Hyères – un pitoresc oraș la țărmul Mediteranei

TIPĂREȘTE

Tabăra de bază in cele 7 zile petrecute in sudul Franței a fost la Hyères, mai precis am stat intr-un apartament inchiriat prin airbnb, situat lângă port.

Așezat pe țărmul Mediteranei, Hyères este cea mai veche și cea mai sudică stațiune de pe Riviera Franceză, și cuprinde, pe lângă cartierele Capte, Giens, Almanarre sau Salins-d' Hyères și Penisula Giens și Insulele de Aur (Porquerolles, Port-Cros și Levant).

Cu aproape 2400 de ani in urmă, grecii din Massalia (Marsilia zilelor noastre) au pus bazele unei cetăți, mai exact a unui punct comercial așezat pe o colină, exact lângă plaja L'Almanarre (de care am pomenit in review-ul despre peninsula Giens). Inspirați probabil de frumusețea locurilor, au numit această fortăreață Olbia, cuvânt care in greacă inseamnă fericit.

Mărturie a acestui așezământ grecesc stau vestigii din situl arheologic Olbia, deschis vizitatorilor.

Hyeres, cunoscut sub acest nume din anul 963, ajunge in secolul 13 in posesia ducilor din Provence iar din anul 1481 trece sub protecția regelui Louis al XI-lea al Franței.

Datorită climei blânde, a iernilor calde, orașul devine din secolul al XIX-lea un loc de vacanță preferat de aristocrația acelor timpuri. Pe străzile cochete ale orașului, mărginite de vile impunătoare s-au plimbat, printre alte celebrități, Lamartine, Regina Victoria și Tolstoi.

In anul 1913 orașul este numit ”stațiune climaterică și hidrominerală”, devenind prima stațiune de pe țărmul francez al Mediteranei.

Orașul mai este cunoscut și datorită culturilor și exportului de plante exotice și palmieri, care au inceput să fie aclimatizate la inceputul secolului al 19-lea de către renumiți botaniști ai vremii. Palmierii, care mărginesc bulevardele orașului, sunt crescuți in pepiniere și exportați in intreaga lume, motiv pentru care orașul mai este cunoscut și sub numele de Hyeres-les-Palmiers.

Zona oferă atât de multe posibilități de petrecere a timpului pe mare sau pe țărmul ei, incât a fost foarte greu să ne rupem de vraja mării câteva ore și să vizităm orașul Hyeres.

Chiar inainte de a pleca in concediu, am revăzut un film din seria cu jandarmul de Funes, in care, pentru scurt timp acțiunea se petrecea in gara din Hyeres. Fiind mari iubitori de filme cu Louis de Funes, primul obiectiv la care ne-am oprit când am vizitat orașul a fost gara Hyeres.

Era aproape neschimbată, micuță, cu aceleași obloane albe din lemn la ferestrele superioare.

După scurtul popas la gară, am pornit in explorarea orașului vechi, intins pe colina Costeou.

Din străzile moderne, mărginite de frumoase vile construite in a doua parte a secolului 19 sau in prima parte a secolului 20 sau de hoteluri și magazine, am trecut pe sub Porte de la Rade sau Porte Massilon (construită in sec. 12) și am ajuns pe străzile inguste, pietruite, cu case colorate la parterul cărora erau deschise magazine de tot felul, restaurante și cafenele.

Așa am ajuns in Place Massilon, o micuță piață aflată in centrul orașului vechi. Piața poartă numele episcopului Jean -Baptiste Massilon, născut in Hyeres, și a cărui statuie se află in piață.

Piața este mărginită intr-una din părțile laterale de Turnul Templierilor sau Turnul Saint-Blaise.

Turnul, ultimul martor al prezenței templierilor la Hyeres, avea la parter o capelă iar in partea superioară o sală și o terasă fortificată, accesibile doar pe niște scări exterioare demontabile.

După templieri, turnul a trecut in proprietatea Cavalerilor Ordinului Maltei fiind cedat orașului in secolul 17. Turnul Saint-Blaise a fost complet restaurat in perioada 1985-1992, fiind deschis vizitatorilor. Accesul este gratuit.

Din Place Massilon, am urcat pe străduțe inguste, frumos colorate de florile care atărnau la ferestre, și am ajuns la ”La Peniscola”, o casă construită in stil renascentist in sec. 16, cu un turn ascuțit, ajunsă in actuala infățișare după mai multe remodelări și extinderi.

La Peniscola este construită deasupra porții Saint Paul care are ieșire la piața cu același nume unde este o terasă de unde poți admira orașul și Biserica Saint Paul, construită in sec. 12 in stil romanic provensal. Lângă biserica din sec. 12 a fost construită o a doua clădire in stil gotic.

Ne-am plimbat in sus și in jos pe străduțele deosebit de pitorești, cu case și porți colorate in culori vii. Am trecut prin Pasajul Jules Romain, o frumoasă alee mărginită de case in stil renascentist cu ferestre cu șprosuri și am ajuns la Porte des Princes, o poartă in stil neogotic construită la inceputul secolului 20.

Tot urcând pe străzi am ajuns la Castelul Saint-Claire, construit de Olivier Voutier, pe ruinele unei vechi Manastiri a Clariselor. Castelul are și un foarte frumos parc, cu multe terase de unde se poate admira orașul și marea. Mormântul lui Olivier Voutier se află in acest parc. Parcul este deschis zilnic intre orele 8 si 19.00.

Noi am ajuns cupuțin inainte de ora inchiderii, dar tot am reușit să dăm un ocol parcului.

Era cam târziu, dar am hotărât totuși să urcăm până la ruinele castelului din varful dealului Costéou. Am inceput să urcăm pe o alee ciudată, din pietre mari care păreau că au fost topite și lăsate să curgă și să se răcească in diferite forme. Parcă era lava pietrificată a unui vulcan. Aveam să aflu că erau așa numitele ”les dalles à cupules”, plăci mari de pietre gravate, având mici cavități, datând din neolitic.

La castel am ajuns după ce am urcat pieptiș un grohotiș. Indicatorul pe acolo ne-a indrumat dar când am ajuns sus am constatat că se putea ajunge și cu mașina pe un alt drum.

Era trecut de ora 19.00 iar parcul Saint-Bernard din jurul castelului și castelul erau inchise. Am putut să vedem puțin din afară ruinele castelului aflat la 200 m alt. pe dealul Casteou.

Prima parte a castelului a fost construită in a doua jumătate a sec. al XI-lea de Pons de Fos. In secolul al XIII-lea, Charles I de Anjou a construit o altă parte a castelului, ale cărui ruine se pot vedea și astăzi. Castelul a fost dezmembrat de Louis XIII in anul 1620 pentru a impune autoritatea regală in Hyeres.

Am coborât tot pe grohotișul de pe lângă castel și am ales să mergem pe alte străduțe până jos in oraș. Am trecut astfel și pe lângă Vila Noailles, așezată chiar in vecinătatea parcului Saint Bernard. Vila este o clădire modernă construită in sec. al XX-lea de Charles și Marie-Laure de Noailles, și a fost frecventată de artiști celebri ai vremii, prieteni ai familiei Noailles, printre care Luis Buñuel, Jean Cocteau sau Alberto Giacometti.

Hyeres este un oraș al parcurilor și grădinilor. Sunt trei parcuri in oraș numite ”Jardin remarquable”., respectiv: Parcul Olbius Riquier - o grădină botanică cu peste 7 ha plantate cu specii rare, Parcul Saint-Bernard din vecinătatea castelului și Parcul Saint-Claire.

Săptămânal, pe străzile din centrul orașului se organizează piețe unde producătorii locali iși vând mărfurile. Am fost in ultima zi, inainte de plecare la o astfel de piață, unde se vând de toate, de la alimente la imbrăcăminte și incălțăminte.

Au rămas foarte multe locuri pe unde nu am ajuns din lipsă de timp, dar nu poți să le faci chiar pe toate intr-un concediu.

Am descoperit insă un oraș frumos, și vă recomand să nu il ocoliți dacă ajungeți prin Provence.

---

VIZUALIZĂRI: 2899 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI