Luzern – un burg elvețian

TIPĂREȘTE

Înainte de a pleca în excursia despre care fac vorbire de vreo 6 review-uri, am citit câte ceva despre locurile pe care urma să le vedem: cam ce ar fi de văzut, ceva date despre istoria locurilor, etc. Ne bătea gândul atunci că poate vom reuși noi să vedem câte ceva, cu deplasări pe cont propiu de la hotel, fără a ne înscrie în excursiile opționale. N-a fost să fie așa și e bine că n-a fost așa. Deoarece plimbările cu un ghid autorizat (și tare bun!) îți oferă informații utile despre ceea ce vezi și, în plus, te duce în locurile cele mai interesante în puținul timp ce-l ai la dispoziție. Poate sunt și ceva dezavantaje, cum ar fi: ai prea puțin timp să vezi ceva anume, sau nu poți atinge chiar toate obiectivele ce-ai fi crezut că trebuie văzute, nu prea ai vreme de odihnă, însă credem că modalitatea aleasă de noi a fost tare bună (pentru noi).

Bun! Să trecem la oile noastre.

După o zi de Franța cu vizitele la Chamonix (vezi impresii) și Annecy (vezi impresii), au urmat, iarăși, Elveția. Prima oprire la [/bLucerna]/b].

Citind despre Lucerna (Luzern în germană), considerat unul dintre cele mai frumoase orașe ale Elveției, și uitându-ne la hartă am observat că majoritatea obiectivelor ce ar trebui văzute se află în zona orașului vechi, la distanță relativ mică unele de altele, pe un traseu ușor de parcurs cu piciorul: frontonul original al intrării în clădirea gării vechi (căruia, din păcate, nu i-am putut face o fotografie bună, completă, din cauza unei hardughii cu lanțuri rotitoare de la iarmaroc), râul Reuss cu promenada, magazinele și localurile sale ce-i mobilează malurile, Kapellbrücke și Wasserturm, Spreuerbrücke, Biserica Iezuită, Capela Sf. Petru din Kapellplatz, clădiri minunate cu pereții pictați, etc.

Mai întâi și prima dată câteva date despre oraș:

- poziționare geografică: orașul se află în Elveția Centrală (Zentralschweiz), capitală a cantonului cu același nume. Elveția Centrală este una dintre cele mai accesibile regiuni ale Confederației Helvetice, despre care Wagner spunea: “Nu știu să existe un loc mai frumos decât acesta”;

- este situat pe malul lacului Lucerna în extremitatea de N-V a acestuia. Lacului localnicii îi zic, funcție de partea unde se află, LUZERNERSEE - partea nordică spre Lucerna sau VIERWALDSTÄTERSEE – partea sudică a sa, fiind cunoscut și cu supranumele Lacul celor patru cantoane împădurite: Luzern, Unterwalden (cu semicantoanele sale Obwald - de sus- și Nidwald – de jos -), Schwyz (de aici și-a luat Elveția numele) și Uri, și este traversat de râul Reuss;

- amplasat la o altitudine cu puțin peste 400 metri, este înconjurat de dealuri și de culmi muntoase accesibile (muntele Pilatus cu 2119 m, la S-V și muntele Rigi cu 1796 m, la N-E), cu altitudini modeste față de patrumiiștii Alpilor.

Și cred că este bine să mai zic câteva lucruri despre Lucerna, lac și împrejurimile sale. Se zice că Lucerna are un foarte mare rol în istoria Confederației Helvetice, întrucât aici s-au pus bazele acestui stat. Pe malurile lacului, într-o poiană, trei rebeli fugari (unul dintre ei fiind celebrul arcaș Wilhelm Tell) au făcut, în 1291, un jurământ, Jurământul Eternei Alianțe, acesta fiind reînoit în 1307. A luat naștere, astfel, cea mai veche democrație din lume, existentă și azi (of, Doamne! mai avem de așteptat vreo 700 ani ca să avem și noi o democrație adevărată? :( ).

Prin poziția sa și prin împrejurimile sale, Lucerna este cumva o chintesență a ceea ce este Elveția, având munți, dealuri, lac, râu și multă istorie. Orașul vechi străjuiește de o parte și de alta albia îngustă a râului Reuss după ce acesta se desparte de apele lacului.

Am debarcat din autocar pe malul râului într-un loc unde era amplasat un târg, cam ca la noi, cu roata mare, mici chioșcuri cu diverse de vânzare, loc destul de apropiat de gara din Lucerna.

Pornim spre locurile ce trebuie văzute, trecând prin orașul vechi (Altstadt), care este la fel de colorat și elegant ca multe alte centre istorice ale Elveției.

Prima țintă este Kapellbrücke (Podul Capelei) (construit în sec. XIV), cel mai vizitat obiectiv din oraș și unul dintre simbolurile Elveției. Este un pod din lemn, având renumele de cel mai vechi pod construit din acest material, din Europa și cel mai vechi pod din lume, existent încă, cu grinzi cu zăbrele. Construit în diagonală, este una dintre punțile de legătură între cele două maluri ale râului Reuss. Cu o lungime inițială de 285 m, a fost scurtat drastic în sec. XIX. Sub grinzile acoperișului sunt poziționate o serie de picturi, ce datează din sec. XVII., pe panouri triunghiulare din lemn, care evocă momente din istoria localității, sau prezintă scene din viața și suferințele a doi sfinți, patroni ai orașului, Sf. Leodegar și Sf. Mauritius. Picturile, proiectate de secretarul Primăriei din acea vreme (Renward Cysat), au fost executate de către Hans Heinrich Wägmann în timpul Renașterii. Din păcate în noaptea de 17 august 1993 un incendiu a ars 81 din cele 111 picturi de pe pod. Picturile de pe ambele capete de pod au scăpat de daunele provocate de flăcări. Multe dintre picturile existente în prezent sunt reproduceri, ale celor arse, după fotografii existente la diverse persoane sau în arhiva primăriei. După incendiu podul a fost refăcut, însă mai există și porțiuni ale structurii inițiale și, la o privire mai atentă, poți observa diferențele de culoare între construcția veche și cea nouă.

Pe la mijlocul podului se află o construcție din piatră de formă octogonală: Turnul din apă (Wasserturm) , construit în aceeași perioadă cu podul și care a fost parte componentă a fortificațiilor localității. Turnul a avut, de-a lungul timpului, diverse utilizări precum temniță, arhivă și trezorerie.

Flancat pe ambele laturi de nenumărate flori postate pe balustradele sale, podul iese în evidență atrăgându-ți privirea și apoi pașii spre el.

În apropiere de Kapellbrücke se află un alt pod: Spreuerbrücke (Podul Morii) . Numele provine de la morile orașului situate atât în oraș cât și in jurul acestuia. La unul dintre capetele podului se află un mecanism format din două turbine, un angrenaj de roți dințate, ce acționau sistemul de măcinare a cerealelor. Și acest pod este împodobit cu a serie de desene, însă de această dată picturile sunt macabre, ele reprezentând “Dansul morții”, imagini ale morții, sub forma unui schelet, care-i îndeamnă pe oameni să danseze cu ea (adică să moară). Picturile întunecate ilustrează epidemia de ciumă din Evul Mediu. La mijocul podului se află o mică capelă din lemn.

Unul dintre monumentele pe care ghidul ne-a recomandat să-l vizităm, este Biserica Iezuită situată în apropierea Podului Capelei. A fost ridicată în sec. 17 (1666 - 1677) în stil baroc. A fost pentru prima oară când am văzut interiorul unei biserici aparținând acestui cult și am rămas plăcut impresionat de felul cum arăta interiorul. O explozie de lumină datorată culorilor în nuanțe deschise, calde utilizate la pictarea tavanului, pereților, stâlpilor. O reprezentare în stil rococo cu ornamente poleite cu aur, marmură și fresce epice, un farmec cu totul special este dat de sacristie și de stucaturi. Acoperișul are două turle, ridicate abia prin sec. XVIII, care seamănă destul de bine cu cele ale bisericilor rusești, sau și mai bine cu o ceapă.

După plimbarea pe cheiul râului Reuss să facem câțiva pași și prin Altstadt, prin labirintul străduțelor sale înguste, de burg medieval, care se termină în câte o piață, strânse parcă în chinga unor clădiri înalte, în care caldarâmul de piatră reverberează zgomotul pașilor.

Întâlnim în calea noastră foarte multe clădiri, cu picturi murale exterioare care reprezintă personaje reale, din istoria orașului sau personaje virtuale, mitologice, alegorice, forme florale ce dau culoare, farmec și eleganță orașului și constituie o atracție turistică deosebită. Găsim și fotografiem astfel de edificii în diferite locuri cum ar fi piețele Kornmarkt și Weinmarkt sau clădirile Pfistern Zunfthaus.

În Kapellplatz este situată cea mai veche biserică din oraș, Capela Sf. Petru, iar în apropiere, în Kornmarkt, se află Primăria orașului și Turnul cu ceas, al cărui orologiu arată, încă, după sute de ani, ora exactă (doar e ceas elvețian, nu?).

În apropierea ei, în fața hotelului Ambassadeurs, este o foarte frumoasă fântână, Fritschi Brunnen, veselă prin culorile și aspectul său, nedezmințind legenda despre un fermier ce a trăit în zonă, tare hâtru de felul său. Fântâna constă dintr-o coloană în vârful căreia se află un purtător de steag. Pe la mijlocul coloanei fântânii sunt patru măști reprezentându-i pe Fritschi, soția și fiica acestuia și pe servitor. La baza coloanei patru măști de teatru scot apă pe niște jgheaburi care cade într-un bazin de formă hexagonală.

O clădire interesantă este cea de pe Rössligasse, care are pe colțul dinspre Mühlenplatz o statuie reprezentând o femeie.

În Hirschenplatz se află Casa Dornach, o clădire construită în stil neo-gotic, cu picturi murale tip frescă. Ridicată la începutul sec. XX (1900) edificiul este dedicat victoriei Confederației Elvețiene în bătălia de la Dornach (1499) împotriva Împăratului Maximilian I, victorie care s-a finalizat cu independența Elveției față de Imperiul Roman. Placa memorială de pe peretele clădirii face referire la cei 400 de ani scurși de la această victorie (“Dornach 1499 – 1899 Traditum est memoriae”).

Prin poziția sa, între lac și munți, străbătută de un râu domol, Lucerna arată precum un oraș elvețian ca de basm cu clădirile sale înveselite de desene, pe care vi-l recomand din inimă pentru vizită.

Așa că nu ratați orașul legendarului Wilhelm Tell.

Și ca de obicei:

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2878 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI