Westminster Abbey, Churchill, Banqueting House, Household Cavalry, National Gallery, Queens Galery si Royal Mews

TIPĂREȘTE

Marti 10 Mai 2011

Dupa ce in ziua precedenta (vezi review-ul) o lasasem mai usor, marti am mers in centrul Londrei. Dupa cum am spus si-n reviewurile precedente, cartea care o aveam cu mine era Rick Steves Great Britain 2011. Luasem Great Britain, deoarece ma interesa si Scotia. Mai exista si Rick Steves London, care trateaza Londra mult mai in detaliu. Am sa vorbesc despre Westminster Self-Guided Walk luat (si imbunatatit) din aceasta carte, pornind de la Westminster Bridge, pana in Trafalgar Square. Din Trafalgar Square am mers apoi la Buckingham Palace, unde am vizitat Queens Gallery. Am ajuns si la Royal Mews, dar l-am gasit inchis, asa ca am venit in alta zi. A fost o zi plina si sunt destul de multe obiective atinse. La cateva, desi vizitele au fost scurte, m-am documentat destul de serios inainte, ca sa le pot aprecia la adevarata valoare. Sa vedem ce review iese.

Toti care merg la Londra, cel mai probabil vor trece si pe aici, deoarece aici sunt obiectivele cheie. Big Ben, Houses of Parliament, Westminster Abbey, Downing Street... etc. Am citit majoritatea reviewurilor de aici de pe amfostacolo inainte de a merge la Londra si toate mi-au fost de folos. Una este o documentare facuta inainte sa vizitezi un loc si alta este sa mai citesti una alta, dupa ce ai fost acolo. Scriind un review, descopar lucruri noi si stiu sa le leg de un anume loc care l-am vizitat sau vreo situatie prin care am trecut. De exemplu nu ma uitasem la nunta lui William si Kate. Acuma, ca amfost[si eu]acolo m-a lovit curiozitatea. Apoi din una-n alta, am ajuns sa vad incoronarea reginei Elizabetha a II-a, sau dupa cateva decenii cum a venit ea la inmormantarea Printesei Diana. Urcand putin pe Whitehall imi vine-n minte Gandhi stand in fata No 10 de pe Downing Street sau Churchill razand printre ruine... M-a lovit memorabilia...

Sa incepem.

Am venit cu metroul din Finchley, schimband la Embankment pentru a ajunge la statia de metrou Westminter. Prin Westminster trec urmatoarele linii: Jubilee, District & Circle. Am folosit Exit 3 si am iesit langa Big Ben pe trotuarul din dreapta al Westminster Bridge. Cum iesi din metrou te loveste galagia, masini, autobuze, claxoane, avioane pe deasupra, raul dedesubt, multe grupuri de turisti... etc si-ti zici in gand: “-Na c-am facut-o si pe asta. Am ajuns si aici. ” Am mers pana la mijlocul podului, de ne-am tras in poze cu Houses of Parliament si Big Benul. Nu eram singurii. Toti incercau sa imortalizeze momentul si sa dovedeasca pe acasa si celor dragi, pe unde au ajuns. Am asteptat putin sa prindem si noi un loc mai liber sa ne spargem in blitzuri. Duminica seara, cand am fost la Queen Elizabeth Hall, trecusem podul “Golden Jubilee Bridge”, care acum il puteam vedea in departare. Vederea de pe Golden Jubilee, e frumoasa inspre aval, dar nu poti vedea inspre Houses of Parliament, deoarece podul pentru pietoni e mai jos de cel pentru trafic si nu vezi nimic inspre Houses of Parliament. De pe Westminster Bridge insa, ai cea mai frumoasa vedere a Houses of Parliament si a Big Benului. Dupa ce ne-am pozat am mers sa vizitam Westminster Abbey, care e in imediata apropiere. Mergi pe langa Big Ben, pana-n “Parliament Square”, unde am vazut statuia lui Chruchill de la distanta, ghebosat printre double deckuri. Churchill a avut o dorinta, a zis ca daca i se va face statuie, sa nu fie gainatata de porumbei. Prin statuie trece curent electric la voltaj scazut si porumbeii nu se apropie sa-l foloseasca pe Mos Curchill drept Restroom. :)

Pana sa ajungem in Parliament Square, am vazut si Statuia lui Boadicea, regina razboinica, pagana care a bagat frica-n romani. Am trecut pe langa Houses of Parliament, unde am vazut o statuie de a lui Oliver Cromwell (la intoarcere) si ne-am dus direct la Westminster Abbey. Nu mai stiu cat era ora, dar era destul de dimineata. Am incercat sa fac obiectivele mai importante mai de dimineata si nu am prins mari cozi pe nicaieri. Sa vorbesc despre:

Westminster Abbey

Pagina Oficiala (westminster-abbey.org)

Worship only No Tourist Visiting

Pe brosura care am luat-o de la Westminster, scrie ca se poate intra gratis cand e slujba. “Visitors are always welcome at our services and there is never any charge for worship. ” Totusi, ca turist, vrei sa vizitezi catedrala nu doar sa vezi slujba. Un lucru interesant pentru cei care vor sa intre gratis sunt [/b“Evensongs” (wikipedia.org) – rugaciunile de seara. In timpul acestor rugaciuni canta corul copiilor si pot fi interesante de vazut. In timpul saptamanii Evensongul e la 17.00, doar ca Miercuri nu canta. Sambata si Duminica e la 15:00. De asemenea Duminica de obicei au loc recitaluri de orga, de aproximativ jumatate de ora, la care se poate intra gratis. Acestea au loc la 17:45. La sectiunea “Worship” de pe pagina Westminster Abbey (westminster-abbey.org) exista un calendar cu slujbele pentru fiecare zi. Uitati-va pentru Evensongs, daca vreti sa vedeti corul, si pentru Organ Recital, daca vreti sa vedeti un recital de orga. La ambele se poate intra gratis. Ar fi fost interesant sa fi vazut si eu corul sau recitalul, dar poate data viitoare. Eu am sa vorbesc despre o vizita obisnuita – turistica, prin manastire.

"I can't believe I'm walking on Chaucer, and Handel, and Dickens. " zice Geoffrey Rush apropiindu-se de Colin Firth in The King’s Speech. Aici Rush a mintit, deoarece cei mentionati de el nu erau inmormantati acolo pe unde pasea el. Noi insa, impreuna cu alte cateva sute de chinezi, japonezi, spanioli, italieni etc. , vom calca pe ei, cand vom trece prin Poet’s Corner.

Exista un foarte interesant documentar despre Westminster Abbey pe care vi-l recomand sa-l vedeti. Se numeste “The Secrets of Westminster Abbey”. Din seria documentarelor mai recomand “The Seven Ages of Britain” de David Dimbleby. Toate episoadele trebuie vazute, dar pentru Westminster Abbey, recomand episodul 3 – “The Age of Power”. Va vorbi despre mormantul parintilor lui Henry VIII. Pentru o istorie generala a Marii Britanii, Simon Schama’s “A History of Britain”, trebuie de asemenea mentionat.

Daca nu v-ati plictisit dupa ce ati vazut aceste documentare, mai puteti vedea o data nunta lui William si Kate (youtube-1), sau sa mergeti inapoi in timp sa vedeti inmormatarea Printesei Diana (youtube-2) si chiar si mai in urma sa vedeti incoronarea Reginei Elizabeth II (youtube-3). Am ajuns pana aici si vad ca Youtube imi sugereaza sa vad si The Queen Mother’s Wedding, 1923 (youtube-4), dar cand ajunge la “adevarata” incoronare a Regelui George VI din 1937 (youtube-5), zic ca avem destul, doar nu am sa caut youtuburi pana la Edward The Confessor.

Venind dinspre Houses Of Parliament, prin Parliament Square, veti veni intr-o laterala a bisericii – pe langa Great North Door. Veti trece pe langa Margaret Church pentru a ajunge la North Door. Aici este intrarea pentru turisti. Prima data va vor intreba daca platiti cu cash sau credit card. Cei cu credit card intra prin usa din dreapta, cash, usa din stanga. Cei cu London Pass, pot sta ori in dreapta, ori in stanga. Am mers la poarta din dreapta, deoarece coada era mai scurta acolo. Dupa ce primiti biletul, primiti si un audioguide si o harta. Ambele sunt incluse in pretul biletului. Acest audioguide, este printre cele mai bune care le-am avut. Exista foarte putin loc inauntru, deoarece sunt foarte multe morminte si “the flow of tourists” este asigurata de acest ghid. Am scanat harta din brosura care am primit-o acolo – sunt acelasi numere pe care le veti folosi la audioghid. Vocea de pe ghidul in engleza e a lui Jeremy Irons (wikipedia.org/wiki/Jeremy_Irons) – eu mi-l amintesc cel mai bine pentru rolul din Negustorul din Venetia.

Eu am fost putin dezorientat, cand am intrat. Nu urmarisem decat foarte putin la televizor nunta lui William si Kate de cateva zile inainte. De la televizor, aveam impresia, ca totul este mult mai mare. Cand intrati, veti merge langa altar. E numarul 2, pe harta. Incercati sa observati mozaicul – The Cosmati Pavement. Despre el se vorbeste in documentarul “The Secrets of Westminster Abbey “. E destul de greu de vazut de jos... Aici este adus tronul -“The Coronation Chair” (dupa ce vine pietroiu Stone of Scorne de la scotieni) aici au loc nuntile si tot aici e locul unde sunt aduse sicriile. Asta e punctul central al manastirii. In spatele altarului se afla mormantul “Sfantului” (a fost declarat sfant si de catre biserica catolica) Edward the Confessor. Dupa moartea acestui rege, William Cuceritorul (francezul) vine si cucereste Anglia. Tot el este primul rege incoronat aici in 1066.

Cu spatele la altar, privind spre “Quire”, vedeti intrarea principala. Pe aici au venit William si Kate. Cam pe la jumatate exista un fel de poarta (Screen) si din cauza acestei porti, totul pare mult mai stramt.

Poarta laterala prin care ati intrat, v-a adus in “Statemen’s Corner”. Aici sunt mai multe statui de prim ministri englezi. Multi nu sunt inmormantari aici. Veti vedea statuia lui Benjamin Disraeli (westminster-abbey.org/our-history) prim ministru in timpul domniei Reginei victoria, foarte bine jucat de Antony Sher in filmul “Her Majesty, Mrs. Brown – 1997”.

Tocmai m-am uitat pe internet si am gasit cel mai bun tur al manastirii, care se poate avea. E facut de BBC cu poze 360 si va prezinta principalele atractii. Acest tur a fost facut special pentru nunta, dar e extrem de util pentru intrarea in biserica si iesire. Sper sa ramana online pentru mai mult timp. Puteti arunca o privire aici (bbc.co.uk/news)

Fotografierea este interzisa, dar am facut totusi cateva poze. Oricum baietii, sunt foarte atenti si nu prea poti face multe poze. Folositi turul panoramic de mai sus al BBC, pentru a intelege nr. 2 de pe harta. Ghidul audio, va trimite apoi prin spatele altarului si veti vedea diferite capele si morminte. O alta pagina care ofera un tur virtual este aici (request.org.uk). Prin capele este foarte putin loc si este foarte aglomerat. La nr. 13 veti vedea mormantulElizabetei I, care e inmormantata langa sora ei Queen Mary – (care a dat numele unui faimos cocktail Bloody Mary). Ca sa vedeti o latura mai comerciala a reginei Elizabeth I, vedeti filmele “Elizabeth - The Virgin Queen – 1998” si “Elizabeth - The Golden Age – 2007”. Pe centru in capela cea mai impozanta veti vedea mormintele parintilor lui Henry VIII, iar la nr. 14 capela lui Mary, Queen of Scots, care a ramas fara de cap, la ordinele lui Elizabeth I. La moartea lui Elizabeth I, (The Virgin Queen), la tron a venit James I (tatal lui Charles I), care i-a facut aceasta capela, mamei sale. Cand va intoarceti de pe treptele de la aceste capele, in spatele altarului, e locul unde este tinut The Coronation Chair. Cand am fost noi era luat pentru renovare. Nu-l ratati la iesire din manastirea, in stanga. Se poate vedea in spatele unui geam.

Dupa ce terminati cu capelele, veti ajunge la Poet’s Corner. Aici sunt inmormantati mai multi poeti si scriitori, iar altii sunt doar amintiti printr-o piatra memoriala. Am incercat sa fac o poza a statuii lui Shakespeare, dar nu e foarte clara. Veti iesi apoi din manastire, pe la nr 21, si veti merge pe un colidor lung inspre Cloistere. Aici a fost intr-un timp o manastire benedictina si aici erau chiliile calugarilor, locurile unde se rugau etc. In Chapter House erau mai multe poze cu recenta nunta si sotia nu s-a rabdat, sa nu o pozez cu nuntasii. Mare treaba pentru femei, rochiile de mirese, nunti, printi si prostii din astea. Chapter House era locul in care se intalneau, primele “guverne” daca le putem zice asa. Pyx Chamber, intr-un timp a fost un fel de trezorerie. Cuferele dinauntru, au fost construite in camera (ca-n povestea lui Creanga) si nu pot fi scoase pe usa. Dupa Pyx Chamber urmeaza, un mic muzeu. Fel de fel de haine, coroane si ustensile folosite la incoronari si inmormantari.

Am mers apoi pana-n College Garden, unde am facut cateva poze. Era o ceremonie ceva a copiilor si faceau poze. Dupa ce va intoarceti, veti intra din nou in biserica, pe langa intrarea principala. Aici, nu uitati sa vedeti “Coronation Chair”, care in prezent se afla la restauration. Chiar pe centru, placa neagra e a mormantului soldatului necunoscut. Multi dintre englezi nu s-au mai intors si mamele care nu stiu unde le este inmormantat copilul, pot veni sa se roage la acest mormant, existand sansa ca acest "necunoscut" sa fie chiar cel care nu s-a mai intors.

Impresii generale: aceasta biserica este un imens cimitir. Cu cat erai mai puternic, cu atat aveai mormatul mai mare. Dupa cum spune si prezentatorul din filmul The Secrets of Westminster Abbey, “Its all about Who is in charge”. Sunt peste 3000 de morminte in Westminster Abbey. Multe dintre ele, nu se mai stie ale cui sunt. Un mormant, care mi-a ramas in minte a fost cel al lui Ben Jonson (westminster-abbey.org/our-history), care a fost ingropat in picioare, ca sa nu ocupe mult spatiu. Are doar o placuta deasupra capului. Cand au sapat un mormant alaturat, cica i-a picat capul in gaura alaturata. Probabil l-au pus la loc, cumva. Inghesuiala mare frate... :)

Destul despre Abbey, e cam ametit, dar sper ca hartile care le voi pune sa va fie, cat de cat de folos. Un review foarte bun a scris si mariana: “Westminster Abbey - frumos, grandios, unic” (click aici).

Dupa ce am terminat cu Westminster Abbey, am vrut sa mergem sa vizitam Houses of Parliament, dar paznicul de acolo ne-a spus ca abia la 14:00 va fi deschis pentru vizitatori si nu am mai revenit. Parlamentul era "in session" deoarece vazusem steagul pe Victoria Tower, dar programul pentru vizite nu este fix. Vazand asa, am luat-o frumos pe Whitehall, inspre Trafalgar Square. De pe Whitehall, am facut pe prima straduta la stanga, numita King Charles St. , unde am fost si am vazut:

Churchill War Rooms

Pagina Oficiala: iwm.org.uk/churchill

Deschis in fiecare zi - 9.30am - 6.00pm

Costuri: Adulti£15.95*

Copii (pana-n 16 ani) Gratis

Senior/Student (60+ years and students with identification) £12.80*

A vorbit si Dragos despre acest muzeu - am sa pun mai putine poze, ca sa nu se mai repete.

Se primeste ghid audio, gratuit la intrare si fotografierea este permisa. Aici nu as avea foarte multe de spus. Turul e acelasi pentru toti, nu va puteti rataci si nici nu prea puteti rata ceva. Ghidul audio, nu-i de nici un ajutor – pentru o vizita scurta. Vorbesc si povestesc prea mult, de parca vor sa-ti incetineasca vizita. Cel de la Westminster Abbey e mult mai bine gandit.

Exista foarte multe informatii – touch screenuri, plasme etc. Am vazut multi oameni in varsta, care petreceau foarte mult timp inauntru. Eu am avut un sentiment de... nu i-as zice tristete... nu stiu cum sa-i zic, cand m-am gandit ca de aici s-a hotarat, intr-un fel, soarta Europei. Venisem sa vad oala de noapte a lui Churchill :) Aici a fost centrul de comanda, al englezilor si aici au castigat razboiul. Oare cum o fi aratand centrul de comanda al rusilor? Tot asa inghesuit?

E bine sa vedeti ceva documentare despre razboi si despre Churchill inainte. Sunt mai multe filme care trateaza atacurile nemtilor asupra Londrei. Este un muzeu interesant. Am sa atasez harta, scanata din brosura de acolo. La Highlights au trecute:

Enigma encoding machine

No. 10 door- Usa de pe Downing Street, care a fost folosita de Churchill in 1940 cand a devenit Prim ministru.

Dupa ce am terminat cu Churchill War Rooms, ne-am intors pe Whitehall si am continuat inspre Trafalgar Square. Veti vedea Cenothapul, in mijlocul strazii. E un memorial in cinstea eroilor cazuti in al doilea razboi mondial. Am continuat inspre Downing Street, unde nu veti vedea faimoasa usa No 10. Drumul e foarte bine baricadat si pazit. Peste drum de Downing Street, este cladirea Ministerului Apararii. Pe aceasta strada este centrul puterii britanice. Foarte multi paznici negri, peste tot.

Am continuat pana la Horse Guards, unde un grup de elevi, il inconjurasera pe soldat si-l chinuiau la greu. Garzile calare, fac si ele subiectul unor fotografii superbe. Am mers in spate, unde am vizitat:

The HouseHold Cavalry Museum

Deschis in fiecare zi: 10am - 6pm (March - Sept)

10am - 5pm (Oct-Feb)

Costuri: Adults: £6.00

Children (aged 5-16) and Concessions: £4.00

De 200 de ani, garzile calare, au pazit aceasta intrare inspre St. James Park si implicit inspre Palatul Buckingham. In trecut orice calaret, trebuia sa descalece si sa treaca pe jos. Chiar si astazi, biciclistii, motociclistii etc. , pot trece doar pe jos pe aici. Acesti calareti sunt bodyguards (ca sa nu zic badygarzii) personali ai reginei. Pe ei ii vedem calare la toate festivitatile. Sunt doua mari regimente: The Life Guards (Jackete rosii, cu pene? albe la coif) si The Blues and Royals (jackete albastre si pene rosii la coif) . Pe pagina lor, scrie ca au fost infiintati in 1661, la ordinele lui Charles II, dar una dintre doamnele de la muzeu, ne spusese ca defapt Oliver Cromwell, a creat aceste regimente, ca sa-l protejeze. Nu stiu care-i adevarul.

Muzeul e foarte mic. Are mai multe uniforme ale soldatilor si pe plasmele care erau acolo, aratau cum se antreneaza soldatii. Trebuie sa treaca niste teste fizice foarte riguroase pentru a fi acceptati. In prezent, majoritatea lupta prin Afghanistan si Iraq. Cand vin in vacanta, fac pe manechinul pentru turisti :)

Muzeul era acoperit de London Pass. Nu cred insa ca face banii, daca ar fi sa platiti intrarea. Eu cu nevasta-mea am fost singurii din muzeu. O doamna care lucra acolo, a intrat in vorba cu noi si ne-a povestit mai multe despre aceste garzi. A fost de mare ajutor. Mai exista un coif, care-l poti folosi pentru pozat. Mi l-am pus si eu pe cap, dar se pare ca am capatana mare, ca nu pre imi venea bine. Chestia ce trebuia sa-mi ajunga sub barbie, imi ajungea pe sub nas.

Fiecare soldat, are calul lui si doar el are grija de el. Trebuie sa-l curete, sa-i dea de mancare etc. Se pot vedea caii din grajdurile alaturate. Se creeaza o legatura foarte stransa intre cal si calaret. Dupa ce i-am chinuit si noi pe soldati cu cateva poze, am trecut drumul si am mers la:

Banqueting House

Pagina Oficiala: hrp.org.uk/banquetinghouse

Deschis: De Luni pana Sambata: 10.00-17.00

Inchis Duminica.

Costuri: Adulti: 5L

Copii pana-n 16 ani, gratis.

Vroiam sa vad The Banqueting House in special datorita documentarului “Baroque! - From St Peter's to St Paul's” de Waldemar Januszczak. Vazusem acest documentar cand ma documentasem pentru Italia, dar mi-a deschis apetitul si pentru Anglia. Vedeti ultimul epsiod, deoarece are foarte multe informatii utile despre Greenwich, St. Paul si bisericile din jur si de asemenea mai multe talouri din National Gallery.

De asemenea, recomand sa vedeti si filmul “To Kill a King” – 2003, cu Tim Roth. L-am revizionat zilele trecute si am putut acum recunoaste multe imagini de la Hampton Court, Tower of London etc. Oricum scena cu taierea capului lui Charles I e interesanta pentru Banqueting House. Charles I, credea ca este rege, datorita unui drept divin. Poate o sa sune stupid, dar probabil i se datoreaza lui Oliver Cromwell faptul ca englezii au o monarhie chiar in zilele noastre. Oliver Cromwell pune capat monarhiei, si da mai multa putere Parlamentului. La moartea lui Cromwell, fiul lui Charles I, Charles II este instaurat, dar intre el si tatal lui este o mare diferenta. Charles II stie ca nu conduce pentru ca are un drept divin, ci pentru ca oameni l-au pus in aceasta functie. Astfel cand peste cateva decenii incep revolutiile in Europa si monarhiile incep sa cada, Anglia, care trecuse odata printr-o astfel de experienta isi pastreaza regii.

La Banqueting Hall, veti vedea o sala goala si un tron in fundal. Cam saracacios, nu? Atractia insa, o reprezinta tavanul baroc– pictat de Rubens. Charles I a fost un mare iubitor de arta – probabil ca asta a fost unul dintre lucrurile care l-au adus la faliment. Rubens a pictat aceste tablouri in Olanda pe panza si acestea au fost apoi ansamblate in Banqueting House. Banqueting House facea parte dintr-un complex de cladiri care forma Palatul Whitehall. Acest palat a fost distrus intr-un foc in 1698. Doar Banqueting House a mai ramas din acest palat.

In tablou este vorba despre Uniunea Coroanelor, cand James I, devine rege atat al Scotiei cat si al Angliei. El urca spre rai, unde zeii il incoroneaza. Charles I, este pictat si el, privind acest proces... ca mic copil. Faptul ca Charles I, credea atat de mult ca regii, sunt unsii lui Dumnezeu si sunt responsabili doar in fata lui, i-a adus sfarsitul. O schela a fost construita in fata Banqueting House, Charles iese pe fereastra, tine un scurt speech dupa care... unde-i erau picioarele, i-a ajuns si capul...

Vorbind despre Uniunea Coroanelor mi-am adus aminte ca am uitat sa vorbesc despre Stone of Scorne, la Westminster Abbey. Tre sa editez.

Dupa ce am terminat cu Banqueting House, am mers in Trafalgar Square. Am trecut pe langa cladirea Admiralitatii si, locul unde era fosta cladire a Scotland Yardului. Daca ar fi sa dam un nume acestei strazi, Whitehall, as numi-o strada puterii. Am aflat astfel ce vor sa spune englezii cu “What has been decided on Whitehall”.

Cand am ajuns in Trafalgar Square, eram rupti de foame. Am mers si am mancat in cripta bisericii:

St. Martin in the Fields. Mancarea buna... tot gen cantina. Apa gratis. Am dat tot vreo 20-25 de lire pentru doua persoane. Nu mai retin exact. In aceasta biserica au loc concerte de jazz (in cripta), de clasica in biserica. Cred ca e o biserica minunata. In biserica n-am intrat, deoarece era un concert. Daca as fi stat prin centru, mai mult ca sigur ca as fi trecut pe acolo de mai multe ori. Jazz in cripta... my type of church... Vedeti programul concertelor de pe pagina lor oficiala (stmartin-in-the-fields.org) Oricum, sfatul meu e sa treceti pe aici. Dupa ce am terminat de mancat am pornit inspre National Gallery. Foarte multi artisti de strada... unii chiar foarte buni. Am sa rog webmesterii sa ataseze urmatorul clip (youtube.com) Stiu ca l-am stricat, deoarece am vorbit... dar asta e. I-am zis nevestei sa-i dea 3 lire si aveam ceva discutii legate de onorariul muzicianului... :) La muzee nu vroia sa bage marunt – zicea ca si asa au furat englezoii, peste tot in lume, dar la muzicieni... arunca toti maruntii... : D

Despre National Gallery.

Pagina Oficiala: nationalgallery.org.uk

Locatie – Trafalgar Square

In documentarele de mai sus, mai toti trec pe la, sau vorbesc despre National Gallery. E unul dintre cele mai frumoase muzee care le-am vazut. Pacat insa ca nu te lasa sa faci poze.

Pentru documentare, recomand “TTC Video Museum Masterpieces The National Gallery”. E un curs in care ni se explica in detaliu tablourile importante din galerie. Cursul e prezentat de Dr. Catherine B. Scallen. Mie mi-a luat saptamani bune sa vad toate videourile, dar am stiut cat de cat ce reprezinta fiecare tablou – asa ca ajuns in galerie m-am miscat destul de repede. Acest documentar + harta lui Rick Steves si nu prea mai aveti nevoie de altceva.

Fiecare camera e foarte bine notata, chiar deasupra fiecarei usi si stii tot timpul unde te afli.

Toate camerele sunt la acelasi nivel si nu ai de mers pe colidoare, coborat scari etc. Toate camerele sunt unite una cu cealalta.

De asemenea ca sa faceti un tur virtual, vedeti pagina facuta de Google – Art Project. Prin acest proiect Google, aduce Google Street Viewul in muzee. Va puteti plimba virtual prin National Gallery aici: googleartproject.com/museums/nationalgallery

Faceti-va bine temele de acasa, in special cand e vorba de National Gallery si veti avea surprize la tot pasul.

Eu vroiam in special sa vad urmatoarele tablouri:

Caravaggio – The Supper at Emaus – datorita documenatarului si a tablourilor care le-am vazut la Roma

Holbein – The Ambassadors – asta nu era la locul lui. Camera in care normal este expus era in renovare. Am intrebat o domnita de pe acolo si am coborat undeva la subsol si l-am gasit. Nu va mai povestesc cum i-am aratat nevestei unde sa stea, ca sa poata vedea craniul. De asemenea i-am aratat crucifixul de dupa perdea.

Vermeer – A young Woman Standing at a Virginal– vroiam sa gasesc luminozitatea despre care vorbea Eco. Numai Vermeer a reusit sa aduca aceasta lumina in tablouri.

Van Eyck – The Arnolfini Marriage – am fost suprins cand am vazut cat e de mic. :) Nu destul ca e mic, omul se mai pune la facut imagini intoarse prin oglinzi. Dilii si olandezii astia.

Crivelli – The Annunciation, with Saint Emidius – asta l-am apreciat abia dupa ce am vazut documentarul doctorului Catherine B. Scallen. Wanna play 3D? “I give you f... 3D”... parca asta i-a trecut lui Crivelli prin cap.

Gata. Nu pot cuprinde in reviewul asta prea multe. Faceti-va temele de acasa.

Eu a trebuit sa ma misc destul de repede pe aici, ca aveam probleme cu escorta. I-am promis ca o duc la Buckingham Palace, unde s-au pupat Kate si William si astfel am mai castigat ceva timp.

Am sa pun harta lui Rick Steves. E bine sa incepeti in Sainsbury Wing. Numerele tablourile sunt in cerculet, numerele camerelor, nu sunt in bold. Sa speram ca se va intelege harta, din pozele care le pun. Daca nu se intelege, puteti vedea mai bine hartile la Google Books.

Dupa ce am terminat cu National Gallery, am pornit inspre Buckingham Palace pe The Mall (asa e numita strada). Mult de mers. Deja ne lasau picioarele. Pe la mijlocul drumului, e bine sa mergeti in mijlocul parcului, sa va faceti poze de pe pod. Pe la mijlocul drumului am facut cateva poze si palatului lui St. James.

Ajunsi la palat, ne-am pozat putin cu garda, am admirat balconul unde a avut loc intalnirea limbilor si am pornit inspre:

Queens Gallery

Pagina Oficiala royalcollection.org.uk

Mai au si bilete combinate cu Royal Mews (grajdurile reginei) la £15.50.

Aici, Regina, ca sa faca un ban in plus etaleaza piese din Colectia Regala. Acelasi lucru il face si in Scotia, la Edinburgh, la Holyrood House. Expozitiile dureaza pentru cateva luni, iar apoi sunt schimbate. Cand am fost eu, numele expozitiei era Dutch Landscapes. Fotografiatul era permis, deci o sa vedeti in poze ce tablouri sunt. Eu zic ca merita... dar trebuie sa vedeti pe pagina lor, ce expozitie este.

Ca sa mai schimb nota, citisem in cartea lui Steves, despre toaleta cu lemn de mahon. A trebuit, vezi nene sa merg la toaleta. Daca tot m-a prins febra pozelor, i-am facut si o poza. Cred ca sunt singurul care face poze prin toaletele muzeelor :)) Magazinu destul de interesant, dar destul de scumpe portelanurile.

Dupa Queens Galley, am mers la Royal Mews, care e in imediata apropiere -dar l-am gasit inchis. Am venit in alta zi, singur, de l-am vazut. Am sa atasez pozele aici, deoarece cel mai probabil il veti uni cu Queens Gallery.

The Royal Mews

Pagina Oficiala (royalcollection.org.uk)

Under 5 Free

La Royal Mews, vedeti grajdurile reginei si trasurile ei. Vedeti cativa cai, numiti Stallions. Apoi fiecare trasura, are garajul ei. Audioghidul e inclus in pret si fotografiatul este permis.

In ultima camera vedeti The Gold State Coach, care e poleita in aur, cantareste multe tone si e greu de condus :) Niste manechine calaresc alte manechine :)

La iesire mai vedeti locul unde antreneaza caii. Nu stiu cum sa-i zic. O vizita se merita – pentru a vedea The State Coach si pentru faptul ca intrati in interiorul Buckingham. In spatele grajdurilor se intind gradinile private ale reginei. Modelul State Coach, facut de William Chambers, il vazusem cu o zi inainte la V&A.

De asemenea intr-unul din garaje au un Rolls-Royce Phantom.

Eu legasem Royal Mews cu Apsley House, dar despre Apsley House am sa scriu la ziua potrivita.

Am trecut Royal Mews aici, deoarece il prindeam deschis daca veneam putin mai repede. Nu avea rost sa va ametesc cu el in alta zi.

Problema cu Buckingham e ca nu are vreo statie de metrou in apropiere. Am plecat prin spate, cu un autobuz, pana la Victoria Station.

Ii promisesem nevestei ca o duc la Harrods si la shopping, daca e cuminte. Dupa atata umblatura, am zis ca mergem la Harrods. Acum imi dau seama ca as fi fost mai istet daca l-as fi facut cu o zi inainte, dar e bine si asa.

Harrods, a fost vandut de catre tatal lui Dodi si acum proprietarii sunt un grup de afaceristi din Quatar. Fac fel de fel de modificari prin interior. Cred ca vor sa scape de designul egiptean al lui Fayed. Am cautat memorialul lui Diana pe acolo, dar nu l-am gasit. Pe mine nu m-a impresionat foarte tare... ma asteptam sa fie mult mai mult. Nici pe nevasta nu a dat-o pe spate. Multe lucruri scumpe... si cred ca era si obosita. Multi arabi cu multe plase. Nu am stat prea mult pe acolo. Ne-am intors in Finchley pentru ceva mici si bere – ceea ce nu ar fi rau sa fac si acuma, ca prea tare m-a stors reviewul asta. :)

Cheers.

---

VIZUALIZĂRI: 5811 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI