Peștera Perama

TIPĂREȘTE

În scurta noastră ședere în frumosul oraș Ioannina, am reușit să vedem câteva dintre locurile deosebite și interesante despre care vă voi povesti curând, peștera Perama fiind poate cap de listă a celor dorite spre vizitate. Ioannina cu împrejurimile sale este un loc deosebit de popas pentru măcar o noapte, căci aici fiind, se pot împăca multe plăceri, de la mâncare la bijuterii de argint, opere de artă, dantele, muzee, băuturi, priveliști, legende.

Deși era o zi de luni când cele mai importante muzee erau închise până la ora 13, peștera avea program normal și asta ne-a prins bine căci trebuia să ajungem la Kerkira, deci timpul era limitat. Am întrebat la hotel - Its Kale Boutique - cum ieșim de pe străduța acestuia fără să avem cumva probleme cu poliția destul de activă în oraș, noi fiind în interiorul cetății, ne-au explicat pe care direcție putem să o luăm pentru a ieși rapid din zonă, așa că am ajuns la bul. Papandreu pe care l-am urmat până la intersecția cu benzinăria Aegean, unde drumul se desparte, unul merge la aeroportul din apropierea orașului, celălalt trece prin satul Perama, ocolește lacul Pamvotida și ajunge la autostrada A2. Noi ne-am oprit în Perama, destul de aproape căci din orașul Ioannina și până la peșteră sunt aproximativ 4 km.

Satul Perama ne întâmpină cu ceva ce seamănă cu un bazar mai larg, de ambele părți a străzii principale sunt magazine cu icoane, cu bijuterii și obiecte de argint ori imitații, cu aceleași haine de piele importată de când Kastoria a decimat castorii și astfel și-a distrus singură valoarea, sunt peste tot aceleași produse de proveniență sigur nu grecească dar care au ceva aparte și comun, adică sunt mai scumpe decât în Ioannina, Tot pe strada principală sunt destule anunțuri de cazare și sunt multe taverne. Tocmai când ne întrebam unde parcăm, vedem o femeie care ne făcea semne ample asemeni reprezentanților etniei din centrul Bucureștiului; parcăm în curtea indicată și împreună cu noi vine o mașină de Bulgaria și una de Grecia, întrebăm cât costă, răspuns "free"! Aveam să ne lămurim apoi că "free-ul" însemna că e musai să cumpărăm ceva de la magazinul familiei, de cât vrem fiecare, nu conta, doar să luăm ceva. Pentru că mult lăudatele baclavale "făcute de mama" nu ne-au surâs, am luat înghețată, 5€ două cornete foarte mari și foarte bune.

Intrarea în peșteră se face după ce urci un număr apreciabil de trepte și, dacă ai ajuns prea devreme la intrare, stai și aștepți căci atunci, în mai se intra din ora-n oră, câte un grup de maxim 20 persoane însoțite de un ghid, cel care a însoțit grupul nostru era vorbitor de engleză și franceză. Taxa de intrare este de 7 € adult, copiii jumătate preț iar pliantele primite erau numai în greacă. Ne-am îmbrăcat cu câte o jachetă subțire la intrarea în peșteră dar, deși temperatura nu este foarte ridicată, pe parcurs a trebuit să o dezbrăcăm iar la ieșire aveam hainele puțin jilave. La intrare am fost informați că fotografiatul este interzis, știam căci citisem pe pagina lor de net, noroc însă că aveam un aparat foto în geantă căci spre finalul traseului, într-o sală mai largă, ne-a lăsat să facem doar câteva poze fără flash. Speologii explică această limitare a fotografiatului prin aceea că în peșteri pot fi deranjați liliecii ce trăiesc în unele sau se poate dăuna microorganismelor specifice, unele încă cercetate căci au o continuitate a vieții de sute de mii de ani. Și nu de neglijat este informația că în peșteri există diferite concentrații de radon, un gaz incolor și inodor provenit din dezintegrarea uraniului, gaz ce inhalat peste anumite concentrații duce în timp la cancer pulmonar, boală de care suferă mulți speologi și ghizi. Acum nu trebuie luată informația ca o sperietoare de a nu vizita peșteri, cele turistice intens vizitate sunt monitorizate, nu pentru că turiștilor le-ar face rău - timpul de parcurs traseul este limitat - ci pentru supravegherea celor ce petrec acolo multe ore zilnic.

Și aici, ca în oricare peșteră, trebuie respectate indicațiile de a nu te abate din traseul deja marcat - instructaj pe care-l face ghidul la început de vizită - există goluri în care se poate aluneca sau micile ochiuri de apă pot fi atât de adânci încât să nu poți fi salvat dacă ai nimerit într-unul. Iar rătăcirea în peșteră este rea, uneori cu urmări tragice. Am citit înainte de plecarea în concediu, câteva pagini scrise de renumitul nostru speolog de talie internațională, o raritate în lumea cercetătorilor științei speologiei, Cristian Lascu, care spunea printre alte sfaturi, că și în peșteri se aplică, atât pentru specialiști cât și pentru amatori, zicala "deșteptul învață și din experiența altora, prostul doar dintr-a lui".

Peștera Perama se află practic în muntele Goritsa și se consideră că a început să se formeze acum 1,5 de milioane ani în pre-cuaternar, prin acțiunea unui râu subteran, rezultatul fiind un complex realizat de marele arhitect ce este natura; ea cuprinde practic trei nivele de peșteri suprapuse, cu o suprafață desfășurată de aproximativ 14.800 mp, cu lungi coridoare întunecate din care vizitabile și luminate sunt cam 1.100 -1.200 m, străbătute în cel mult 45 minute (ghidul impune ritmul și nu ai curajul de a nu-l urma). Lumina este galbenă pentru că s-a dovedit a fi cea care dăunează cel mai puțin ecosistemului, fapt ce nu este recunoscut de toți biologii speologi. Mulți specialiști susțin că peștera este încă în formare, atât geologic cât și în ceea ce privește fauna, de aceea nu este vizitabilă decât o mică parte. În anumite săli nevizitabile trăiesc liliecii de peșteră, în zona vizitabilă ghidul arată un tavan unde au fost, acum sunt foarte puțini aici fiind deranjați de turiști dar urmele șederii lor îndelungate sunt vizibile, culoarea excrementelor fixate pe pereți este alta decât restul boltei.

Traseul turistic este marcat pe harta din fotografie și are, ca prin toate peșterile din lume, diverse obiective - 16 - la care ghidul se oprește și povestește : Intrarea, Pădurea, Culoarul spre palat, Palatul Regal, Capela, Pădurea primară, Palatul Persefonei, Palatul lui Pluto, Visteria, Orașul Mort, Orașul Nou, Lacul cu nuferi, Locul dinților de urs, Altarul, Bolta cerului și Ieșirea, ultima o cale obositoare, cu multe trepte inegale și alunecoase, se zice că 163 - nu mă acuzați că nu le-am numărat - diferența de nivel de la ultimul popas până la ieșire fiind de 50 m. Temperatura aerului este de 16 - 17 grade, cea a apei de 14.

Fiecare dintre popasuri are priveliști de basm, lacul cu nuferii de piatră ce "plutesc" pe apă, altarul asemeni unei mari catedrale dar ceea care o face misterioasă este "Crucea", de fapt o stalactită ruptă care în cădere s-a fixat între două stalacmite gemene iar picăturile de apă bogate în calcar au sudat îmbinarea creând forma crucii. De fapt este singurul din locuri unde numele se potrivește, restul rămâne la imaginația fiecaruia. Cum se va schimba în timp crucea, poate cei mai tineri dintre voi vor vedea. De ce spun asta? Pentru că o stalacmită ce a început să se formeze pe o treaptă construită de om în 1956, îmi venea mie până aproape de șold, deci ne-am născut odată dar creștem diferit în înălțime - eu mai repede- dar murim și în ani diferiți, tot eu mai repede!

Deosebită este peștera Perama și prin numărul mare de diverse tipuri de stalactite și stalacmite, aici sunt identificate 19 tipuri când, în mod normal în alte peșteri nu sunt mai mult de 10-14.

În zona numită Locul dinților de urs, au fost descoperite câteva oase și dinții unui urs de peșteră, Ursus Spelaeus, ce se presupune că a trăit acum aproximativ 600.000 ani și făcea parte din grupul urșilor de peșteră omnivori, mai mult vegetarieni, spre deosebire de cei din zona Carpaților care erau carnivori. Savanții care au decodat ADN-ul urșilor de peșteră dispăruți la ultima glaciațiune, spun că ursul brun de astăzi nu are nici o legătură genetică cu ursus spelaeus. !

Peștera Perama a fost descoperită întâmplător în 1940 când localnicii căutau adăpost în timpul bombardamentelor germane. Apoi gimnastul și speologul amator Kasvikis a făcut fotografii pe care le-a publicat pe cheltuiala sa, fapt ce a atras atenția soților Anna și Ioannis

Petrochilou, speologi ce au început cercetarea și cartografierea peșterii. Soții Petrochilou și în special Anna - Ioannis a decedat la puțin timp după cercetarea Peramei - au avut o muncă speologică uriașă, lor datorându-se înființarea în 1950 a Societății Elene de Speologie unde doar în 1980 arhivele cuprindeau documente despre 7500 de peșteri pe teritoriul grecesc, în prezent cam 100 fiind declarate atracții turistice internaționale. Tot soții Petrochilou au "botezat" cele 16 obiective și multe altele ce nu sunt libere la vizitare, au descoperit resturile ursului de peșteră și alte viețuitoare rare ce i-a făcut să solicite cercetări din partea unor bio-speologi renumiți din Europa. La intrarea în peșteră se află bustul lui Ioannis Petrochilou și o placă ce amintește de munca lui și a soției dar și de faptul că a fost deschisă vizitării publicului în 1956. Este una din cele mai mari și mai spectaculoase peșteri ale Greciei continentale.

După ce am vizitat peștera, după urcarea multor trepte prin soare până la poarta de intrare, după drumul parcurs, destul de anevoios deși sunt și balustrade în unele locuri, după cele 163 de trepte la ieșire, am rămas ceva timp să admirăm priveliștea asupra lacului Pamvotis sau Pamvotida dar în special să ne reacomodăm cu aerul uscat și cald, apoi am avut ceva de mers pe jos până la treptele pe unde urcasem și pe unde trebuia să ajungem iar în sat.

Peștera este vizitabilă zilnic, programul când am fost noi începea la 8 dimineața și dura până seara la 19, intrarea se face în grupuri de 15 - 20 persoane, intervalul dintre intrările grupurilor vara este mai scurt căci sunt mai mulți ghizi de serviciu zilnic. Taxa de intrare este de 7 € adult, pentru grupuri organizate 5,5 €. Aici chiar este nerecomandată intrarea persoanelor cu afecțiuni cardiace sau cu cât de mici probleme locomotorii iar cei ce intră cu copii, este necesar să-i supravegheze.

Este un loc de o frumusețe aparte, nu poți să nu o compari cu Peștera Urșilor, a grecilor însă este copleșitoare prin spațiile vaste create de natură, este locul în care, dacă ai teama de a intra, renunță să nu dai de furcă grupului dar pierderea este numai a ta. În peșteri a început viața organizată, aici au fost primele altare înălțate credinței sau credințelor, au fost primele școli de artă... și oamenii aveau aer condiționat gratis!

---

VIZUALIZĂRI: 2607 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI