Croazieră pe Tamisa – Londra văzută altfel

TIPĂREȘTE

Am început vacanța noastră londoneză plutind, la propriu, pe apele Tamisei. După zilele lungi și intense petrecute pe munții Scoției, o croazieră în care să stăm pur și simplu pe scaun, legănați ușor de valuri, în timp ce Londra ni se desfășura înainte, ni s-a părut cea mai firească alegere.

Biletele le-am luat din țară, de pe GetYourGuide — un drum dus, de la Westminster la Greenwich, cu povestiri incluse, la 198 lei. Și cu libertatea de a anula până cu o zi înainte. Dar cine ar fi vrut să anuleze o așa promisiune de tihnă?

La ora 9:45 eram deja la Westminster Pier. Ne-am urcat pe puntea superioară, bucuroși că vremea ținea cu noi: câțiva nori se plimbau alene pe cer, dar nu amenințau cu ploaia. Londra ni se deschidea de pe apă altfel decât de pe trotuar. Clădirile vechi și zgârie-norii noi păreau să conviețuiască într-o armonie tăcută, iar agitația străzii dispăruse complet.

Privită de pe apă, Londra pare un alt oraș. Clădirile istorice și cele moderne se îmbrățișează firesc, iar vacarmul străzilor rămâne undeva departe, ca un zgomot uitat. Un membru al echipajului — nu ghid, ci un marinar cu povești în buzunar — a început să ne spună despre locurile pe lângă care treceam. Vorbea simplu, cu drag, și tocmai de aceea cu atât mai plăcut.

Tamisa, coloana vertebrală a Londrei, se lasă traversată de poduri cu istorii adânci. Și nu există loc mai potrivit să le descoperi decât de pe o ambarcațiune ce alunecă pe apele ei.

Podurile Londrei sunt ca niște pagini răsfoite de râu, fiecare cu povestea lui.  

Am început cu Westminster Bridge, cel pictat în verde, culoarea Camerelor Comunelor. Ridicat în 1862 din fier și granit, împodobit cu decorațiuni gotice de același Charles Barry care a desenat Palatul Parlamentului, podul veghează neobosit asupra Big Ben-ului, ce își scutură clopotele către lume.

Podul oferă cele mai iconice fotografii cu Big Ben și Palatul Westminster — dacă reușești să „oprești” pentru o clipă mulțimea de turiști, artiști stradali și vânzători ambulanți. În apropiere se află și London Eye sau Acvariul din Londra.

Apoi, vaporul nostru a făcut un mic arc și ne-a purtat spre Lambeth Bridge, mai puțin celebru, dar cu farmecul său discret. Vopsit în roșu, parcă în legătură tainică cu Camera Lorzilor, el leagă povestea politică a orașului de cea a Palatului Lambeth.

Ne-am întors sub Westminster și am continuat călătoria trecând pe sub Waterloo Bridge, construit în mare parte de femei în vreme de război, de aici și porecla lui tandră — „Ladies Bridge” . De aici, privirea poate îmbrățișa întreaga Londră, cu cupola Catedralei St. Paul plutind aproape ireal. Pe maluri pulsează viața culturală: Southbank Centre, Royal Festival Hall, Queen Elizabeth Hall, cafenele, teatre, oameni.

Mai departe, am trecut pe sub Blackfriars Bridge, numit după mănăstirea dominicană din Evul Mediu („frații negri” ). Aici, gara Blackfriars are peroane chiar pe pod, deasupra Tamisei. Nu departe se află Tate Modern și Globe Theatre, iar puțin mai jos Millennium Bridge, elegantul pod pietonal care leagă St. Paul’s de Tate Modern. Cândva vibra prea tare sub pașii londonezilor nerăbdători, dar astăzi, după ajustări, e un loc poetic, unde îndrăgostiții și turiștii își opresc pașii și timpul.

Southwark Bridge a urmat discret, cu structura lui verde-galben, cel mai puțin folosit pod rutier al Londrei, iar apoi am ajuns la London Bridge, poate cel mai faimos în povești, dar mult mai sobru în realitate. Aici a existat un pod încă din timpul romanilor, vreme de peste 2000 de ani, și a fost multă vreme singurul loc de trecere peste Tamisa. Podul medieval avea case construite pe el, iar capetele decapitate ale trădătorilor erau expuse înspăimântător la intrare. Podul victorian a luat drumul Arizonei, lăsând Londra cu o variantă mai modernă și cu dragoni argintii ce marchează intrarea în City of London.

Și apoi, ca un final de simfonie, Tower Bridge ni s-a deschis în toată splendoarea. Basculant și suspendat, ridicat între 1886 și 1894, împletește tehnologia cu turnurile sale neogotice, armonizându-se cu Turnul Londrei din apropiere. Podul își deschide brațele pentru vapoarele mari, iar noi am trecut pe sub el cu un soi de emoție copilărească.

Dincolo de Tower Bridge nu mai sunt mari poduri, dar malurile își păstrează farmecul.

Am zărit HMS Belfast, crucișătorul din Al Doilea Război Mondial transformat în muzeu, City Hall, cu arhitectura lui futuristă, și The Shard, cel mai înalt zgârie-nori din UK.

La reflux, malurile își dezvăluie mici „plaje” de nisip și pietriș, ca niște secrete date în vileag pentru câteva ore.

Pe lângă Tate Modern, la reflux, apare Bankside Beach, un petec de nisip și pietriș unde localnicii fac picnicuri, se plimbă desculți sau caută cioburi și mărunțiș aduse de râu — „mudlarking” , cum îi spun ei.

În anii ’30, exista chiar o plajă artificială lângă Tower of London, special amenajată de către Lordul Primar al Londrei, care a adus tone de nisip.  A fost gândită ca un loc unde copiii londonezi, în special cei săraci, să poată avea o „zi la mare” , fără să plece din oraș. Plaja a devenit extrem de populară în anii ’30 și a continuat să fie folosită și după război. În anii ‘70 a fost închisă din motive de sănătate publică (calitatea apei și siguranța).

Și in dreptul  Greenwich sau Wapping la reflux apar mici fâșii de pietriș și nisip. Localnicii și pasionații de „mudlarking” coboară acolo pentru a căuta fragmente de ceramică, țărmuri de sticlă sau monede.

Am ajuns la Greenwich fără să ne dăm seama cum a trecut timpul. Croaziera a fost exact ce ne trebuia: o Londră liniștită, privită de pe apă, cu istorie și povești la fiecare cot al fluviului. Ne-a plăcut atât de mult, încât după ce am vizitat Greenwich ne-am întors tot cu vaporașul, lăsând Tamisa să ne mai legene o dată printre poduri și povești.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI