Pregătirea călătoriei și drumul, spre insula mult visată

TIPĂREȘTE

De multă vreme mi-am dorit să ajung în Madeira. Se pare că anul ăsta, astrele s-au aliniat și mi-am îndeplinit acest vis! Dintotdeauna am avut așa o afinitate față de această micuță țară, ce a reușit să exploreze și să descopere lumea.

Așa că în momentul când mi-a trecut prin fața ochilor o super ofertă cu TAP Portugal spre Madeira, nu am mai stat pe gânduri și am achiziționat-o. Și asta prin ianuarie anul curent! Biletele București Funchal și retur ne-au costat numai 200 euro de persoană.

După ce le-am achiziționat m-am pus pe informat, ce-i de făcut pe-acolo, ce-i de văzut. Repede mi-am dat seama că dacă vreau să văd ceva și să am libertate de miscare, trebuie musai să-mi închiriez mașină. Am optat pentru un Volswagen Polo gândindu-mă că ne este suficient nouă. Am închiriat de la o frirma de rent a car cunoscută și ne-a costat 240 euro pentru 11 zile.

Apoi m-am pus pe căutat hoteluri. Deoarece aterizam după nouă seara în Funchal am ales primul hotel în proximitatea aeroportului. Asta ca să nu pierdem timp cu transferul fiind destul de obosiți după două zboruri și după o escală foarte lungă în Lisabona.

Apoi am pus ochii pe un hotel situat în Porto Muniz, chiar în locul unde este o atracție principală a Madeirei și anume piscinele naturale.

Al treilea hotel la care am stat a fost situat chiar în capitala Funchal, strict pentru a vedea câteva din atracțiile acestui încântător oraș.

Apoi ne-am pus pe așteptat. Timpul a trecut destul de greu, dar a venit si ziua plecării. Cursa spre Portugalia era dis de dimineață la ora 6,30 așa că la ora 4 dimineața deja ne îndreptam spre aeroport. Aveam ceva emoții deoarece din ce urmărisem tot întârziau zborurile, mai mult s-a întâmplat chiar anularea lor așa cum a pățit din păcate, colega noastră teona. Chiar mi-a povestit câte ceva la Alba despre pățaniile ei.

Prima surpriză am avut-o în momentul când vroiam să predăm bagajele de cală. Aveam doar unul platit și pentru celălalt trebuia achitat încă 47 euro!!! Sincer aici a fost strict greșeala mea. Când am luat biletele am trecut doar un bagaj de cală. După mai multă vreme am uitat acest lucru și fiind o cursă de linie m-am gândit că acestea sunt gratuite. Eroare, la TAP Portugal se plătesc separat. Am încercat să plătesc, dar nu le mergea sistemul. M-a trimis la ghișeu, unde am plătit plus o taxă suplimentară de 15 euro. Asta e, greșeala se plătește! Colac peste pupăză și la întoarcerea din Funchal a trebuit să plătesc pentru bagajul suplimentar înca 47 euro, de-mi venea să-l las acolo și să-l donez autorităților portugheze.

Drumul până în Lisabona a fost destul de lung (4,5 ore), dar a decurs ok! Am aterizat cu o mică întârziere de vreo treizeci de minute. Având în vedere că aveam o escală foarte lungă, de vreo 10 ore, nu ne-a deranjat această mică întârziere. Așa e cu biletele astea ieftine, nu ai bagaj de cală, ai escale foarte lungi, etc.

Am profitat de această lungă escală, pentru a da o raită prin Lisabona vara. O mai văzusem iarna, dar vara are alt farmec. Eram pus la curent despre toate mijloacele de transport în oraș, mulțumită colegei elviramvio. Am dat de cozile la automatele de bilete de la metrou, de care ne povestea, dar le-am ocolit cu nonșalanță pe la un ghișeu clasic, de unde ne-am cumparat cartele de metrou, pe care le-am încărcat cu numărul de călătorii necesare atât acum, cât și la întoarcere.

Cum zona Oriente, unde e celebrul Mall Vasco da Gama, o cunoșteam destul de bine, am ales să mergem la Cristofor Columb Mall, asta ca să-mi liniștesc fetele. Au făcut aici destule cumparaturi cât să-mi afecteze contul aferent cardului și apoi am plecat în oraș. Am coborât în zona restaurantelor, unde am ales o terasă drăguță și ne-am ostoit atât setea cu câte o halbă de bere rece și ne-am săturat cu un delicios pește, preparat în stil portughez. Dacă acu șase ani spuneam că sunt prețuri cam ca la noi, acu mi-am schimbat părerea. Cel puțin la restaurante extrem de rar găsești o porție sub 10 euro de persoană. Și asta la localurile normale, nu la alea de fițe, cu ștaif. O porție normală este în jur de 12-15 euro. Sincer mi se pare foarte mult, dar asta e.

Apoi am colindat pe străzile din Baixo. Nu am avut în plan să vizităm ceva în mod special, ci doar să ne bucurăm de farmecul locului și să interacționăm cu băștinașii. Apoi am coborât în zona mării la Praca do Comercio. Aici aici era amenajat un ecran gigantic, iar microbiștii se pregăteau de urmărirea meciului Argentina Franța. Evident că n-am ratat ocazia și ne-am pus la meci, mai ales că dintre toate echipele de la acest mondial eu țineam tocmai cu Argentina. Imediat m-am dus în zona fanilor argentinieni si am urmărit meciul împreună. Vă dați seama cum era, noi plus o duzină de argentinieni, în mijlocul unei mulțimi de francezi și a unei mai mari mulțimi de susținatori ai lui CR7, care în mod evident nu aveau cum să-l susțină pe rivalul Messi. Evident că a fost o atmosferă extrem de frumoasă, de-ti tot vine să te mai duci pe stadioane. O spune unul care a urmărit pe viu marile succese ale Stelei și ale naționalei, dar care n-a mai mers pe stadion din ’94 si din pricina rezultatelor, dar în special din cauza comportamentului grobian al unor suporteri. Cu toate că nu a câștigat echipa favorită, ne-am bucurat de vizionarea celui mai frumos meci de la mondiale, într-o atmosferă de mare clasă. Urma naționala Portugaliei, dar si pentru noi urma îmbarcarea în avionul spre destinația finală, Madeira.

Aeroportul din Madeira este considerat unul dintre cele mai periculoase aeroporturi din lume, asta și datorită faptului ca pista este destul de scurtă, dar și a vântului puternic care bate în zonă. Din fericire aterizarea a decurs în cele mai bune condițiuni. Drumul Lisabona Madeira a durat o oră si douăzeci de minute.

Ne-am luat în primire masina de la biroul de rent a car și ne-am pus pe explorat insula. Nu am primit Polo-ul rezervat, ci altă mașină similară, conform agentei de vânzări , anume Clio. Mașina era nou nouță, avea doar 3000 de kilometri. A fost ok pentru ce aveam noi nevoie, doar că tragea destul de greu la deal, având motorul destul de mic. Ceea ce am descoperit acolo, va urma în episodul următor.

Să mai precizez că majoritatea plăților le-am făcut cu revoluționarul card Revolut, revoluționar pentru că scapi de comisioane bancare si pentru că face conversia la un curs foarte avantajos! Îmi încărcam sume mici de bani pe el și apoi făceam plata. Am avut un mic incident într-o zi când i-a refuzat soției o plată, deoarece eu eram la piscină si ea la cumpăraturi! Deștept card, nu? Pe telefonul personal am instalată o aplicație și dacă plata se face la distanță de telefon și implicit de posesorul acestuia, aceasta este refuzată. Cu toate astea au fost cazuri în care pentru sumele mici am plătit cash, iar izolat la anumite magazine nu primeau decât carduri portugheze. De asta e bine să avem și ceva cash la purtător!

La întoarcere am avut iar o escala lungă în Lisabona, de numai 9 ore. Am repetat tot ce-am făcut prima oară, mai puțin partea cu mallul! :) Prânzul l-am servit la o terasă în port, apoi ne-am plimbat pe faleză. Am prins iar un meci important, respectiv prima semifinală Belgia –Franța. Am ținut cu Belgia și a câștigat Franța.  Timpul a trecut destul de greu, mai ales că avionul decola la miezul nopții din Lisabona și am ajuns în București dis de dimineață, în ziua următoare. Important este că am ajuns cu bine și că am avut o vacanță de vis într-o insulă superbă.

---

VIZUALIZĂRI: 4421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI