Descopera comuna IEUD

Am intrebat un localnic cat costa o poarta traditionala maramureseana in zile de azi, raspunsul a fost 50.000 roni deci nu este de mirare ca sunt din ce in ce mai rare!

O alta curiozitate in zona sunt acei pari ramificati din unele curti in care atarna tot felul de cratite pentru gatit, raspunsul este ca deoarece bucatariile traditionale din gospodariile maramuresene erau deseori folosite si drept camere de zi si dormitor, nu prea mai era spatiul pentru dulapuri in care sa fie depozitate acele ustensile, asa ca erau puse la pastrare in varful acelor pari, in plus daca pe cel mai inalt par era o cratita rosie, insemna ca in acea gospodarie este o fata de maritat !

Aviz parintilor de feciori!!!

Pentru cei ce aleg sa "descopere Ieudul" ("acasa" mea), le recomand ca dupa ce vad satul sa mearga tot inainte, sa treaca prin Plopsor, sa mai mearga putin dupa ce se termina casele si sa se minuneze apoi de cat de frumos si salbatic devine peisajul. Iar daca aveti un gratar cu voi, e locul perfect sa va opriti, pe malul raului, si sa va pregatiti ceva de mancare.

In alta ordine de idei, sa nu va asteptati totusi sa mai gasiti la Ieud un sat traditional maramuresean, in toata puterea cuvantului. Ultimii 10 ani l-au schimbat enorm! In fiecare familie exista cel putin un membru plecat la munca in afara (in altele raman acasa doar nevasta si batranii, pe cand sotul si copiii se intorc doar de sarbatori). Asta inseamna ca ei vin cu bani multi, pe care au ales sa-i "bage" in case mari care, de multe ori au luat locul celor vechi, de lemn. S-au facut trotuare, frumos pavate cu dale, asa ca oamenii nu mai umbla pe mijlocul drumului, cum au facut-o atata timp, mai ales ca pe-acolo acum se-ntrec o gramada de masini de Italia sau de Spania. O alta consecinta a muncii in strainatate cu vacante in tara este ca acum, ca e luni, ca e miercuri sau sambata, sunt si cate 4 nunti pe zi: lumea vine sa "se ia" tot acasa, si cum nu sunt suficiente restaurante in zona au ajuns la ciudatenia de care va spuneam.

Tinerii se imbraca doar de sarbatori cu haine traditionale, si nici atunci nu o fac toti. In rest, se imbraca exact ca noi, cei care traim "la oras". Am fost dezamagita de schimbare...

Acu cativa ani bunica unei verisoare incerca sa intelegea de ce, la fabrica, nu se saluta cu toata lumea. "Cum poti tre (trece) ase pa langa ei fara sa dzici Laudam pa Isus? ". Aceeasi intrebare mi-am pus-o eu acu o luna la Ieud, cand am auzit salutul asta de la cel mult 5 batrane, care insa nu si-au mai facut curaj sa ma intrebe si "a cui sunt", chestie absolut obligatorie acu cativa ani.

In fine, ideea e ca merita sa mergeti la Ieud, eu cred (si sper) ca o sa va placa, dar nu va asteptati sa aveti sentimentul ca ati ajuns intr-un loc unde timpul a stat pe loc. Intrati la Biserica din Deal, unde se spune ca a fost gasit primul document scris in limba romana (Codicele de la Ieud), pe drum opriti si la un mini-muzeu al taranului unde veti vedea cum aratau casele pana nu demult (cred ca am pus poze pe site de aici), aruncati un ochi si la case, dar fiti realisti. Oamenii astia au fost prea mult timp "normali", au facut prea mult timp "ce trebuia", asa ca acum au inceput sa faca si "ce vor" si asta e vizibil la tot pasul. Cred ca asta e si raspunsul pentru Cristian, apropo de portile maramuresene: ei le-au avut o viata si acum vor altceva. In multe cazuri, ar da ca nuca-n perete, puse in fata unei case moderne. Desi am si un contra-exemplu in familie, un verisor care si-a ridicat "ditai vila", cu acoperis "pe rotund", ultima moda in zona, dar si-a comandat si o poarta traditionala de lemn, cu 60.000 de roni...

Mutat, la reorganizare, în rubrica «Descoperă Ieud și împrejurimile» (nou-creată, între timp, pe sait)