GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Capul Doloșman – unde istoria s-a ascuns bine
TIPĂREȘTEDupă câteva zile de stat în apartamentul meu din Mamaia Nord, privind aceeași mare și aceleași prețuri care cresc direct proporțional cu temperatura de afară, am ajuns, inevitabil, în faza filosofică a vacanței. Cea în care, pe la ziua a patra, începi să cauți altceva. Să ieși din cercul vicios: plajă – terasă – plajă – bere – plictiseală.
„Hai să ne plimbăm în natură” , zic eu, ca orice locuitor temporar de litoral care și-a dat seama că marea, deși frumoasă, nu ține de urât.
Și poate, dacă ne ajută istoria, găsim vreun loc care să ne inspire, să ne conecteze la altceva decât la Wi-Fi-ul slab de pe plajă. Un sit arheologic, o cetate, o urmă de coloană spartă – orice care să ne confirme că timpul trece și pentru alții, nu doar pentru noi, care zăcem la 36°C cu o înghețată la 30 lei.
Ajungem să ne întrebăm, sincer: cei care au ajuns pe malul Mării Negre acum mii de ani, grecii ăia cu sandale și idei, ce-or fi zis? Oare chiar le-a plăcut briza, au simțit chemarea spirituală a Pontului Euxin, sau – cum bănuim noi, ironic și puțin cinic – au venit ca să scape de taxe? Au înființat orașe, au ridicat ziduri, au dat nume sofisticate locurilor unde acum se servesc clătite cu Nutella la 35 de lei.
Noi, urmașii lor, ne plimbăm printre ruine și ne simțim, pentru câteva clipe, înțelepți. Apoi ne întoarcem la realitate: muzică din toate boxele posibile, șezlonguri lipite unul de altul ca o metaforă pentru lipsa de spațiu personal, și întrebarea eternă: de ce stăm 14 zile, când 3 erau suficiente? Dar ne consolează ideea că și anticii aveau probabil aceleași dileme. Doar că ei nu aveau aplicații de livrare.
După patru zile de Mamaia Nord, în care am văzut toate răsăriturile posibile, am memorat meniurile de la terase și am ajuns să recunosc vocile vecinilor de plajă după oftat, a venit momentul: nu mai pot! Nu mai vreau să aud de frappe-uri cu topping „gratis” de nervi. Vreau fiorul cunoașterii, ceva vechi, cu sens, cu praf istoric și vânt din altă epocă.
Când vrei să fugi de șezlong și să te întorci în timp
Așa că-mi iau harta (Google Maps, dar să nu stricăm poezia), și aleg Capul Doloșman. Căci dacă tot zac în Dobrogea, de ce să nu mă clatin de emoție în fața ruinelor Cetății Argamum?
Nu e chiar o muncă de Sisif. Îmi iau mașina, nevasta, ritual cu o rugăciune de mulțumire scurtă pentru aerul condiționat, și o tai pe ruta Corbu–Mihai Viteazu–Baia–Ceamurlia de Jos (de Sus n-am aflat nici azi ce-i, poate o stare de spirit?) și mai departe spre Vișina-Jurilovca. În timp, înseamnă o oră și un sfert, cu totul sunt vreo 80 de km, din Mamaia Nord, spun. Drum liber, peisaj autentic, un pic de stepă, un pic de sat românesc clasic, fără figuri. E liniște. Nu urlă nicio boxă, niciun DJ nu-ți spune că „urmează piesa verii” .
Ajung în Jurilovca – comună frumușică, cu parfum de localitate care are un lac în spate și o poveste în față. E curată, are oameni calmi și, mai ales, are un nume care sună a pește afumat și barcă legănată. Aici, apa e Dunărea – cu majusculă și cu greutate istorică. Nu-i valul agitat de Mamaia, e unda blândă care-ți zice: „Stai, respiră, gândește un pic.”
Deja parcă simți că vacanța prinde un contur mai profund. E ceva în aer – poate mirosul de trestie, poate liniștea care nu costă nimic. Pe litoralul românesc, ceva gratis?! Dar mai am 7 km. Și 2000 de ani de dat timpul înapoi.
Capul Doloșman – între mit, ruină și realitate... foarte naturală
Au ajuns alții pe Lună, au vorbit cu Houston, au avut probleme și le-au rezolvat. Eu? Eu vreau doar să ajung din Jurilovca la Capul Doloșman. Doar 7 km. Ce mare lucru? Nimic. Adică... chiar nimic. Drum printre câmpuri, stuf cât vezi cu ochii, canale ale Dunării care-ți dau senzația că ai intrat într-un Discovery documentar, cu narator suedez. Tabloul e liniștitor – până începe să devină frustrant.
La început, drum asfaltat. Tăt normal. Mă laud deja în gând: „Ia uite, ce frumos, ce civilizat...” . Apoi, dintr-odată, STOP! Se termină asfaltul, exact acolo unde un panou sobru te anunță că ai intrat într-o rezervație naturală, iar altul – ceva mai ambițios – îți spune că te afli deja în cetatea Argamum. Ăia de vorbiți grecește Orgame, nah, vă simteți mulțumiți?!
Ridic sprânceana, privesc în jur: cetate?! Canci! Ori am orbul găinilor, ori panoul face glume. Pe telefon se arată data, e 15 iulie, nu 1 aprilie! În față – dealuri, vegetație crescută de-a-n boulea, și poate, cu indulgență, niște ruine rătăcite, pe care doar un arheolog cu multă imaginație și un bisturiu de iarbă le-ar putea defini ca „cetate” .
Drumul continuă, din ce în ce mai prost. Dar eu continui și mai hotărât. Am mașină cu matematică, 4x4 = 16, trece prin toate gropile cu o eleganță suspinată, la AUTOMET Focșani prețurile sunt egale cu nebunia de-o ai când conduci!
Ajung ,într-un final glorios, pe malul Lacului Razelm. Rezervație naturală. Așa scrie. Dar pare mai degrabă rezervată de un tip care și-a întins cortul direct pe istorie, are un foc mare în care fierbe probabil niște leacuri antice, o fi vreun druid, și face baie în costumul pe care natura i l-a dat de când a ieșit din mă-sa. Îmbrăcat? Hm... relativ. Să zicem că poartă sinceritate. Deagajat, o da! Doar că, na, bărbat sunt, compar involuntar, hm, nu prea are cu ce să se mândrească, nu mă sperii pentru Adriana!
Razelmul se deschide în fața mea – liniște, apă, reflexii de nori, păsări, cormorani, boala lui Daea, care nu făcea producție din cauza lor, care par și ele în vacanță.
E frumos! Aș zice chiar poetic, dacă n-aș avea burta goală și semnal slab la telefon. Ridic privirea. Mai sus, în stânga, o culme cu un panou, o cărare timidă, multă, dar multă buruiană și câteva pietre. Astea, da, gem de istorie. În sensul că se vede că au fost acolo cândva, la începutul timpului. O iei, apostolește, pe cărare. Nu te grăbești. La câte fire de iarbă trec peste adidașii tăi, simți că natura chiar te înghite ușor, ca pe un gând rătăcit.
Ajungi sus. Capul Doloșman. Un loc care nu urlă, nu vinde nimic, nu face selfie. E singura faleză stâncoasă de la Marea Neagră, pe malul românesc , zic , formată din straturi de calcar care stau cuminți de mii de ani. De acolo, vezi tot lacul. Tot timpul. Tot sensul. Și, poate, un pic din ce voiai de fapt să simți când ai plecat de acasă.
N-ai găsit o cetate în sens clasic, dar ai dat de ceva mai rar: tăcere, spațiu, și o istorie care nu-ți cere bilet de intrare. De fapt, minunea naturii, cea pe care o căutam, involuntar, cu toții.
Doloșman, Jurilovca și nimicul cu patină istorică
Am pierdut vreo două ore din viață pe Capul Doloșman, locul unde istoria și stuful se îmbrățișează, iar turiștii încearcă să înțeleagă ceva. Nu am găsit piatra filozofală. În schimb, am descoperit pietre obișnuite, așezate pe ici, pe colo, de parcă ar fi fost un zid. Sau poate o cărare. Sau, după cum spun panourile optimiste, Basilica, Poarta Nordică, Turnul de pază. Poate.
Adevărul e că ai nevoie de imaginație. Multă. De-aia spun: viața fără imaginație e pustiu. Cu imaginație, aici vezi un oraș antic, o cetate, cică cea mai prima de pe teritoriul României, cu vreo 30 de ani de dinainte de Histria , o istorie zbuciumată. Fără ea, vezi niște dealuri, multă buruiană și un panou ruginit care încearcă să-ți explice ce ai fi putut vedea, dacă ai fi fost altcineva.
Cedăm. Ne întoarcem la mașină. Alți 7 km de liniște și gropi, până în Jurilovca. Dacă tot am ajuns, zicem: hai să vedem ce mai e prin zonă.
Portul turistic e, în esență, o parcare mare cu vreo trei case acoperite cu stuf, de tip demonstrativ, adică să vezi că se poate, dar să nu te entuziasmezi. În mijloc, un punct de îmbarcare spre Gura Portiței. Scrie clar: de aici pleacă vaporașul. Nu scrie și când. Dar poate e intenționat – prea multă precizie strică emoția. Ce spunea Blaga, poetul, nu politicianul, despre corola de minuni a lumii?!
Ne tragem sufletul cu o cafea de la chioșc pentru Adi și un Pepsi Zero zahăr pentru mine. Să fiu un mort sănătos, atunci când Irina vine să-mi bată la ușă, să nu mă prindă cu glicemia sus. Ne mai învârtim prin comună: un magazin Profi, o biserică mare și cam atât. N-o fi mult, dar e tihnă. Și uneori, tihna e mai scumpă ca orice cetate.
Gata. Pentru ziua de azi, e destul!
Ne întoarcem la Mamaia Nord, la stilul acela de dolce far niente cu aromă de praf de plajă în păr. Asta , cu praful în păr, e figură de stil, io mă rad pe cap, v-ați prins, nu ?Ce ziceam eu că mă plictisesc la mare? Ei, mă plictisesc cu stil. Stau cu burta la soare și nu mă gândesc la nimic. Bine, eu oricum , indiferent de ora zilei ,nu mă gândesc la nimic ! E cum zicea și Moromete – nu că n-aș vrea, dar nu pot, n-am capacitățile.
Dacă vă recomand drumul ăsta? Da! Măcar să mă răzbun. Și dacă, tot sunteți acolo, mai opriți și la Plaja Vadu sau Corbu – legendele litoralului românesc. Da, au fost legende, iar sâmburele de adevăr mai există, dar e din ce în ce mai mic. Aproape homeopatic.
Mergeți, oameni buni! Dacă nu vă place, dați vina pe mine, în cel mai rău caz, mă înjurați. Sunt tocit la de-astea. Nu-mi pasă! De-aia și plec, vă lăs, haidi, pa!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub
- ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
- ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni
Trimis de Yersinia Pestis in 22.07.25 15:42:21
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Yersinia Pestis: Am fost acolo în primăvară lui 2021 și am avut aceeași senzație că istoria s-a ascuns bine în bălării și noroi... dar am avut parte de o plimbare în natură tare plăcută... Eu nu am putut scrie doar despre Jurilovca și Capul Doloșman... am scris despre toată plimbarea prin Dobrogea... Și la fel ca tine dacă nu aveam o mașină ce știe aritmetică, nu cred că mai ieșeam de pe acolo... în fine!!!
Dar să revenim la punctul vostru de plecare în excursia asta în natură... la început am zis, ce tare și-a luat apartament pe malul mării și stă cât vrea pe acolo... după care, înțeleg că de fapt ați închiriat pentru 14 zile... wow, ce mult... și eu m-aș plictisi și aș face exact ca voi... aș pleca la plimbare prin zonă... cred că mai sunt locuri de văzut...
În rest numai de bine!
Rog așteptați...
@Yersinia Pestis: din scârba mării agasante, din lehamitea finețurilor prea mult prizate în cea mai opulentă stațiune, iaca, cum se zămislește perla din scoică - Capul Doloșman, unde istoria se ghicește mai mult decât se vede. Ca să-mi fac chef de Doloșman, trebuie să fiu sastisit rău de Mamaia. Eu unul cred că n-am să văd Doloșmanul vreodată. M-am jurat că nu mai merg la Mamaia, după sfatul primit de la un șezlongar la o plajă cu ștaif, în urmă cu ceva vreme: Du-te taică mai la sud, aici nu e de 'mneata, e scump, e pentru ăi care n-au grija mălaiului. L-am ascultat ș-am coborât sub Dunăre, chiar mai departe, în Mediterană. Avea dreptate, a fost mai ieftin...
@ANILU: Nu, n-am închiriat! Am stat la noi. Doar că diferă atitudinea, când ești la tine acasă nu mai este emoția de turist! De-aia am și ajuns să mă plictisesc!
@zapacitu: Ești într-o mică eroare: eu stau în Mamaia Nord nu-n aia de finețuri! Deși, se cam uniformizează! Mofturile, spui! Iar despre alte mări, în mai mi-am muiat ambalajul în Marea Roșie.
@Yersinia Pestis:
Maestre, cum le găsești tu... adică pe asta - cetatea - nu ai găsit-o.
Noroc cu știința asta numită arheologie, din 3 bolovani împrăștiați în 4 colțuri, îți reconstituie ditamai cetățile, palatele, orașele. Cum unde e cetatea? La Dezmembrări cetăți SRL!
Pun pariu că la nevoie, cu mălaiul corespunzător, poți să ai cetatea ta în curtea din spate. La ofertă: confort I, confort II sau confort III pentru nefamiliști.
Turist, pierdut cetate. O declar nulă.
Vacanțe faine și făr' de plictis!
@Flaviu: Nope, cetatea era, sublimă în inexistența ei materială, vedeam chetroaiele și buruieni. Aș mai fi bântuit pe-acolo dar mi-era că intru-n aria ăluia dezbrăcat, nu-i știam gândurile! Nu, nu mi-era darau pentru Adriana, mă gândeam că cur-cubeul răsare , la o adică și peste Razelm! 😳😜🤗
Gata! M-ai convins să merg acolo!
@pepsi70ro: Yes, dacă am reușit să conving un consul AFA și constănțean pe deasupra, să meargă în cele pustietăți, am putere persuasivă! 🤗 Dacă e vorba de natură și istorie, mai ales! Dar, sincer, nu știu dacă mai e ăla cu cortul acolo, dacă e vorba de altceva.😂😂😳
@Yersinia Pestis: Cred că cel mai bine orașul antic se vede „de sus” (google.ro/maps/@44.759064 ... SoASAFQAw%3D%3D), iar natura de la fața locului (inclusiv plaja de nudiști). 
Am fost la Jurilova și anul acesta (vezi impresii), e drăguț acolo; aveam în plan și ruinele de la Arganum și Capul Doloșman, dar mai mă gândesc.
*mai 1967: „Ați vizitat Jurilovca?” - articol din cotidianul Dobrogea Nouă:
Într-adevăr, Jurilovca oferă vizitatorilor surprize de nebănuit. La numai 4 km distanță se află capul Doloșman. Aici, cu doi ani în urmă, au început lucrările de restaurare a unui vechi oraș-cetate — Argamum. Printre altele, în cetate se află și un monument cotat ca a fi unicul din regiune. Tot în apropiere se află și o pădure de tei și stejari.
@tata123 🔱: Eu mai fusesem la Jurilovca doar când am luat barca de viteză spre Gura Portiței, atunci habar n-aveam de cetate sau de Doloșman!
Acum o săptămână mă uitam pe net să văd cu ce aș mai putea să-mi umplu timpul, altceva decât plajă, shopping și Constanța și am citit despre “Dobrogea altfel” unde scria de Argamum și Capul Doloșman. Mi-am făcut paritățile, am convins-o pe Adi și., pe cale de consecință ajunsăi la locul cioată.
Am cetit despre Argamum și despre Doloșman , ca să știu ce urmează să văd . Ce am găsit acolo, aia am scris.
Acuma, serios, dacă poți ajunge în zonă, cu știu eu ce motive, merită o abatere, vreo 5 km din Jurilovca drumul este bun, ai indicatoare , iar ăla, de 2 km din rezervație, nu e caz de schimbat pivoți și bucșe.
Dar, dacă vrei să vezi doar Cetatea și Doloșman și pentru asta să vii de la 80 de km, cazul meu, acuma m-aș mai gândi!
Evident, asta e părerea mea, fiecare procedează după chef!
O vară plină cu lucruri și trăiri bune îți doresc, călduroasă vedem cu toții că e! 🥵
@Yersinia Pestis: Faină poveste, m-am râs. Am fost, însă, și trist, și serios, așa, cum îi șade bine omului. Numai în / cu burta goală n-am stat. Deși cea de-a doua variantă e recomandată, atât de medici, cât și de sfinții părinți.
Ți-as scrie mai mult, să știi, dar văd că ai adoptat un nou stil, minimalist, așa, mai succint. Puțin și cu miez .
Cine sunt eu, ca să fac altfel decat amfitrionul? Bineînțeles că voi proceda exact ca el.
@adso: Io, succint? Când vreodată? Doar că aseară eram rupt, am muncit în grădină și în vie că, deh, 14 zile la mare trebuiesc plătite, cumva. Aseară, după ce-am făcut duș, uitasem vorbele.
Apoi, m-am gândit io că poate ar mai fi cazul să par și io mai serios, să nu mă mai lălăi cu vorbe multe și proaste, poate că așa aș putea fi confundat cu un tip normal. Despre mine s-a spus mereu că, dacă mă vezi mai de departe, zici că-s prost dar, când m-apropii- te convingi!
Zi bună îți doresc, vino și dărâmă-mi poarta oricând vrei, eu abia aștept să fiu băgat în seamă! 🤗
@Yersinia Pestis: M-am linistit. Daca munca si oboseala sunt cauzele, e de bine. Ma speriasem, ma gandeam sa nu fie iar o suparare de-a ta pe intreaga lume. Ca, trebuie sa recunosti, nu era exclus.
De altfel, aseara nici eu nu aveam chef de povesti, cam din aceleasi motive. Am citit mai mult pe diagonala articolul tau. Dar mi-am facut temele azi, constiincios. Am stat sapte ore si jumatate in trenurile patriei.
Noroc cu CFR-ul, altfel nu mai terminam articolul despre Gradinile Barberini. Ma tot lungeam cu el de o saptamana.
@adso: Trebuie să recunoști că transportul feroviar de persoane din România, așa cum este el menținut de CFR favorizează creația, atât literară cât și pe cea în sine: un drum de la Iași la Timișoara, de exemplu, durează câteva luni, poate un an chiar, timp în care perechile se cunosc, se căsătoresc și ajung să și nască. Asta ca sa vorbim de evenimente fericite că, la o adică, poa’ să facă și un priveghi sau parastas, nu?
Zău așa, ajunge să ți se facă frică să mai mergi cu trenul!
Mă contrazici? Dacă da, ia zi-mi, pe cine cunoști tu de mai are curaj să meargă cu trenul, de la Iași la Timișoara?
LE https://www.g4media.ro/sindicalisti-cfr-viteza-media-cu-care-circula-trenurile-de-calatori-in-romania-este-de-44-km-h-guvernul-actual-va-transforma-transportul-pe-calea-ferata-din-romania-intr-un-haos-de-nedescris.html
Vezi, acuma nu mai pare așa de SF ecoul meu !😳😂
@Yersinia Pestis:
"Mă contrazici? Dacă da, ia zi-mi, pe cine cunoști tu de mai are curaj să meargă cu trenul, de la Iași la Timișoara? "
Eu am avut curajul, până acum trei ani, să mă duc cu trenul pe ruta Cluj - Neptun.
Nu am apucat să fac copii dar am învățat limba franceză: Je suis le fils de la pluie.
Dacă luam bilet până la Mangalia, mă prezentam la concurs, la RFI International.
O sară - dar nu pe deal - faină!
@Flaviu: Te rog să mă scuzi, nu pot fi ironic, în mod gratuit, cu tine, dar, cum să accepți să mergi cu CFR de la Cluj la Neptun?!
Spune-mi, ai permis auto, că, dacă da, să te dau în gât, să ți-l ia, tu n-ai țiglele pe casă!
De la Cluj la Neptun, cu CFR-ul, probabil c-ai făcut 4500 de ani, ai plecat din Neanderthal și ai ajuns… hopa, ai dreptate, tot în Neanderthal, doar că românesc, melanj cu HORECA!
Bine, să știi că-n timp ce tu mergeai cu CFR-ul, omenirea a făcut niște descoperiri: Moș Crăciun nu prea există, pe copii nu-i aduce barza, dar nu se știe, încă, unde se duce lumina din frigider când închizi ușa!
Pe bune, Cluj-Neptun cu CFR-ul românesc?! Dar, ia stai așa, ai ajuns sau ne scrii din vreo bulă atemporală? 🤗😂
Frate Flaviule, să nu te superi, n-a fost în intenția mea s-o fac pe deșteptul față de tine dar, totuși, să pleci din Cluj spre Neptun cu CFR-ul?! Sper că ți-au spus ai tăi să nu te joci cu chibriturile! Și că bătaia doare ?
Seară bună, io am cântat în cor, eram bas și “Sara pe deal” era un show! Și, tot ce e show, vorba lui Freddie Mercury, “Show must go on!”
Cu mult și sincer respect!
PS. Pe bune, acum, de la Cluj la Neptun, cu CFR?! Chiar așa, mai trăiești sau ești vreo hologramă din trecut?
@Yersinia Pestis:
Maestre Yersi, am precizat: până acum trei ani... Evident că am revenit la mersul cu auto personal, în fond am și eu momentele mele de luciditate.
În clipa asta scriu dintr-o bulă atemporala bulgărească.
Pe când să fiu și eu generos cu prietenii noștri de la sud de Dunăre și să le dau prinosul meu de mulțumire pentru serviciile superioare oferite în domeniul turismului de masă, uite că din a doua zi de la venire mă lăsară fără aer condiționat. Și nu că aș avea aer condiționat acasă dar am prins niște zile toride că mă topesc pe picioare. Și cică e hotel de 4 stele. Cred că folosesc același model de stele cu care se laudă și prea mult slavitul meu oraș.
Asta este, anul ăsta nu am fost inspirat în alegerea hotelurilor. Ce-i drept, m-am trezit târziu și nu prea am avut din ce alege.
O sară faină!
@Flaviu: Offf, mă liniștii, adică tu ești plecat de trei ani! 🤗
Gata, mă opresc, ajunge un par la un car de oale!
Acuma, sincer, văz c-ai târât piciorul și la bulgari de te-or faultatără ăia de te-au lăsat fără aer, chiar condiționat fiind! Pe viitor, te-nvâț io, că când pleci oareșceunde, du-te la o babă din etnie, trebuie că găsești, e inflație și să-ți dezlege de ghinioane: pene de cauciuc la ore târzii, nu, nu mă refer la prezervative, să nu-ți cază capacul de la solniță când pui sare-n crăpelniță, să nu te prinză soața cu amanta-n Lidl, au ăștia reclama aia, idioată :” Meriți să fii surprins!” , mă rog, ce știu io, oameni și fapte ai zilelor noastre!
Orișicât, io poci să-ți mai dau sfaturi, chiar mi-ar plăcea, poa’ c-ajungi prin Vrancea și vrei să vezi Mausoleul din orașul istoric: doar timp și răbdare să ai, că io am chef de vorbe, la harneală luam bac-ul! 🤗😂
@Yersinia Pestis:
Maestre, dacă ai de gând să organizezi o micro-mini-macro-întalnire la Mausoleul din orașul istoric, te rog să mă anunți.
Eu, săptămâna viitoare, am să vizitez Mausoleul din Parcul Carol și voi bea un pahar de ce o fi să fie și în cinstea ta.
Toate cele bune!
@Yersinia Pestis: ma pregatesc sa plec la plaja dar am vrut mai întâi sa ma relaxez un pic citind articolul tau... nu am gresit.
Noi stam la Golful Pescarilor din aprilie pâna în septembrie, vorba aia plaja-masa-somn-plimbare pe faleza pe jos pâna in Eforie si retur-cina light- film TV- somn... mai spargem monotonia cu câte un spectacol în Constanta (Madrigal cu delfinii pe 12 august), un muzeu- faleza Cazinou etc.
O fuga la Jurilovca, gasit barca la ora 10.30 pt Gura Portitei, retur la ora 17. De regula dimineata se gasesc barci disponibile si clienti la fel, apoi de comun acord se stabileste ora de întoarcere cu aceeasi barca.
Ïn wk evitam sa ne deplasam cu masina, e o aglomeratie de nedescris, stam numai la malul marii.
@Yolanda: Ceva de genul am încercat și noi, primele patru zile am fâcut plajă cât am vrut. Apoi, am rupt programul, după ce-am venit de la Jurilovca am mai tras un tur prin stațiuni, Constanța (mai ales partea comercială și are, Slavă Domnului) apoi iar Mamaia Nord. De câțiva ani avem miniserii de câte 10-12 zile de plajă, din iunie până-n august, inclusiv, apoi mai venim, ptr plajă zic și prin septembrie și chiar octombrie, de ziua mea am stat la plajă!
Altfel, trebuie să ajung acolo măcar o dată pe lună, chestii gospodărești.
Mie-mi place Marea, atât de mult că mai c-aș vrea să mă bâldâcâie-n apă, la începutul Marii Călătorii, trebuie s-o conving pe Adriana, văd numai avantaje: nu mai trebuie să vie la mormântul meu, n-o costă nimic amenajarea, hrănesc peștii și nu viermii…
Mda, divagam… cert este că m-am, oarecum, plictisit de stat la plajă, fetele de erau acolo erau, mai toate, abonate la KFC sau firma concurentă, băi, și ucrainiencile alea, bengoase, nu prea mai erau, io bere nu beau, muzică house sau wave nu dădeau ăia la terase… deci, da!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2023 Cetatea Argamum si Capul Dolosman — scris în 21.03.23 de codryna din SECTOR 6 - BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Argamum și Doloșman, ancorate în tăcerea vrăjită a Razimului — scris în 02.09.20 de krisstinna din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Manifest pentru Deltă 2 — scris în 18.08.20 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Jurilovca – „fereastra sufletului” sau „Case cu suflet” — scris în 28.09.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Zi de vara pana-n seara — scris în 29.10.16 de crisv din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2010 Cetatea Argamum [Jurilovca] — scris în 28.03.10 de Alina53 din GALATI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată