Laguna Balos și insula Gramvousa, sau altfel spus Fericită că Am Fost Acolo!

TIPĂREȘTE

La sfârșit de iulie-început de august, am avut o vacanță minunată în insula Creta, despre care v-am povestit deja câte ceva. Atunci când am realizat că vom putea pleca în cele din urmă, adică fix în dimineața plecării;) ne-am spus că negreșit trebuie să ajungem la Balos, loc unde n-am ajuns în precedenta vacanță din Creta, în 2016.

Bine, dar cum vom ajunge acolo?

Se știe sigur că se poate prin două feluri: cu mașina închiriată, sau cu vaporașul. Există și varianta combinată, mașină până în port la Kissamos și apoi vaporaș, sau excursie. Din comoditate, dar și pentru a putea vedea și Gramvousa, am apelat la o agenție din Kato Daratso, acolo unde am avut cazarea la Elotia Hotel, foarte aproape de Chania.

Agenția se numește OK Rental, este aceeași de unde am închiriat și mașina câteva zile mai târziu. Așadar, am luat o excursie cu 39 de euro de persoană, asta însemnând: plecare din fața agenției dimineața la ora 8.15 cu autocarul, apoi vaporul Gramvousa, cu plecare la ora 10 din portul Kissamos și retur, evident.

Ne-a convenit de minune această variantă, știind că oricum drumul este destul de anevoios și unde mai pui faptul că este ceva de mers și pe jos. Ori la sfârșit de iulie este o căldură sufocantă.

În ziua stabilită am așteptat neliniștiți autocarul, care a întârziat cca 5-10 minute și ne-a dat emoții. Dar a venit în cele din urmă, iar ghida, ne-a explicat regulile de combatere covid, ne-a luat temperatura, ne-am pus măștile și am urcat.

Am ajuns după ora 9, așa că aveam timp suficient să servim câte o cafea și un sandviș la cafeneaua din port, Limani. Am luat și pentru drum, asta pe lângă cele puse deja de la hotel, de d-na Eleni.

La ora 10 plecam din portul din Kissamos, lăsând în urmă frumoasa biserică Agiou Nikolau. Pe vapor puteai să stai în ce zonă dorești, fie la parter, puteai sta în interior, cu aer condiționat, dar condiționat și de mască :(Pe puntea 1, parțial acoperit, parțial la soare, sau pe puntea a doua, de sus, acoperit și aici pe alocuri, dar mult mai aerisit. Ei, aici am stat și noi, ca să putem face poze cât mai bine, plus că vântul bătea binișor, ceea ce mai domolea arșița. Cam o oră și ceva, am plutit pe marea albastră ca cerneala, destul de aproape de coasta aridă a insulei, ocolind cu grijă stâncile golașe.

Mie plimbarea pe mare îmi place foarte mult, așa că am savurat din plin unduirea valurilor, am făcut multe poze, așteptând cu nerăbdare să ajungem la Balos, primul obiectiv din ziua respectivă.

Vreau să vă spun că pe vapor eram destul de mulți turiști, poate undeva la vreo 200 de oameni, foarte puțini pentru un obiectiv ca Balos, poate destul de mult pentru pandemie. Noroc cu vasul care e foarte mare și aveam destulă distanțare...

Dar, am fost singurul vas acolo pe ziua respectivă și asta cred că spune multe!

Vaporul este foarte bine dotat, poți servi micul dejun, sau la întoarcere, un prânz întârziat, ori cafea, sandviș, cartofi prăjiți, chipsuri, înghețată, apă, sucuri, bere, etc.

Se poate plăti cash, sau cu cardul.

Înainte de coborâre, puteai opta pentru a închiria umbrele, contra unei sume de 5 euro, pe care îi recuperai la întoarcere.

Noi nu am făcut asta, deoarece ne doream să urcăm la Gramvousa, iar umbrela ne-ar fi incomodat :)

În plus nu prea aveam chef de stat, ci dimpotrivă de umblat, de descoperit, de pozat!

Măsuri de protecție erau peste tot, echipajul purta mască și mănuși, peste tot pe vas erau dezinfectanți.

Până să ajungem la Balos, am trecut pe lângă Gramvousa, admirând deja castelul din vârf, imaginându-mi cam cât de greu ne va fi să ne cățărăm până acolo sus!

Dar curând zărim mica insuliță Tigani, în spatele căreia se „ascunde” minunata lagună Balos. Vaporul a ocolit-o ușor dezvăluindu-ne treptat frumusețea...

A fost momentul în care au început să „lucreze” aparatele foto, sau mă rog, telefoanele, tabletele și ce mai avea fiecare la îndemână pentru a imortaliza acest mic colț de rai! Exclamații care mai de care, selfie-uri, bucurie, nebunie, ce mai! Parcă nici nu-mi venea să cobor de pe vas, că de acolo de sus parcă era mai frumos!

Am urmat și noi șirul de turiști și am pus piciorul pe uscat, pe stâncile cenușii de lângă mica insuliță. Primele poze le-am făcut chiar de acolo, rotindu-mă și parcă nu-mi venea să cred ochilor! Doamne, ce frumos!

Ne-am descălțat și am mers prin apa mării, care era mică, minunându-ne la fiece pas. În zona asta apa avea o culoare verde, superbă! Urma un culoar, ca un soi de trecere de la una la alta, apoi marea se făcea turcoaz, dar era tot mică. În cele din urmă am ajuns la porțiunea de plajă cu nisip foarte fin, rozaliu, care o desparte de marea cea mare, acolo unde marea este și mai turcoaz! Deja unii turiști și-au instalat umbrelele, ba chiar au găsit și niște șezlonguri, alții se zbenguiau în apa cristalină... Noi ne-am dus pe plaja dinspre deal, de unde coborau cei care veniseră cu mașinile.

Câteva cuvinte despre laguna Balos:

Celebra plajă și lagună, este situată în partea de nord-vest a insulei Creta, la aproximativ 56 km de Chania și 17 km de Kissamos.

Locul este foarte renumit, așa că multe dintre personalitățile lumii au fost pe aici, de-alungul timpului, ca de exemplu Prințul Charles și Prințesa Diana, acum mulți ani, cu yahtul lor privat.

Plaja de la Balos are o culoare fină, rozalie, de la scoicile sfărâmate, iar culoarea mării, o paletă de albastru-turcoaz, o paletă bogată de culori, cu foarte multe nuanțe, pe care orice pictor ar fi bucuros să le aibă lângă șevalet.

Apa mării este destul de mică și caldă totodată, ideală și pentru copii. Pe lângă stânci, apa poate fi mai rece, iar aici fundul mării poate fi ideal pentru iubitorii de snorkeling.

Laguna și zona înconjurătoare, cu specii rare de floră și faună, cca 100 de specii de păsări și 400 de specii de faună, sunt protejate în cadrul programului Natura 2000 și este una din cele mai bine protejate zone din Mediterana de est. Habitat perfect pentru păsări, este situat de-lungul unei căi de migrație a păsărilor de pe continent.

Stâncile din jur ascund și peșteri unde-și găsesc cuiburi șoimi și cormorani.

La fiecare pas, la fiecare privire, priveliștea este mirifică, atât de rară...

Am avut la dispoziție aproape trei ore. Trei ore de relaxare, de plutire, de făcut poze. Le-am îmbinat pe toate acestea cum am putut mai bine, încercând să lungim secundele, minutele, orele.

Neapărat trebuie să aveți apă suficientă, acum în condițiile de pandemie nu era absolut nimic acolo, poate nici altădată.

Bine ar fi și o pălărie, deoarece soarele este nemilos și multă cremă cu protecție mare.

În rest vă puteți bălăci în mare, după pofta inimii, în porțiunea în care vi se pare că e nuanța mării mai frumoasă :)

Am stat acolo pe plajă, pe un prosop, ne-am mâncat sandvișurile, ne-am uscat, iar ne-am răcorit și tot așa, până când a venit momentul să plecăm... cu mare tristețe.

Dar, urma partea cea mai „grea” Gramvousa.

Peste doar câteva minute, vaporașul nostru cu același nume, acosta pe marginea insuliței Imeri Gramvousa. Am coborât cu hotărâre, luând calea potecii spre castel.

Alții s-au oprit din nou la plajă, la umbra tamarinilor, la aceeași mare super albastră, frumoasă.

Nu recomand urcatul, celor care cred că nu vor putea, fiindcă e destul de greu! Iar căldura e copleșitoare!

Ήμερη Γραμβούσα, adică Imeri Gramvousa este insula din nord-vestul Cretei care găzduiește rămășițele castelului venețian, ale clădirilor pe care insurgenții cretani, le-au lăsat în urmă. Ei au fost nevoiți să trăiască aici ca pirați în timpul Războiului de Independență al Greciei. De aceea Gramvousa se mai numește și insula Piraților.

La nord de Imeri Gramvousa este Agria Gramvousa, care în traducere înseamnă sălbatică și care este foarte puțin ospitalieră.

Imeri Gramvousa și-a luat numele după soția unui șef de pirați-Vousa, rămas singur acolo pe insulă la un moment dat. În antichitate însă numele insulei a fost Korykos.

Castelul-fort a fost construit între 1579-1584 în timpul stăpânirii Cretei de către venețieni, pentru a-i apăra de otomani. Pe tot parcursul Războiului Cretan, venețienii au reușit să păstreze fortul, iar după tratatul din 1669, Gramvousa, Souda și Spinalonga au rămas mai departe sub conducerea venețienilor. Din păcate, în timpul Războiului Morean-Guerra di Morea-cunoscut și sub numele de al Șaselea Război Otomano-Venețian, căpitanul napolitan La Giocca i-a trădat pe venețieni pe „bani frumoși” predând Gramvousa Turcilor.

De aceea pe tot restul vieții căpitanul a fost poreclit Grambousas.

Odată cu începerea Războiului de Independență, insurgenții au ocupat insula și fortul. Deși otomanii le dădeau târcoale, nu au mai reușit să-l recupereze, doar că insurgenții au rămas blocați acolo, fiind nevoiți să recurgă la piraterie pentru a putea supraviețui, afectând transportul turco-egiptean și pe cel european de mărfuri.

A fost momentul când pe insulă, populația s-a organizat, au construit o școală și o biserică-Panagia.

În 1828, noul Guvernator al Greciei, trimite o flotă de nave britanice și franceze pentru a învinge pirații și atunci insula rămâne sub control britanic până la momentul trecerii insulei în „contul” Greciei mari.

Se spune că fortul-castelul venețian este situat la cca 135 m de nivelul mării; să știți că nu i-am măsurat, dar cert este că treptele săpate în stâncă sunt foarte abrupte, iar dacă urcușul este greu, cel puțin la fel de greu mi s-a părut și coborârea. Și asta n-o spun ca să vă descurajez, ci doar ca să știți.

Castelul are o formă triunghiulară, fiecare latură având peste 1000 de m.

Poziția sa era strategică, asigurând protecția întregii zone de nord-vest a Cretei. Se spune că există și o legendă, despre o mare comoară ascunsă în inima insulei. ;)

Oricum, sigur e, că pe măsură ce urcăm descoperim cât de frumos este totul, cât e de fabulos peisajul. Combinația fantastică de tufe maronii, uscate, de pe deal, cu doar câteva tufe verzi de aloe, ici-colo, cu albastrul incredibil al mării, este de neratat.

Renumita epavă din stânga, Dimitrios P, care stă cumva între cele două golfuri, pare de legendă, văzut de acolo de sus.

Epava ruginită m-a dus imediat cu gândul la Navaggio. Poate nu este atât de celebră, ca cea de acolo, dar este... șic! Cum să nu accepți atunci legenda cu comoara? Chiar dacă se spune că asta transporta ciment? Păi și dacă mai știi că acolo a fost raiul piraților? Mai vreți argumente? :))

În orice caz, merită fiecare pas, fiecare treaptă urcată, fiecare picătură de sudoare... și sunt multe... credeți-mă! Merită pentru priveliștea văzută de acolo!

După ce am coborât nu ne-a rămas mult timp, am admirat doar biserica Ag. Georgios, din spatele rândului de tamarini, care stau scut lângă plajă, nu ne-a mai rămas timp pentru bălăceală sau ceva, dar nu ne-a părut rău, aveam timp destul să ne odihnim pe vapor, timp să ne uităm la poze, să privim din nou, iar și iar marea cea albastră...

A fost o zi plină, superbă, o adevărată terapie pentru trup și suflet, încărcată de frumos și sunt fericită că Am Fost Acolo!

Webmaster, o rugăminte:

youtu.be/xrK8nnH9R-k

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 10794 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI