Lacul și orașul cu același nume — Lucerna

TIPĂREȘTE

Prima semnătură în condica Elveției a fost în anul 2006, când gazda vacanței noastre a fost localitatea Ischgl din Austria. Atunci, într-o excursie de 1 zi, am vizitat un, sat, celebru din Elveția, și anume St. Moritz, iar în altă zi am fost în Samnaun (zonă duty-free la granița cu Austria) - pentru excursiile la St. Moritz și Samnaun nu am avut nevoie de vignetă, deoarece am folosit numai drumurile naționale din apropierea graniței cu Austria. De altfel, nici nu sunt autostrăzi prin această zonă muntoasă. Despre această excursie am scris aici - vezi impresii

Cu gândul la Elveția, m-am dus imediat după alegerea cazării în Colmar (oraș situat la doar 50 km de granița elvețiană) și am plănuit două escapade în această țară.

Una din zilele acestui concediu a fost dedicată unui oraș absolut minunat din Elveția, și anume Lucerna. Fiind situat la aproximativ două ore (165 km) de cazarea noastră din Colmar, vizita la Lucerna a întrunit voturile unanime. Cei 50 km până la granița cu Elveția au fost străbătuți în vreo 40-45 minute - cu vreo 5 km înainte de graniță drumul se aglomerează și sunt restricții de viteză. Controlul de la graniță se face în principal pentru vignetă - cei care nu au așa ceva, sunt trași pe dreapta pentru a cumpăra vigneta de Elveția. Aceasta este disponibilă doar pentru 1 an (nu există altă variantă) și costă 40 CHF - dar elvețienii sunt generoși…... acceptă și euro…. adică 40 euro, cursul fiind 1 la 1, iar acolo în vamă nu poți plăti cu cardul! .

Norocul nostru a fost că mașina pe care am închiriat-o avea vignetă - cel mai probabil a fost cumpărată de alții înaintea noastră…. și nu se mai poate dezlipi de pe parbriz (deși s-a încercat). După trecerea în țara cantoanelor am intrat pe o infrastructură dintr-o altă ligă (Champions League). Vedeam pe GPS-ul mașinii o mulțime de drumuri - pe ecranul navigației se intersectau 4 autostrăzi, un adevărat nod rutier pe 2 niveluri, la care noi nici cu gândul nu visăm - voi atașa poza făcută ecranului GPS.

Să ne revenim, zic …. continuăm doar pe autostrăzi, iar cele din Elveția sunt, după cum bănuiți, impecabile. Limita de viteză pe autostrăzi este de 120 km/oră, iar prețul combustibilului este unul ridicat, astfel că alimentați din Germania sau Franța. Pe parcursul acestui drum am avut parte și de peisaje specific elvețiene, cu munți pe fundal.

Încă de acasă am studiat subiectul parcarea în Lucerna. Din numeroasele parcări disponibile în oraș, noi am ales o parcare - Bahnhof Parking P3 care are 447 locuri. Aceasta este situată lângă gară (tot pe aici mai sunt și P1+2, dar puțin mai scumpe), iar până în centrul vechi drumul durează mai puțin de 10 minute. Atașez un link cu lista tuturor parcărilor din Lucerna - tot aici găsiți și un simulator, unde vă puteți calcula tariful în fiecare din aceste parcări - parking-luzern.ch/en/Luze ... ner-Parkhaeuser

Orașul Lucerna este situat pe malul unui minunat lac - Vierwaldstättersee (sau lacul celor 4 cantoane) și este străbătut de râul Reuss. Acest râu se varsă în lac la celălalt capăt al său, și își continuă drumul ieșind din lac la Lucerna. Pe ambele maluri ale râului se află clădirile emblematice ale orașului. Părăsim parcarea și ne îndreptăm spre ceea ce este, probabil, cel mai fotografiat loc din Lucerna.

Kappelbrucke (Podul Capelei) este cel mai vechi pod de lemn din Europa și își ia denumirea după capela Sf. Peter situată în apropiere. Acest pod de lemn cu o lungime de 200 m, cu acoperiș de șindrilă, este un simbol al orașului Lucerna. A fost construit în sec XIV, peste râul Reuss, dar în diagonală. Din păcate, în 1993, a fost distrus aproape în totalitate de un incendiu devastator. Și-a recăpătat aspectul inițial, după lucrări de refacere care au durat circa 8 luni. La unul din capete, veghează Turnul Wasserturm (cu o înălțime de 34 m) care face parte din vechile fortificații ale orașului. O plimbare pe acest pod este obligatorie, mai ales că vara este, încărcat, de flori, în fiecare an alt model.

La capătul podului intrăm în Altstadt, această parte veche a orașului fiind un loc ideal pentru o plimbare relaxantă. În centrul vechi toate aleile și străduțele sunt pavate cu piatră cubică, iar traficul auto este restricționat. Din loc în loc se deschid piețe frumoase cu clădiri (multe dintre ele din sec. XVI) pictate sau cu diferite blazoane, numai bune de fotografiat - Kappelplatz și Weinmarkt fiind două dintre aceste piețe. O superbă mașină de epocă era prezentă în piața Weinmarkt.

Toată lumea este extrem de liniștită și relaxată, nici nu ai putea fi altfel prin aceste orașe elvețiene, unde totul este impecabil. Multe din clădirile din oraș (dar mai ales în centrul vechi) au steagul Elveției arborat. Plimbarea prin această zonă te face și pe tine, ca și turist, să te integrezi în atmosfera locului. În Altstadt găsești multe firme celebre (prezente și pe la noi), dar și magazine cu ceasuri (era să spun ceasornicării...), produse locale (aici mă refer la brânzeturi sau preparate din carne), cafenele, restaurante etc. Nu poți să nu admiri vitrinele minunat aranjate (ca la un concurs) și perfecțiunea în realizarea detaliilor.

În drumul nostru am dat peste un supermarket COOP și am zis să intrăm mai ales că ni se făcuse sete…. și ne gândeam că nu poate fi o avere o apă sau un suc. Am scanat rapid raioanele și pot să vă spun că găsești ciocolată elvețiană cu 2 CHF (ca la noi, poate chiar ceva mai ieftin), iar unul din cele 2 sucuri de tip cola costa 1,35 CHF sticla de 0,5 l — am plătit cu cardul și s-au încasat 5,8 lei…. la noi la mall e vreo 6-7 lei acest suc…. deci e bine :). Și elvețienii s-au adaptat la tendințe, astfel că și la ei acest gen de magazine sunt deschise sâmbăta.

Nu la fel de bine este la gelateriile de pe stradă unde o cupă (sau un glob) costă…... doar 4 CHF…. astfel că am mai răbdat câteva ore (vedeți ceva mai încolo de ce spun asta). Am intrat și în una din ciocolateriile elvețiene - doar dacă, tragi pe nas, și a crescut glicemia :). Aici două din cele mai importante simțuri (văzul și mirosul) sunt solicitate la maxim, astfel încât dacă o să cedați, o faceți pe riscul vostru.

Ne continuăm plimbarea și ajungem la podul Spreuerbrücke, un alt pod îngust, dar acoperit, care a fost construit în 1408. Din loc în loc se arată vechi picturi, care au rezistat de-a lungul timpului. Un muncitor curăța cu aspiratorul cotloanele greu accesibile de sub acoperișul podului. O altă stradă care merită vizitată este Museggstrasse, stradă care urcă pe un deal în spatele orașului vechi. Aici vedem un vechi zid (Mussegmauer) care a făcut parte din fortificațiile orașului, iar din cele 9 turnuri existente, 4 sunt deschise vizitatorilor, cu intrarea gratuită (probabil singurul obiectiv gratis din Lucerna, deci nu trebuie ratat).

Am vizitat și noi, 3 turnuri, iar de sus se deschide o priveliște deosebită asupra orașului și lacului. Există o pasarelă exterioară care face legătura între aceste turnuri. În Zytturm/Zeitturm (care mi s-a părut cel mai frumos) se află cel mai vechi ceas public din oraș și aici am aflat un fapt interesant - fiind cel mai vechi, are favoarea sau onoarea de a bate primul ora exactă, cu un minut înaintea celorlalte ceasuri din oraș. Sus de tot în turn (urcați pentru că nu veți regreta) veți putea vedea mecanismul acestui ceas și modul de funcționare.

Mai parcurgem câteva străzi și ajungem lângă lac, unde se văd mai multe vapoare care au curse regulate între localitățile de pe ambele maluri. Ne îndreptăm spre parcare, achităm cu cardul și plecăm să luăm cina, în țara vecină, Germania. Ochisem pe hartă un mic orășel din apropierea graniței și anume Lörrach. Un orășel micuț, necunoscut turiștilor, dar extrem de cochet cu un centru cu nimic mai prejos decât în alte orașe cu pretenții. Zona pietonală este înțesată de multe magazine cunoscute, un centru comercial, dar și multe localuri atrăgătoare.

Surprinzător (sau nu) aici erau foarte multe mașini cu nr de Elveția, venite la cumpărături - fiind situat la nici 15 km de granița cu Elveția, orașul reprezintă un magnet pentru elvețienii dornici să economisească. Ne-am oprit la un local italienesc, unde am comandat pizza și paste. Aici patron este un Italian care este căsătorit cu o româncă, astfel că o discuție amicală în limba română nu a lipsit.

A fost o zi frumoasă cu locuri minunate și vă recomand din suflet să vedeți Lucerna.

---

VIZUALIZĂRI: 5199 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI