chiar mai rece decât în Brela. Nu mi-am putut explica fenomenul, deoarece apa e mai puțin adâncă. Poate e de vină râul ce aduce apă rece din munți și se varsă în mare în apropiere de plajă.

Pe plaja din Omis găsiți o singură terasă, dar e amenajată cochet iar băuturile le puteți lua pe plajă cu condiția să returnați paharele din sticlă. Fiind apa cam rece nu am zăbovit nici acolo prea mult, și ne-am întors la cazare pentru a ne schimba și vizita mai bine și faleza din Brela pe timp de seară. Brela pe înserate e drăguță, mult mai liniștită decât Makarska și cu câteva restaurante, patiserii, magazine și baruri. Dintre toate restaurantele cel mai plin era Nautica, unde erau oameni care așteptau efectiv să se elibereze o masă. Am fost nevoiți astfel să mâncăm la un restaurant alăturat, unde mâncarea a fost de asemenea foarte bună, dar foarte sărată (ca peste tot în Croația).

Eu am încercat o doradă la grătar + cartofi natur și broccoli iar soția a primit un piept de pui uriaș învelit în bacon + cartofi prăjiți. Eu am reușit să dau gata peștele, prăjit dealtfel extraordinar de bine la grătar, dar Diana a rămas cu jumătate de porție pe farfurie, pardon, pe” platou” . Seara respectivă am încheiat-o în Makarska unde ne-am oprit pentru o clătită și o înghețată. Înghețată n-a fost să fie, dar am luat a doua zi și vă pot spune ca e demențial de bună! Dacă țin bine minte, e cam 10 kuna o cupă.

Cam atât pentru ziua de Joi, am părăsit faleza cu muzica cluburilor și teraselor răsunând în fundal. După ora 22, faleza devine locul preferat al tinerilor se pare și totul este foarte animat. În concluzie, recomand destinația și celor care preferă distracția până târziu în noapte. Gute nacht!

Vineri:

Ne-am făcut plinul de la o patiserie din Makarska (sunt peste tot si au prețuri bune) și ne-am început mai apoi ziua în Brela. Eu tocmai îmi cumpărasem o nouă jucărie, mai exact o saltea de apă tip fotoliu cu loc de pus berea. Si uite așa nu mi-am deranjat soția timp de vreo oră, cât timp mi-au ajuns cele două doze mici de bere în voiajul meu de pe apă :). Pe la amiază am înfulecat rapid câteva fructe și o clătită, după care am” decolat” spre Split. Nu eram siguri că o să îl vizităm ținând cont de aglomerația pe care o văzusem în oraș la sosire și mai ales de unele review-uri în care oamenii se plângeau că au pierdut o grămadă de timp până să ajungă în portul orașului. Noi am făcut maxim 10 minute de la intrarea în oraș si până în zona portului/orașului vechi, un parcurs ușor, fără probleme. Nici nu e prea complicat, la un moment dat ții doar direcția înainte.

Probleme apar la găsirea unui loc de parcare în zona orașului vechi, unde ne-am chinuit puțin. În primele două parcări ne-am învârtit degeaba, fiind pline, dar am găsit locuri libere mai apoi undeva spre autogara din zonă dacă nu greșesc. Intrarea în parcările cu barieră se face prin eliberarea unui ticket la intrare, pe baza căruia plătești apoi la final în funcție de cât ai parcat. Plata se face sau la un aparat, sau, (în cele mai multe cazuri) la un angajat al parcării. Apropo, nu vă faceți griji dacă intrați în parcare și nu găsiți locuri, chiar dacă ați primit un ticket la intrare bariera se ridică automat la ieșire fără să fiți nevoiți să faceți nimic, probabil are o limită de minute pe care dacă nu o depășești se consideră că nu ai reușit să parchezi.

În zona portului și mai exact a autogării există o grămadă de mini magazine și fast food-uri. De acolo ne-am cumpărat de mâncare în primă fază, un fel de roll-uri cu ton respectiv cu pui picant. Foarte bun, foare consistent și foarte ieftin, deci opțiunile în Split sunt și mai multe comparativ cu Makarska. Odată ajunși la zidurile orașului vechi am rămas impresionați încă de la prima vedere, totul fiind extrem de îngrijit și colorat. Pescăruși fac un zgomot notabil dar și plăcut în același timp, acompaniind o faleză plină de leandrii, palmieri, terase și restaurante.

Orașul vechi din Split merită vizitat fără doar și poate din punctul nostru de vedere. Nouă personal ne-a plăcut maxim zona și atmosfera, cu acele străduțe foarte înguste cu aer medieval, foarte îngrijite. Clădirile sunt de asemenea foarte bine păstrate, la fel ca și bisericile și Palatul lui Dioclețian (care este superb). Deci fără rezerve, vizitați Split. Poate pozele pe care o să le atașez o să vorbească de la sine. Pe drumul de întoarcere am oprit în câteva locuri pentru a încercă să suprindem frumusețea rivierei Makarska pe timp de noapte, dar din păcate camera telefonul încă nu poate reda panorama cu care ne-am delectat ochii.

Am mai făcut o oprire și prin Makarska la insistențele mele și am luat-o pentru prima dată pe străduțele orașului pe timp de noapte, ajungând să regretăm că nu am făcut asta mai repede. Makarska are de asemenea străduțe cochete iluminate cu un galben plăcut, străduțele acelea cu are medieval și îngust de care vorbeam mai sus, cu multe restaurante și terase ascunse. Probabil dacă am fi știut mai repede de acele străduțe am fi ales să luăm cina seară de seară la resturantele de acolo, mult mai liniștite și cu maxim 3-4 mese afară. N-am rămas să mâncăm din păcate, pentru luasem cina cu câteva minute înainte la un fast food de pe faleză recomandat și de soția lui Vlado, denumit „ToGo” .

Extenuați după o zi plină, ne-am retras destul de repede la cazare. Noapte bună, copilași!

Sâmbătă:

Ne-am hotărât pe moment să mergem in Dubrovnik, deși ne-am trezit relativ târziu și nu aveam nimic pregătit pentru micul dejun. Am dat fuga la patiserie și după am pornit la drum. Ca variante spre Dubrovnik aveți sau drumul de coastă încotinu, sau puțină autostradă și după continuați pe coastă. Google Maps îmi indica același timp, deoarece până să urcăm pe autostrada am fi avut de făcut un mic ocol, așa că am decis să continuăm pe drumul de coastă. Atenție la radare, în minim 3 localități pe drumul spre Dubronvnik sunt plasate radare fixe, care sunt semnalizate la intrarea în sate/stațiuni. Am mers destul de încet pentru că majoritatea șoferilor respectă limitele de viteză, iar acestea sunt exagerat de mici pe alocuri aș putea spune.

Probabil stiți deja că pentru a ajunge în Dubrovnik trebuie parcursă o porțiune din Bosnia, care desparte Croația în două. La intrarea în Bosnia am așteptat în jur de 20-25 de minute, iar la ieșire nu am stat aproape deloc. În această perioadă este permisă strict traversarea Bosniei pe culoarul” Neum” , adică pe drumul care face legătura între cele două părți ale Croației. Litoralul bosniac este destul de înțesat de hoteluri și apartamente, dar e oarecum de înțeles ținând cont de faptul că bosniacii beneficiază de un petic de pământ cu ieșire la mare. Până în Dubrovnik am făcut aproximativ 3 ore.

Deși am ajuns relativ ușor lângă partea veche a orașului, nervii ne-au fost întiniși la maxim în căutarea unui loc de parcare. Dacă ajungeți pe acolo să fiți pregătiți trup și suflet, să faceți incantații de acasă pentru găsirea unui loc de parcare, și eventual să donați ceva bani pentru biserică J. Efectiv toate zonele de parcare din imediata apropiere erau ocupate, și asta în contextul pandemiei. Nu vreau să mă gândesc cum e atunci când lucrurile decurg normal. Pe alocuri în zona 0 de parcare se găseau spații libere, dar pe panouri era notat ceva de genul” doar pentru riverani” . Poate n-am înțeles eu bine sau ceva, dar majoritatea parcărilor aveau menționată avertizarea respectivă.

Și acum că tot vorbim de indicatoare și avertizări, croații nu traduc absolut nimic în engleză! Nici măcar informațiile care ar fi utile pentru turiști, la capitolul acesta nu-i înțeleg. Am găsit până la urmă o parcare subterană privată, la numai 40 de kuna pe oră! Welcome to Dubrovnik, doar 26 de lei pe oră! Cum altă variantă nu aveam, am lăsat mașina acolo și am luat-o pe jos spre vechea cetate, un traseu cu multe scări, de aproximativ 10-15 minute.

Ne-am oprit fix lângă intrarea în orașul vechi pentru o pizza, o cafea și o bere. Nu am notat exact prețurile de la restaurantul respectiv, dar erau cam cu 1 euro peste Makarska să zicem.

Nu la mâncare te rupe la buzunar Dubrovnik-ul, ci marele șoc l-am avut după ce am intrat în partea veche și am văzut taxa pentru urcarea pe zidurile orașului: 200 kuna/persoană!! Ăștia sunt nebuni? 130 lei pe persoană, ca să vezi un oraș vechi mai de sus? Probabil sunt obișnuiți cu turiști nemți prea mult.

Am luat întâi la pas micul orășel păstrat impecabil, cu ziduri groase de apărare, apartamente vechi în care încă locuiesc oameni și mici afaceri la tot colțul. Este într-adevăr o minunăție acest oraș, nu am cuvinte. Totul e atât de vechi și bine păstrat încât ai impresia că ai intrat într-o altă lume, dintr-un alt secol. Dar îți trebuie minim o zi plină pentru al vedea pe tot, pentru că pe lângă străzile principale din interior există nenumărate străduțe adiacente (majoritatea în pantă) pe care efectiv nu cred că le-ai putea vizita fără să obosești foarte repede. Sunt atât de multe încât ar fi fost posibil să ne rătăcim oricum, dacă ne-am fi aventurat pe ele.

Și cum nu aveam ce face cu 400 de kuna și oricum nu ne mai încăpeau în portofel, am decis să urcăm pe zidurile orașului. Care ar fi avantajul primit în schimbul taxei? Păi, pozele în principal. Da, exact, plătești o grămadă de bani pentru a avea ocazia să fotografiezi Dubrovnik-ul de sus. Evident că și peisajul e pe măsură, cu marea care se lovește de zidurile groase, dar totuși ar putea lăsa taxa de intrare ceva mai mică.

Traseul pe ziduri este lung, să nu vă imaginați că il parcurgeți în 10-15 minute. Noi cu tot cu oprit pentru poze / filmări, am petrecut cam o oră, și nu am apucat să facem tot traseul pentru că Diana era deja cam amețită. Am mai fi avut de mers conform tăblițelor cu informații, încă jumătate de oră minim. Dacă uitați să vă luați de băut cu voi, găsiți câteva mini terase chiar pe ziduri, dar nu ați vrea să știți prețurile Ș). Tot de pe ziduri ne-am dat seama că unii oameni încă locuiesc în acea parte veche a orașului, în acele locuințe cu un aspect istoric desăvârșit. Totodată unele locuințe au fost transformate în camere cu regim hotelier, dar nici în cazul acesta nu ați vrea să știți prețurile :).

La coborârea de pe ziduri am mai servit o înghețată deosebit de bună în interior, iar mai apoi ne-am îndreptat spre parcare pentru că noi ajunsesem relativ târziu acolo și mai aveam de făcut încă 3 ore la întoarcere. Am mai căutat o plajă pe lângă Dubrovnik pentru a face o baie, deoarece citisem că apa de acolo ar fi avut 24 de grade, față de 22 maxim cea din Makarska. Dar fiind nemulțumiți de ceea ce am găsit am plecare mai departe.

M-aș mai întoarce în Durbrovnik? Pentru că am fost deja acolo, nu. E mult prea scump și ai fire albe după ce cauți parcare. Dar pentru cei care nu au fost, îl recomand. E prea multă istorie bine conservată ca să nu mergeți.

Drumul de întoarcere a fost mult mai liber, la intrarea în Bosnia timpul de așteptare fiind astfel mai mic, cam 5 minute. Am prins și un apus superb, o să îl vedeți în pozele atașate și în video-ul de pe youtube dacă o să accesați link-ul din introducere.

Am coborât pe faleza din Makarska pentru ultima oară și ne-am bucurat de o cină la unul din restaurantele care se află exact în zona portului. Tristă de-a dreptul a fost mai apoi urcarea spre cazare din ultima seară, dar eram prea obosiți pentru a ne gândi cum au trecut atât de repede zilele petrecute pe minunata rivieră Makarska.

Duminică:

Din păcate a trebuit să părăsim camera la ora 10:00, pentru că urmau să vină alți turiști. Înainte de plecare am descoperit și broasca țestoasă a familiei, pe care eu o văzusem zile la rând în același loc, crezând că e artificială J). Dimineața plecării a fost singurul moment în care s-a mișcat. Avea chiar și doi puiuți, atât de mici încât încăpeau pe o frunză de salată. Ne-am îndreptat spre Brela pentru o ultimă baie, și ne-am luat parcare pentru 3 ore. Cele 3 ore le-am petrecut pe rând la plajă, în apă și la restaurantul Nautica. Proviziile pentru drum le-am făcut de la o patiserie de pe faleza din Brela, respectiv de la un market local destul mare.

Și astfel am părăsit încet încet riviera Makarska și ne-am îndreptat spre autostradă. La întoarcere am venit direct pe autostradă și am economisit cam o oră per total, dar trebuie ținut cont de faptul că am și făcut o oprire de o oră la un McDonalds pe autostradă în Croația. Deci per total timpul economisit ar fi fost mai mare, cam de două ore. A contat și faptul că am venit pe timp de zi înapoi, si am avut viteză ceva mai mare având vizibilitate mai bună și nefiind obosit.

La intrarea în Ungaria deși ne așteptam să ne trimită pe vreun culoar special pentru tranzit, ne-au verificat buletinele doar și ne-au salutat. Așadar nu am întâmpinat probleme pe tot drumul, nici la plecare nici la întoarcere. Drumul mi s-a părut mult mai ușor la întoarcere, pe timp de zi. De alimentat recomand să alimentați în Ungaria, în Croația este mai scump. Pentru plățile cu cardul am folosit în principal Revolut.

Concluzii:

Merită să mergeți în Croația? Din punctul nostru de vedere, da. Noi o să mai mergem cândva, mai ales pentru că drumul de aici din Oradea este foarte ușor. Este peste Grecia? Depinde de gusturi, pentru noi cu siguranță nu, dar are avantajele ei. În Grecia m-am simțit mai relaxat, aici totul e mai strict. Dar totodată totul e mai curat, mai bine conservat, mai aranjat. Orașele vechi bine păstrate compensează lipsa plajelor cu nisip și a apei calde din mare. Si mâncarea e mai bună, iar porțiile mai mari.

Pentru cei care încă sunteți în dubii, nu mai așteptați. Pentru noi Croația era ultima variantă pe listă, iar acum ne gândim că trebuie să ne reîntoarcem cândva.

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 12190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI