Poiana cu Cetate

TIPĂREȘTE

Am povestit acum doi ani despre Codrii Iașilor, frumoasa pădure situată la sud de orașul meu vezi impresii; deși ne propuseserăm atunci doar o plimbare relativ scurtă, Gara Bârnova - Poiana cu Schit și retur (cam 10 kilometri), a ieșit o adevărată expediție, că ne-am rătăcit și am ajuns până pe la marginea sudică a codrilor.

De data asta am vrut de la bun început să mergem mult: traseul programat a fost unul de 17 kilometri, până la urmă adunându-se 20. Am încercat (și am reușit) să „bifăm” obiectivele de pe drum: Observatorul meteorologic, Biserica lui Cujbă, Pensiunea „Poiana cu Cetate” , Cetatea din Poiana cu Cetate, Biserica Sanatoriului + am reluat Poiana cu Schit (decizie ad-hoc proastă, am să explic de ce).

Pe site-ul Primăriei Grajduri am găsit următoarele:

Patru obiective de pe teritoriul comunei sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat la „Cetate” , în marginea de nord-vest a satului Poiana cu Cetate, unde s-au găsit urme de așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A) și din perioada Latène. Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ruinele schitului din „Poiana cu schit” (circa secolul al XVII-lea) aflate în pădurea Borosești de lângă satul Grajduri; o casă datând din 1910 și aflată în satul Pădureni; și biserica lui Cujbă (secolul al XVII-lea) din Poiana cu Cetate.

De asemenea, site-ul Primăriei comunei Ciurea spune că gara Bârnova din zona satului Slobozia, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, este declarată monument de arhitectură.

Am rugat Google să mă ajute cu un traseu și a ieșit ceea ce vedeți în P1. Am plecat din Gara Bârnova (balonul roșu din P1), inaugurată în anul 1884, odată cu deschiderea tronsonului de cale ferată Iași-Bârlad. E cea roșie, din cărămidă, care se vede în P2; clădirea albă din P74 este gara nouă, construită în anii 1980, atunci când a fost dublată linia. Gara „păzește” tunelul care străpunge Dealul Cailor. De fapt, sunt două tuneluri (P3, dacă măriți): cel vechi, cu secțiunea ovală, a fost construit în 1892 de o firmă franceză, iar al doilea, cu secțiunea rotundă, datează din 1980.  

Trenurile care se îndreaptă spre Iași aveau, până nu de mult, oprire obligatorie la Bârnova (deși până în oraș ar mai fi doar vreo 20 km), iar un „ciocănar” lovea roțile, pentru a verifica frânele (de aici urmează o coborâre abruptă de câțiva kilometri). Explicația: catastrofa din 1916, când un tren a deraiat în vale, provocând a treia cea mai mare tragedie feroviară mondială din toate timpurile ro.wikipedia.org/wiki/Cat ... 83_de_la_Ciurea. Din gară am luat-o spre nord-est, către punctul alb din P1, aflat exact deasupra mijlocului tunelului.

De aici am continuat pe o potecă largă, umblată, pe care circulă ATV-uri. Drumul urmează buza unei râpe și este mărginit, pe unele porțiuni, de stâlpi de beton (P8), probabil că au fost accidente pe aici. După jumătate de oră de mers spre est am ajuns la marginea satului Slobozia și am schimbat direcția, către sud-vest, pentru a ajunge la Observatorul meteorologic Bârnova (P10-P14). Azi, în Iași, sunt 34 de grade: asta se traduce prin faptul că în pădure, la doi metri deasupra solului, sunt 34 de grade, că în oraș sunt 43 sau 53 sau cam așa.  

Globurile albe pe care le vedeți în poze, aflate la mare înălțime, sunt în incinta Observatorului, dar, de fapt, protejează niște radare (a se vedea P13). Căutând pe internet, am mai aflat ceva: un astfel de balon se numește „radom” , care se obține prin concatenarea cuvintelor „radar” și „dom” en.wikipedia.org/wiki/Radome.

De la marginea satului Slobozia drumul este tot de pământ, dar e circulat destul de intens, ne-am umplut de praf ☹. Unde vedeți omulețul în P1 începe asfaltul și, culmea, se răresc mașinile. Am întâlnit o grămadă de bușteni tăiați de undeva din pădure, apoi doi arbori seculari, monumente ale naturii și, din una în alta, am ajuns la marginea satului Poiana cu Cetate (deja nu mai eram în comuna Ciurea, intraserăm în Grajduri). Am trecut pe la poarta Căsuței cu maci (loc de popas, un fel de camping), care chiar are maci de-a lungul gardului, pe lângă un imaș pe care pășteau văcuțe fericite, am pozat case interesante, având curți pline ce flori, am depășit Valea Sânzienelor, loc la modă pentru organizarea de nunți și am ajuns la Biserica lui Cujbă, principalul obiectiv turistic al zilei.

Nu se știu prea multe despre istoria acestui monument; cam tot ce am citit este izomorf cu ce găsiți aici adevarul.ro/stiri-locale/ ... na-2165992.html sau pe FB. Se pare că s-au alocat de către Consiliul Județean, în decembrie 2024, ceva fonduri pentru restaurare; niște discuții interesante despre proiect puteți citi tot pe FB.  

Reproduc, mai jos, ce am găsit scris pe un panou aflat în incinta bisericii și vă invit să priviți fotografiile atașate. Care mie mi-a plăcut așa cum e acum.

Conform unor ipoteze, vornicul Ionașcu Cujbă a ajuns proprietar în aceste locuri în urma căsătoriei cu prima sa soție, Stana. Boierul Cujbă va construi biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” pentru sufletul soției sale, pe moșia moștenită de la ea. Anul de construcție este considerat a fi 1609, dar informația nu are la bază niciun document sau mărturie scrisă, cum ar fi o pisanie.

Documentele istorice din secolele XV-XVII vorbesc despre existența în acest loc a unor proprietăți nobiliare, și chiar a unei curți-reședință. Obiceiul era ca, în apropierea acesteia, să se ridice o clădire de cult - o capelă sau chiar o biserică.  

Biserica lui Cujbă, așa cum este în prezent, are o conformație originală, probabil unică în Moldova. Specificul acestei clădiri este rezultatul parcurgerii într-un mod particular, deosebit de al altor biserici aflate în aceeași situație, a unor etape istorice care și-au pus amprenta: de la biserică de curte de secol XVII la biserică parohială după 200 de ani.  

Alt citat:

Se pare că ultima slujbă religioasă a fost oficiată în prin 1870. Nu se ştie în ce condiţii a rămas fără acoperiş, de ce nu a fost refăcut, ce s-a întâmplat cu icoanele şi cărţile sfinte. Cert este că în 1933, conform unui mesaj scrijelit pe peretele altarului, biserica lui Cujbă era deja părăsită. Ba, mai mult, biserica a fost prădată, iar icoanele care au scăpat de mâna hoților au fost duse de către bătrânii locului la biserica din satul Borosești (comuna Scânteia). Un lucru curios este faptul că la un moment dat a crescut un cireș în altar, care primăvara era un real spectacol vizual Din cauza înălțimii sale, exista pericolul să dărâme și ceea ce a mai rămas, așa că a fost tăiat.

Alături s-a ridicat o biserică nouă, cu același hram. Se prăznuia ceva acolo, era multă lume adunată. Noi, însă, am trecut strada și am luat masa la Pensiunea Poiana cu Cetate, unde am petrecut următoarele două ore vezi impresii.

După care am început drumul de întoarcere. Nu voi insista foarte mult, pentru că l-am descris în articolul de acum doi ani. Am luat-o către nord, străbătând șoseaua asfaltată prin sat în sens invers, până la Căsuța cu maci. Aici am luat-o la dreapta, prin pădure, până la rămășițele aproape invizibile ale Cetății din Poiana cu Cetate. După plan, de aici urma să revenim în gară, dar am constatat că avem prea mult timp până la tren. Prin urmare, am continuat drumul prin pădure către Poiana cu Schit, cu ruinele Schitului lui Duma Negru și lucrările taberelor de sculptură.  

Spuneam la început că nu a fost o decizie prea bună. În primul rând, pentru că vegetația din poiană era foarte înaltă, practic am înaintat ca printr-un lan. Asta nu ar fi fost neapărat o mare problemă, dar ne-au potopit insectele, mai ales țânțarii. Zece zile mai târziu, încă mai aveam urme de mușcături pe mâini, pe față și pe gât.

Apoi, nu am calculat bine timpul și a fost cât pe ce să pierdem trenul. Din fericire, după Biserica Sanatoriului (Spitalul de psihiatrie Bârnova – secția boli cronice) am găsit poteca prin pădure care, coborând abrupt, ne-a dus în gară pe un drum cu vreun kilometru mai scurt. Știam de ea, este traseul recomandat pentru a evita asfaltul, dar nu mă așteptam să o găsesc, mai ales că nu era prea umblată. (Această potecă merge și de la Biserica Sanatoriului la Poiana cu Schit, direct prin pădure, dar nu i-am dibuit capătul.)

 A fost o duminică frumoasă. Dacă ajungeți prin Iași, recomand traseul!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 77 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI