Londra - ultima zi

TIPĂREȘTE

Dupa o zi plina, ne-am pregatit si de ultima zi. Aceasta va fi un pic mai grea, nu vor mai fi toate obiectivele unul langa celalalt. Dupa ce am luat un mic-dejun exceptional la hotelul nostru Novotel London Tower Bridge, ne-am pregatit de drum.

Primul obiectiv a fost Guards Museum – theguardsmuseum.com. Am luat metroul pana la St. James Park. Apoi am traversat parcul pe jos si ne-am indreptat spre muzeu. Vizita a fost scurta dar placuta, muzeul nu este foarte mare.

Ne indreptam spre Buckingham Palace, aveam ceva timp la dispozitie, schimbarea garzii urma sa se faca la ora 11:30. Pe partea stanga in drumul spre Buckingham Palace, erau garzile care se antrenau pentru parade. A fost delicious sa ne uitam la ei cum se pregateau. In jur de 11 fara sfert ne-am indreptat spre palat. Dat fiind insa ca deja trotuarele erau pline, inghesuiala era foarte mare si mai era mai mult de jumatate de ora pana la schimbarea garzilor, am decis sa-i lasam pe altii sa se uite. Urasc inghesuiala si cozile, si chiar daca scopul era nobil, am renuntat sportiv.

Asa ca ne-am indreptat spre Royal Mews – grajdurile regale. Ele sunt pe o aripa a palatului Buckingham. In fapt aici poti vedea trasurile folosite de casa regala de-alungul timpului. Inclusiv o caleasca de aur, care este folosita la fiecare incoronare a regilor Angliei de la cea a lui George IV din 1821. Site-ul este: royalcollection.org.uk/visit/royalmews.

Dupa aceea ne-am indreptat spre Victoria Street. Ne-am decis sa mai petrecem o parte din zi in aceasta parte a Londrei, mai tarziu urmand sa ne indreptam spre Greenwich. Am trecut pe langa Westminster Abbey. La vremea respectiva Westminster Abbey nu era inclusa in obiectivele London Pass, si cum intrarea este 16 LS, ne-am multumit sa o admiram de afara. Am trecut apoi pe langa Churchill War Rooms (nu am intrat desi aveam gratuitate dar nu il inclusesem in programul nostru). Nu peste mult timp am ajuns la The Banqueting House – hrp.org.uk/BanquetingHouse pe care ne doream sa o vizitam. De data aceasta nu m-am informat destul de atent si era inchis duminica. Se mai intampla. Oricum plimbarea a fost extrem de frumoasa, si nu imi pare rau ca am facut-o. Ne-am indreptat spre Piata Parlamentului. Big Ben era si el acolo falnic si impunator asa cum il stim din orice reprezentare a Londrei. Doar ca daca esti in apropiere simti cum te cuprind fiorii. Este o parte a Londrei ce trebuie neaparat vizitata. Am trecut pe langa Parlament, si ne-am indreptat spre Westminster Millenium Pier. De aici urma sa luam vaporul pentru croaziera pe Tamisa, capul fiind la Greenwich, unde urmam sa coboram. Am admirat de asemenea si marea roata din Londra – London Eye ce se impunea pe cealalta parte a Tamisei. Ne-am urcat pe vapor si am profitat din plin de faptul ca vremea de afara era excelenta. Am avut mult noroc caci in cele 3 zile nu a plouat nici macar un minut. Calatoria a fost o placere. Vaporul oprea pe drum in mai multe docuri: London Eye Pier, Tower Pier si apoi Greenwich. Plimbarea pana la Greenwich dureaza o ora si 10 minute. Daca ai London Pass poti merge pe principiul hop on – hop off al autobuzelor turistice. Exista un ghid turistic care povestea plin de verva si umor despre obiectivele si cladirile pe care le intalnim in drum.

Am coborit la Greenwich. Hotarit lucru, in mod normal aici ar trebui sa iti petreci cel putin o zi intreaga. Scopul nostru final era British Music Experience. Nu poti ignora acest capitol in tara care a dat Beatles, Rolling Stones, Led Zeppelin, Pink Floyd, Yes, Genesis, Jethro Tull, Police, Depeche Mode si lista nu se poate opri pe pagini intregi. Daca ar fi sa privim din acest unghi te-ai gandi ca englezii nu fac altceva decat sa compuna muzica. Nimeni nu poate afirma ca englezii sunt aceia care dau ora exacta in muzica rock.

Am trecut pe langa Cutty Sark, nava cea mai rapida din vremuri deult apuse (1869). Cand am fost noi era in restaurare - nu se putea vizita. Inteleg ca a fost redata circuitului public incepand cu primavara acestui an.

Nu puteam sa nu vizitam Observatorul Regal de la Greenwich. Mai ales ca de aici se da “ora exacta” cu adevarat – aici este meridianul 0. Accesul este gratuit, intrarea libera. Este obiectivul la care am gasit cea mai mare inghesuiala in cele trei zile petrecute la Londra. Poate si din cauza ca era gratis, dar cu siguranta gratie renumelui observatorului. A sta cu un picior in emisfera estica si unul in cea vestica iti ofera un sentiment ciudat, de cuceritor, desi pana la urma este de o banalitate iesita din comun. Dar te pui cu sentimentele?

Pana la Observator am trecut prin Parcul Greenwich (nici nu erau solutii atat timp cat acesta este chiar in centrul parcului). Fata mea a fost foarte impresionata de acest parc, iar eu am mare incredere in sentimentele ei (asa cum tot ea a simtit deex ca pestera Nerja de pe Costa del Sol este mult prea falsa, comerciala). Gazonul era foarte verde, iar englezii chiar stateau la picnic si totul parea atat de pitoresc.

Ar mai fi fost de vizitat Muzeul Militar Maritim si Queen’s House, dar nu prea mai aveam timp. Am trecut pe langa ele insa nu le-am vizitat. Cele 2 sunt gratuite, gasiti aici informatii despre obiectivele ce pot fi vizitate in Greenwich: rmg.co.uk/visit/times-and-admission.

Am luat apoi autobuzul 129 spre British Music Experience. Am vazut un Sainsbury’s si am coborit 10 minute pentru a ne lua ceva de mancare si apa. Aici preturile la alimente sunt cu adevarat bune, mai acceptabile, nu ce vazusesem prin centrul Londrei. In rest nu am vizitat, nu era scopul nostru de a ne plimba prin supermarket.

Am luat din nou autobuzul si am ajuns la destinatie. Plimbarea a fost foarte placuta, locuintele din Greenwich fiind o adevarata incantare.

British Music Experience este intr-un mall mare O2. Am plecat de la capatul autobuzului spre acest Mall. Aici sunt multe restaurante si sali de cinematograf, nu prea sunt magazine (cred ca erau unele cu telefoane mobile ceea ce m-a determinat sa fac legatura cu numele mall-ului).

La intrare in BME am primit un “smartticket”. Eram destul de emotionati, sincer asteptam mult sa ajungem aici. Cu toate ca a fost sub asteptari, ne-am distrat de minune. Cred ca am fost si destul de norocosi ca nu era prea multa lume si atunci puteam sa facem tot ceea ce ne doream. Pe scurt erau 5 camere impartite pe perioade ale muzicii britanice incepand cu 1945. In fiecare camera erau expuse instrumente ale unor cunoscuti cantareti, haine ale acestora si o sumedenie de discuri de vinil, fragmente din ziare, etc. De asemenea, puteai sa alegi dintr-un playlist semnificativ din perioada respectiva o melodii pentrua le asculta.

Cea mai interesanta insa este camera cu instrumente. Acolo poti canta la baterie (Slingerland) la pianina digitala (Baldwin) si tineti-va – chitari (solo, ritmica, bass) Gibson. O nebunie! Exista si un pupitru de mixaj. La fiecare instrument aveai posibilitatea sa parcurgi niste lectii pe diferite nivele, sa canti dupa niste melodii dintr-un playlist sau sa canti din proprie inspiratie. Si cu ajutorul smarticket (daca te logai cu ajutorul lui) poti sa-ti asculti opera cand ai ajuns acasa. Impreuna ca fata mea ne-am distrat copios. Revin insa si spun ca nu era deloc aglomerat, altfel cred ca nu ar mai fi fost la fel de distractiv.

Foarte distractiva a fost si in sectiunea “Dance the Decades”. Practic era o cabina, in care puteau fi una sau 2 persoane. Initial un trainer virtual (pe ecran) te invata sa dansezi unul (sau mai multe) din cele 12 dansuri la alegere: twist, rock, disco, rave, lambada, etc. Apoi venea si randul tau sa arati ce ai invatat. Prin intermediul smarticket, cand am ajuns acasa ne-am prapadit de ras urmarindu-ne prestatiile “excelente”.

Mai erau si alte facilitati, le puteti gasi pe site-ul lor: britishmusicexperience.com.

Incarcati de energie si voie buna am decis sa parasim O2. Nu am vrut sa ne intoacem tot cu vaporul (si in plus riscam sa nu il mai prindem). Dar gandul nostru era altul – sa mergem cu Docklands Light Railway (DLR) . Pana la DLR am luat un autobuz (in mod normal se putea lua metroul dar era in reparatii). Este un fel de tren usor si de mare viteza. Caracteristica cea mai importanta insa este ca acest metrou/tren merge fara conductor. Exista statii atat la suprafata cat si in subteran (Tower Gateway unde am ajuns noi este sub pamant). Cu toate ca iar eram la 2 pasi de hotel, l-am ignorat. Doar era ultima seara, nu am fi putut sa ne ducem la hotel. Asa ca am plecat din nou spre Leicester Square, Piccadilly Circus, etc. Am vazut ca era zona cea mai populata si cu cele mai multe magazine deschise pana tarziu. Chiar si acum, duminica, am mai gasit magazine deschise. De la Crest of London am luat suveniruri in valoare de 5 LS per London Pass. Eram sigur ca este o mica teapa si trebuie sa cumperi de mai multi bani ca sa iti idea de 5 LS. Dar am cumparat si de 5,2 LS si am platit 0,2 LS.

Trebuie sa recunosc ca Londra a fost pentru mine una din cele mai dragi calatorii. In primul rand ca intr-un anumit fel, datorita arhitecturii caselor, a faptului ca se circula invers, etc m-am simtit ca intr-o lume altfel. Nu as fi crezut, dar chiar te simti altfel decat in Europa continentala.

De la agentie mi-au spus ca nu imi vor ajunge 2 zile si o seara pentru Londra. Stiam acest lucru, dar nu ma puteam intinde mai mult (desi cred ca mai merita macar o zi). Sunt multe alte obiective pe care nu le-am vizitat, dar sper sa mai avem ocazia sa mai facem o vizita la Londra.

Conteaza foarte mult informarea preliminara, avand toate datele la dispozitie poti cuprinde mai multe obiective. Daca nu am fost atent ca The Banqueting House este inchis am strabatut drumul oarecum degeaba (spun oarecum caci abaterea de la traseul stabilit nu a fost mai mare de 1 km). Site-ul de transport al Londrei tfl.gov.uk este cred un instrument extrem de util si précis. Mai mult, iti indica si portiunile pe care le poti strabate pe jos.

Multumesc ca m-ati insotit in periplul meu prin Londra si sper ca am reusit sa va aduc ceva din farmecul ei.

---

VIZUALIZĂRI: 3760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI