Orice culoare îți place

TIPĂREȘTE

Cum anul acesta concediul l-am petrecut în Spania, nu puteam să stau fără să simt măcar un pic din gustul Greciei. În consecință, m-am hotărât să petrec câteva zile de Rusalii prin Elada, atunci având mai mult timp liber.

Bine, dar unde? Ar fi trebuit să fie undeva cât mai aproape de România, dar și un loc în care nu am mai fost.

Thassos exclus, căci acolo am fost. Am fost și în Halkidiki, dar de 2 ori în Sithonia. Kassandra o străbătusem o dată într-un tur, și îmi aduceam aminte de Hanioti, unde am făcut un scurt popas. Sigur, că mai sunt și alte variante, dar îmi tot suna în cap îndemnul lui @johnyredlabel: „du-te în Kallithea! Plaja frumoasă, multe magazine, merită”. Notasem asta din primăvara, de la prima întâlnire AFA la care am participat…

În plus asta era o ocazie să îi iau și pe părinții mei, împărțind astfel cheltuielile de transport (ei integral, eu restul =)) ). Pe mama am încântat-o cu magazinele, la tata a fost și mai simplu, el de-abia aștepta să se reîntâlnească cu Grecia. Și iată-ne plecând în Grecia cu mașina pentru numai 3 nopți. Cu cazarea am rezolvat-o cu vreo 2-3 săptămâni înainte, dar poate mă voi învrednici să scriu și despre hotel.

Cu o seară înainte de plecare am vrut să pregătesc GPS-ul, să nu las pe ultima clipă. Am reușit doar să-l dau peste cap încărcând de-a valma noile hărți. Târziu fiind am lăsat-o pe ultima seară. Doar că am ajuns acasă după 21:00 de la serviciu și m-am apucat de reinstalat IGO dar și de multe altele. Totul a decurs perfect, dar fiind deja 12:30 noaptea, am setat în grabă destinația Kallithea și am trecut la somn. Văzusem printre gene harta la scară mare și părea că alesesem corect. Urma să mai verific dimineață. Aveam 3 ore la dispoziție pentru această îndeletnicire (somnul) care ne mănâncă viața dar de care avem nevoie. M-am sculat dimineață și nu am am mai stat să verific GPS-ul.

Am ales varianta cu Makaza, care îmi pare a fi mai la îndemână, mai ales că, pe celălat drum, cel prin Kulata sunt lucrări de pe la Petrici încolo. Nu mai povestesc despre drum fiindcă s-a tot povestit.

La un moment dat mi s-a părut un pic ciudat căci indicatorul de Halkidiki părea să fie în altă direcție decât cea în care mă îndrepta GPS-ul. Dar m-am gândit în viteza mașinii că poate spre Kallithea exista un drum mai scurt. Drumul era din ce în ce mai ciudat, părea evident că nu sunt pe calea cea bună. Dar scurtăturile sunt scurtări iar mintea românului mai la urmă.

La un moment dat am intrat pe un drum de țară, m-am întâlnit cu un grup de capre pe care, politicos, le-am lăsat să treacă, în definitiv nu mai aveam mult și ajungeam. Apoi a venit partea cea mai frumoasă: un pod inundat de apă care părea a fi singura cale spre fericire. Am oprit, am evaluat și m-am gândit eu că dacă Ioana zice să trec prin apă trebuie să o fac. Cei din mașină se uitau la mine și nu le venea să creadă că voi face asta. Sincer nici mie, dar am luat-o ușor pe pod bazându-mă și pe faptul că mașina mea este mai înaltă. Am trecut fără probleme dar nu și fără emoții. Mai aveam 8 km până la destinație dar nici urmă de mare. Am intrat în final în Kallithea. Stupoare, magazinele închise iar centrul pietonal aproape părăsit. Mama deja fierbea: „unde m-ai adus?”. Marea nu apărea deloc iar hotelul nici atât. La un moment dat hotărăsc să mă opresc la un fel de minimarket. Întreb de Kallithea dar nimeni nu știa engleză. Un moșulică îmi indică ceva de genul aici, aici. În fine, șeful de magazin știa ceva engleză așa că s-a simțit dator să mă ajute. Zic: „Aici e Kallithea, Halkidiki?”. El: „Aici e Kallithea dar Thessaloniki”. Mintea mea în gândul ei a realizat că am făcut o confuzie, acum hai să o remediez. „Păi și cum ajung în Kallithea mea?”. Iar interlocutorul meu zice: „It’s difficult, very difficult!”. Eu mă gândeam oare cât de dificil ar putea să fie, tocmai trecusem de o turmă de capre și un pod inundat de ape. Doamne, oare unde am ajuns?

Am dezlegat ușor misterul: am ales și eu de pe prima pagină Kallithea dar nu am fost foarte atent. Așa, la o vizualizare în mare a hărții părea a fi exact ceea ce aveam nevoie. Apoi, când m-am uitat din nou pe GPS Kallithea Kassandra era pe pagina 3, altfel spus prea multe Kallithei :). Localitatea era destul de frumoasă, mi-a plăcut în mod deosebit biserica doar că nu am mai oprit, nici măcar o fotografie nu am făcut. Aveam o mare presiune asupra mea, lumea aștepta să facă plajă ;).

A fost o greșeală stupidă care a survenit în urma pregătirii în grabă a traseului. Nu prea mă caracterizează o astfel de abordare, dar presiunea timpului te poate împinge la greșeli care te fac să pierzi mult mai mult timp. Până la urmă într-o oră jumătate am ajuns la destinația dorită fără nici un fel de aventuri.

Este bine poziționată fiind în partea superioară a brațului Kassandra, asta înseamnă că se ajunge într-un timp mai scurt (asta dacă nu alegeți traseul meu).

Plaja este la poalele unui deal destul de greu de urcat așa că cei ce au probleme locomotorii sau cu inima trebuie să țină cont de acest aspect. Sunt doar vreo 300 m cred, dar de urcat pe o pantă destul de înclinată. Sigur, se poate ajunge și cu mașina, dar trebuie să renunțați la berea de pe plajă. Acum nu știu cum e mai bine, să alegi un hotel de la bază (de obicei cu prețuri mai ridicate) sau un hotel/pensiune, de sus, din stațiune. Asta pentru că există și reversul medaliei, căci dacă stai jos și vrei să ajungi în centru efortul depus e același pe care îl depune unul din centru pentru a ajunge la plajă și înapoi.

Stațiunea, deși una mare pentru Halkidiki, este destul de mică, așa că o termini în plimbare ușoară într-un timp destul de scurt. Este însă o stațiune destul de cochetă, cu hoteluri/pensiuni de maxim 4 etaje (sper să nu mă înșele memoria) pe care o străbați cu plăcere. Municipalitatea, localnicii, s-au îngrijit să fie plină de flori, plante, așa că este plină de culoare iar atmosfera este una de care să-ți aduci aminte cu plăcere.

„Any colour you like” este o melodie de pe The Dark Side of the Moon a lui Pink Floyd, formația mea de suflet. Mă credeți sau nu aceasta e melodia care mi-a sunat în cap tot timpul cât am fost aici.

Nu spun despre Kallithea că este cea mai frumoasă stațiune grecească pe care am întâlnit-o, ci dimpotrivă. Însă nevoia mea de odihnă, liniște și frumos, o deschidere mai mare a sufletului mi-au permis să o văd ca pe o adevărată desfătare, o adevărată îmbinare de culori, nu cred că lipsea vreuna. Poate că m-a ajutat și cazarea cu vedere la mare dintr-o grădină foarte frumoasă.

Era (și este) o melodie a formației Timpuri Noi

A fost prima piesă rock antidrog românească. Bine, bine, știu că înțelegeți legătura cu culorile dar cu drogurile? E simplu, câți dintre voi nu au considerat Grecia un drog, un loc de care te atașezi și îți vine să revii an de an, care creează dependență. Așa cum o fac eu de ani buni, așa, măcar câte 3 zile. Dacă nu mă credeți întrebați-i pe@johnyredlabel, @ionescunic, @zuftim sau pe mulți alți dependenți care scriu aici pe amfostacolo. Doamne, cum sună aici pe amfostacolo.

Aici am descoperit un nou simț: culoarea. Nu, nu are nicio legătură cu văzul, are legătura cu atmosfera, cu miresmele, cu frumosul, cu visarea, cu bucuria vieții.

Nimic nu lipsea din beția de culori de la marea de un albastru turcoaz segmentată în culori din ce în ce mai închise până la bleumarin, la albul unor case, la yachtul de lângă ponton, la nisipul auriu al unei plaje perfecte și albul florilor de ficus. De la verdele crud la galbenul pur al lămâilor. O sumedenie de culori și nuanțe pe care până și Pantone (un sistem standard de reproducere al culorilor) ar fi invidios.

Ce să mai spun despre multitudinea de plante pe care le găseai în curțile oamenilor dar și amenajările din „centrul stațiunii”. Toate cultivate cu simțul pasiunii pentru frumos. Îmi pare rău că nu sunt un expert în plante, dar toate, absolut toate erau într-o nesfârșită luptă cromatică: bougainvillea, flori de cactus, flori de ficus, mușcate, gura-leului, leandru, măslini, lămâi și portocali și multe altele ale căror nume nu le cunosc.

Cred că și pozele au ieșit de această data destul de bine așa că vă rog să vă delectați cu ele. Pentru că mi-am propus să lenevesc nu am ieșit din Kallithea nici măcar o secundă, așa că am avut timp destul să mă aplec asupra peisajelor, asupra frumuseților locale, să admir, să mă bucur, să visez. Toate grădinile erau îngrijite, florile parcă voiau să te cucerească, să te ia sub aripa lor hrănită din clorofila frunzelor. Parcă și buruienile, mărăcinii aveau farmecul și contribuția lor la paleta infinită de culori.

Apoi, dacă intrai un pic în adâncul mării (sunt un mare amator de snorkelling) aveai ocazia să vezi tot felul de pești, de la cei obișnuiți, îmbrăcați în banalul gri la cei cu inflexiuni albastre, verzi sau chiar pești roșii cu negru.

Și cu toate astea nimic nu este întâmplător, totul este un dar de la Dumnezeu, trebuie să știi să te bucuri de el.

Am uitat de magazine, taverne, locuri de vizitat. M-am bucurat să admir natura.

Poate că eu am uitat, dar ceilalți nu =))

Plaja este una foarte frumoasă, destul de largă, cu nisip fin. Este plină de șezlonguri dar nimeni nu are ceva împotrivă să te așezi direct pe nisip. Dar e păcat, căci în schimbul unei consumații modice (începând de la 3 EUR) poți avea loc pe șezlong sub umbrelă fără un alt cost suplimentar. O bere, cafea, capuccino, suc erau 3- 3,5 EUR. Zona aceasta de șezlonguri se afla în stânga hotelului Ammon Zeus, despre celelalte zone nu pot să spun căci ne-am rezumat la aceasta. Plaja în schimb era destul de aglomerată dacă e să ne referim la începutul de iunie (e drept de Rusalli atunci când și românii dar și grecii dispun de zile libere). Nu vreau să-mi imaginez cum este totuși în vârf de sezon. Intrarea în apă lină, cu nisip, o adevărată plăcere. Marea frumoasă, limpede în ciuda faptului că era cu nisip. Și foarte caldă, mai ales că era început de iunie.

Pasionații de snorkelling există din loc în loc diguri care se traduc aglomerare de floră și faună marină. Noi am stat în stânga stațiunii, dar am plecat odată în dreapta, în zona sălbatică unde plăcerea e și mai mare. Din păcate odată cu noi (adică eu și cu fata mea) au plecat și bateriile de la aparatul foto așa că ne-am bucurat doar noi de peisaje, atunci, pe moment. Cum este destul de mers/înotat până acolo (a fost o combinație :) ) nu am mai repetat experiența.

Kallithea este o stațiune cosmopolită, un pic sofisticată pentru stațiunile pe care le întâlnești de obicei în Halkidiki. Asta se traduce imediat și în prețuri. Nu sunt cu mult mai mari dar aș aprecia un 15-25% peste standardul obișnuit. Astfel dacă pe întinsa Grecie, fie că vorbim de Sithonia, Lefkada, Corfu, Peloponez un gyros este între 1,5 și 2,5 EUR aici ponește de la 2,75. Dacă porția de pește sau fructe de mare este 8-12 EUR aici este la fel dar fără cartofi și garnitură. Cum spuneam, diferențele nu sunt uriașe dar se simte la nota finală. Apoi servirea, ospătării sunt altfel, mai puțin amabili, parcă ar fi fost școliți pe litoralul românesc, nu pe cel grecesc. Pesemne aglomerația pervertește, oarecum, simțul grecesc al ospitalității. Și de ce să nu spun și calitatea mâncării care pare să-și fi pierdut din arome și farmec. Nu știu cum să explic, mâncarea era corectă dar parcă tăiase cineva un pic din gust

Nu am reținut toate locurile pe unde am mâncat dar pot menționa două dintre ele.

Ne-am așezat seara la Ouzeri to Paramithi observând că este cel mai aglomerat, iar cum regulile spun că acolo unde este aglomerat ai mai multe șanse să găsești mâncare proaspătă ne-am gândit că e soluția cea mai bună. Restaurantul arăta foarte bine, împodobit tradițional, părea alegerea perfectă. Ospătari mulți, îmbrăcați și ei tradițional păreau gata să te servească. Imediat a fost aranjată masa, eram și înfometați dar și încântați. Mirajul s-a risipit însă repede. Comanda a venit foarte greu, la mai bine de o jumătate de oră. E drept că băuturile au fost aduse un pic mai repede =)). O parte din porțiile cerute erau aproape reci, că doar nu degeaba am așteptat atât. Mâncarea era departe de ceea ce am fost obișnuiți să întâlnim în Grecia, atât din punctul de vedere al calității preparatelor cât și al porțiilor destul de plăpânde. Și da, cum spuneam mai sus lipsite de orice garnitură, așa cum fusesem de asemenea obișnuiți. Mai mult, la un moment ospătarul a dat peste carafa de vin pe care a ridicat-o destul de repede (nu se vărsase decât jumătate =)) ) și nu numai că nu a înlocuit-o dar nici măcar nu și-a cerut scuze. A încercat însă șteargă un pic masa, ceea ce înseamnă că nu a rămas total indiferent. Altfel atmosfera a fost frumoasă și ne-am bucurat de seara care se așternea asupra stațiunii.

Am fost de două și la Gyro-Gyro. Bine, în principiu un fast food (așa cu sunt toate gyros-eriile – în consonanță cu șaormeriile). Totuși personalul de la tejghea era amabil, te simțeai chiar bine. Gyrosul era 2,95 EUR, destul de mult în comparație cu media dar să recunoaștem că mai ieftin decât o șaorma în România. Să nu credeți că sunt foarte zgârcit (poate doar un pic =)) ) fac doar comparație cu ce am întâlnit prin alte părți ale Greciei (cum spuneam mai sus). Prima dată când am mâncat am descoperit că lipsea tsatsiki din gyros. Așa că a doua oară când am întrebat, am aflat că era considerat topping suplimentar și plăteai în plus pentru fiecare fiecare topping ales. A fost mult mai bun cu tsatiki, chiar delicios. Cred că este cea mai bună „gyroserie” din zonă, atmosfera este plăcută, așa că dacă vă doriți ceva ieftin și bun (în comparație cu prețurile de la taverne), cu atmosferă plăcută v-o recomand.

Pe aici găsiți destul de multe magazine de suveniruri și, poate, la fel de multe cu piele. Prețurile sunt însă destul de mari (în general) mai apropiate de magazinele din insulele mai pretențioase decât cele din zonă. Acum nu știu dacă în plin sezon prețurile sunt aceleași sau se modifică (în sus sau în jos).

La final aș spune că în continuare consider Sithonia mult mai încântătoare (de altfel este singurul loc din afara țării în care am fost de două ori, contrar principiului meu că sunt atâtea locuri de văzut în lume încât nu merită să mergi în același loc). Totuși și Kassandra este frumoasă. Kallitheea este, în opinia mea undeva la între fermecătoarea Sithonie și mult prea umblata de români Paralia Katerini - care pe mine nu a reușit să mă cucerească (dacă citește asta @krisstinna o să mă omoare, știe ea de ce =)) ). Prețurile sunt peste amândouă. Totuși pentru cei ce caută o stațiune animată, plină de culoare și cu o plajă frumoasă atunci este alegerea perfecta.

Acum, când toți ne zgribulim de frig, sper că v-am adus un pic de căldură în casă (căci sufletul ne e plin de bucuria sărbătorilor). Multă sănătate și bucurie tuturor membrilor AFA și celor dragi! Sărbători fericite!

---

VIZUALIZĂRI: 5251 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI