Londra în jurul Palatului Buckingham.

TIPĂREȘTE

O altă etapă a vizitei noastre în capitala Angliei Londra, s-a desfăşurat în preajma Palatului Buckingham. Locul nu a fost greu de ales, având în vedere faima palatului, dar şi a faptului că el se află foarte aproape de Gara Victoria, punctul terminus al navetei noastre din Warlingham Londra, unde am fost cazaţi.

Aşadar am ieşit din gară prin latura de vest şi am urmat pe trotuar, strada Buckingham Palace, care duce la reşedinţa reginei. Lângă gară am întâlnit o inscripţie în asfalt, „right attention” (sau ceva asemănător), menită să informeze turiştii, că în Londra (Anglia) circulaţia se face pe dreapta.

Din această stradă am intrat la Palatul Buckingham, unde am rămas fascinaţi de somptuozitatea şi mulţimea obiectelor de artă văzute aici. De la măreţile săli de primire şi de bal la balustradele din bronz, de la tapiţeria din mătase la tablourile regilor şi reginelor Angliei, totul este impresionant.

Din păcate, fiind o vizită pe cont propriu şi neavând un ghid, nu am avut posibilitatea să aflăm şi unele amănunte istorice ale palatului, diferite de ceea ce am găsit pe internet.

Din acest loc, am ajuns la intrarea principală a palatului, unde prezenţa drapelului, indica că regina este acasă. Fiind într-o zi în care nu se făcea schimbul de gardă, am ratat această ocazie.

Şi chiar dacă era în program să se desfăşoare acest ritual, tot nu s-ar fi realizat, deoarece ploaia de care am avut parte ar fi împiedicat acest lucru. Am avut ocazia să vedem totuşi peste un an, ceva asemănător la castelul din Praga.

După ce am făcut câteva poze cu poarta de intrare la palat, ne-am deplasat vis-a-vis, unde am putut admira Memorialul Victoria. Ridicat de către regele George V în memoria reginei Victoria, memorialul este ornat cu statui tematice, iar în vârf tronează statuia reginei.

Un memorial asemănător dedicat soţului, se află în partea de sud a Parcului Kensington şi la capătul de nord al cartierului Albert, pe care l-am descris în review-ul anterior.

Prin Poarta Canada, am intrat în cel mai mic parc regal din Londra, Green Park, ne-am plimbat şi am dat de mâncare la drăgălaşele veveriţe. Am vizitat apoi Canada Memorial, ridicat în memoria ostaşilor canadieni, care au luptat alături de cei englezi în cele două războaie mondiale.

La întoarcerea din parc, am observat că zona din jurul Memorialului Victoria s-a aglomerat şi mulţi turişti se îndreptau din toate părţile spre poarta principală a palatului.

Ne-am alăturat şi noi grupurilor, iar între timp au sosit şi soldaţii din garda garda regală, care ne-au organizat, astfel încât să lăsăm un culoar de trecere între palat şi memorial.

La scurt timp a intrat în piaţă şi garda regală călare, ocazie cu care am văzut o primire de oaspeţi la palatul reginei.

După ce am asistat la ceremonia de primire, ne-am deplasat în cel mai mic, dar şi cel mai vechi parc regal din Londra, St James's Park. Situat foarte aproape de Palatul Buckingham, este un loc ideal de relaxare, atât pentru turişti cât şi pentru londonezi.

Parcul are numeroase alei ornate cu flori, bănci pentru odihnă, locuri de joacă pentru copii, dar şi toalete publice (ca de altfel în toate parcurile Londrei).

Pe mijlocul parcului se află un lac, unde pot fi admirate raţe şi gâşte laolaltă cu pelicani. De asemeni în parc sunt multe veveriţe, care nu se prea feresc de turişti şi stoluri de porumbei domestici.

Aici am avut ocazia să întâlnim cei mai îndrăzneţi porumbei, din câţi am văzut vreodată. Am făcut imprudenţa să desfacem sandwich-urile în faţa lor şi atât ne-a fost. Au tăbărât asupra noastră şi cu greu am scăpat de ei. Şi asta după ce ne-au lăsat fără cea mai mare parte din conţinutul pacheţelelor cu mâncare.

Am făcut câteva tururi şi în acest parc, apoi am ieşit prin partea de nord-est, în faţa impunătoarelor clădiri ale Ministerul Afacerilor Externe şi Commonwealth. În stânga clădirilor, într-o intrare ca într-un beci, se află muzeul Churcill War Rooms, camerele de razboi ale celebrului prim-ministru Winston Churcill, buncărul de unde se luau deciziile în cel de al doilea război mondial.

Între aceste clădiri din marmura albă, întâlnim o esplanadă, în care accesul se face pe nişte trepte mari tot din marmură. În capătul treptelor se află Robert Clive Memorial, în fapt o statuie a baronului Robert Clive, primul guvernator al Indiei, una din ţările membre ale Commonwealth-ului .

De la acest obiectiv, am intrat pe una din cele mai cunoscute străzi din Londra Downing Street, cu celebrul număr 10,unde se află sediul guvernului regal. De aici am luat-o pe strada Whitehall, înţesată de departamente şi ministere ale Angliei.

Din Whitehall am intrat pe altă stradă celebră (de fapt un bulevard), care duce la palatul Buckingham şi unde se desfăşoară numeroase ceremonii, cu ocazia unor evenimente deosebite. Strada cu suprafaţa căii de rulare de culoare roşie, se numeşte The Mall şi este închisă traficului în zilele de duminică şi de alte sărbători legale.

Intrarea am făcut-o printr-o frumoasă clădire Admiralty Arch, ridicată (aşa cum scrie pe frontispiciu) de regele Edward VII, în memoria mamei sale regina Victoria.

Clădirea Admiralty Arch, este strâns legată de evenimentele regale, nunţi, funeralii, încoronări, dar şi de alte ceremonii cum a fost cea de încheiere a Jocurilor Olimpice. Maratonul din Londra se desfaşoară pe acest bulevard, iar maratonul de la Olimpiadă a avut ca punct de plecare şi sosire tot aici.

Continuând traseul nostru, am luat-o în dreapta pe nişte străzi mai mici şi pe lângă parcul Waterloo Gardens, am întâlnit Crimeea War Memorial, un grup statuar ridicat în memoria celor căzuţi în asediul de la Sevastopol.

Tot aici se află şi statuia lui Sidney Herbert, Ministrul de Război din perioda războiului din Crimeea (vezi poza).

Pe una din placuţele din spatele memorialului este scris: În memoria celor 2152 ofițeri și soldați din brigada de polițiști care au căzut în timpul războiului cu rusii în 1854-1856. Ridicat de camarazii lor.

Nu departe de aici, am ajuns în altă stradă arhicunoscută, Picadilly, cu foarte multe magazine, terase, restaurante, baruri, dar şi un loc foarte aglomerat, cu turişti veniţi din toate colţurile lumii.

Punctul cel mai aglomerat este în intersecţia numită Picadilly Circus, unde se află şi staţia de metrou cu acelaşi nume.

În această intersecţie se găseşte o fântână memorial, care are o statuie nud a zeului grec Anteros, adesea confundat cu fratele său Eros, zeul iubirii. Foarte mulţi turişti, găsesc pe marginile fântânii un loc de odihnă, după mulţi km parcurşi pe străzile centrale ale Londrei.

Mi-au plăcut statuile vii date cu bronz, din Picadilly. Parcă mai discrete şi mai igenioase, decât cele văzute prin alte oraşe din Europa.

Un spectacol inedit la care am asistat în această piaţă, a fost cu un tip de vreo 30-35 de ani şi la vreo 130 kg, care cu bustul gol pe o ploaie rece de noiembrie, cerea îndurare de la trecători pentru câţiva bănuţi.

Tipul mi-a adus aminte de acei tuciurii (şi nu numai) de pe Champs Elysees din Paris, care speculând dragostea francezilor pentru animale, ţineau în zgardă câini sau pisici şi cerşeau în numele lor.

Am revenit pe The Mall şi în 10 minute am ajuns la următorul obiectiv turistic, Trafalgar Square, imensa piaţă cu multe statui şi fantâni arteziene, locul unde au loc unele demonstraţii politice, sau mari adunări publice, cum ar fi cele cu ocazia sărbătoririi Anului Nou.

În mijlocul pieţei tronează Columna lui Nelson, ”păzita” la bază de statuile a patru lei. A fost ridicată în memoria amiralului Nelson, conducătorul flotei navale regale, învingătoare în batălia de la Trafalgar contra coaliţiei franco-spaniole.

De la piaţa Trafalgar am luat-o înapoi pe Whitehall şi în 10 minute am ajuns la Westminster Bridge, unul ditre cele mai cunoscute poduri peste râul Tamisa. După ce am urcat podul şi am admirat vasele care circulau pe râu, a trebuit să coborâm şi să cautăm o toaletă publică.

Chiar aproape de capătul podului, am găsit ceea ce căutam şi contra a 50 pence am rezolvat problema. Aveam să aflu după aceea, că în Londra toate toaletele publice accesul este gratis, mai puţin cea din Westminster, fapt pentru care municipalitatea a fost criticată.

Eu am reuşit „performanţa”să găsesc din prima, singura toaletă publică contra cost din Londra.

Am vizitat apoi din exterior Palace of Westminster, locul unde-şi exercită atribuţiile parlamentul englez şi tot în această clădire, unul din cele mai vizitate şi fotografiate turnuri din cele trei ale palatului, poreclit Big Ben datorită clopotului imens din interior.

Am vizitat apoi tot din exterior Westminster Abey, un reper istoric excepţional al Marii Britanii. Aproape toţi monarhii Angliei au fost încoronaţi sau înmormântaţi aici. Deasemeni cele mai multe ceremonii regale, legate de nunţi, botezuri s-au petrecut în acest loc.

În periplul nostru pe străzile Londrei, am observat mulţi tineri care aveau prins pe piept, un trandafir cu o fundiţă albastră şi nu înţelegeam semnificaţia. Ajunşi la catedrala Wesminster Abey, am observat aceeaşi trandafiri cu fundiţe albastre, puşi pe morminte şi atunci am înţeles. Cu puţin timp în urmă, aici avusese loc o comemorare.

Deorece începuse să se însereze şi oboseala începuse să-şi spună cuvântul, nu am mai putut să vizităm decât St Margaret's Church, o altă biserică în care regăsim o parte din istoria Angliei.

Numită şi biserica Camerei Comunelor, aici sunt înmormântaţi foşti parlamentari, dar şi alte personalităţi ale Angliei. Deasemeni biserica este cunoscută ca, locul unde s-a oficiat căsătoria religioasă a fostului Prim-ministru, Wiston Churchill.

Acestea au fost obiectivele vizitate în zona şi preajma Palatului Regal al Marii Britanii, într-o zi ploiasă de noiembrie. Au urmat altele în zone la fel de interesante şi frumoase, despre care voi povesti intr-un viitor review.

---

VIZUALIZĂRI: 6428 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI