Himara si alte plimbari

TIPĂREȘTE

După ce am stabilit ținta am făcut ceva documentare pentru zona de sud a Albaniei dar până la urmă am plecat cam la nimereală, fără rezervare și fără să știm unde ne cazăm, nici data de plecare nu a fost prea sigură. Am ales să intrăm în Albania prin sud, adică prin Grecia.

Ziua 1:

Drobeta (7:00) - Portile de Fier_1 – Negotin – Niș – Kumanovo – Skopje – Salonik – Kozani (ora 16 si ceva)

725 km - drum in general bun, o bucata buna de autostrada in Macedonia era in lucru, taxele de rigoare pentru autoastrazi (cam 10-12 euro in total)

Cazarea intermediara in Kozani, hotel Anesis (50 euro o noapte), conditii bune, spatios, curat – numai bun pentru popas. Oraselul nu pot spune ca l-am explorat, doar o plimbare la intamplare de vreo doua ore. Destul de inghesuit, zona muntoasa (inteleg ca a fost o zona miniera) si parea destul de apatic in ziua respectiva. Parcarea problematica, cu rabdare probabil gasesti si “pe strada” dar am preferat sa platim cei 5 euro in supraetajata de langa hotel.

Ziua 2:

Kozani (7:00) – Ioannina – Kakavia – Sarande – Himare (13:00) 300 km

Autostrada pana la Ioanina si apoi un fel de expres pana la granita cu Albania (Kakavia) te indeamna sa nu mai tii cont de limitele de viteza…

Dupa ce intri in Albania drumul se ingusteaza si incepe sa escaladeze muntii care te despart de litoral, pante, serpentine, portiuni inguste, portiuni foarte inguste, dar totusi destul de lejer – nici pe departe “Transalpina”.

Peisajele sunt interesante, te indeamna la opriri dese si zona este bine impadurita spre deosebire de versantii de pe litoral. La un moment dat dai de primele cazemate celebre, unii se apuca sa le numere…

Nu am intrat propriuzis in Saranda (perla sudului – urma sa revenim peste cateva zile) grabindu-ne putin mai la nord. Tinta era Himara dar am “studiat” mai multe localitati pe traseu ca posibile destinatii, nici una foarte convingatoare.

Pe la 12 eram in Himara, am studiat putin terenul – nu eram prea hotarati, am luat prima masa locala si am plecat in idea de a ajunge la Dhermi (o localitate mai la nord) dar o intersectie ne-a amintit ce studiasem pe harta – peste deal era un fel de suburbie “Livadh”, si aici ne-am hotarat ca e bine pentru ce doream noi, retras, slab populat cu turisti (practic sezonul nu incepuse, abia se instalau umbrare din stuf – sezlonguri – alei de lemn…).

Am oprit la Caliope Apartments care era in lista facuta de pe Booking, am primit oferta de 250/10 zile fata de 30/zi pe net. Conditii normale la acest pret, practic un apartament cu doua camera: de pe terasa (parter) se intra in prima camera cu doua paturi de o persoana, televizor, masa – un culuar ducea in spate la baie/bucatarie pe langa dormitorul cu pat dublu si doua noptiere (foarte mic, dar acolo intram doar pentru somn ).

In apropiere aveam 2-3 magazinase pentru strictul necesar-alimente-bauturi-articole de plaja, cateva terase ori pe plaja, ori la alte pensiuni. Am vazut si un fel de camping pentru rulote si corturi.

Plaja cu pietris, fara pantofi speciali e cam neplacut, apa putin rece in acea perioada, sezlongurile 250-300 leka perechea cu umbrar (2.5 euro – noi am preferat sa folosim saltelutele si umbrella din dotare).

In centrul orasului (peste deal) gasesti cam tot ce te astepti intr-o statiune de litoral (mult mai multe terase, magazine, plaja mai aglomerata, in general viata mai “alerta” pentru cine prefera – dar totusi, este o statiune micuta comparative cu Saranda). Dupa tipicul personal prefer sa alternez zilele, una plaja loco, urmatoarea excursie – cu plaja inclusa daca e cazul .

In apropiere este de vizitat o cetate (Himara-in varful dealului, dar trece soseaua chiar pe langa ea) si se pot face ceva plimbari pe dealuri dea lungul tarmului la nord si la sud. Spre nord in plimbare (mai putin de o ora plus pauzele de admirat stanci pe tarm si facut poze) am ajuns neplanificat la urmatoarea localitate (Jale) draguta si plina de kosovari, pentru a constata in alta zi ca cu masina faci tot cam atat pe soseaua intortocheata.

Ziua 5: Excursie Buthrint

Plecat devreme (7) si am oprit la Ksamil pe la 9. Voiam sa vedem si incercam plaja de aici despre care citisem cate ceva. Foarte aglomerata si bine amenajata, ceva insulite la care se ajunge inot sau cu barca, sezlonguri (500 leka – 4 euro), terase, tarabe, comercianti pe plaje cu de toate, schimbare de atmosfera – merge o data…

Dupa cateva ore de baie/plaja am plecat mai departe spre situl arheologic (foarte neinspirat moment – ora 14 – canicula … dar eram aprovizionati cu lichide suficiente ). Intrarea 5 euro, copilul gratis (nu stiu daca e regula) si apoi dupa puterile fiecaruia, sunt ore bune de plimbare printre ruinele bine documentate la fata locului, plus un mic muzeu in punctul cel mai de sus. Dupa orele de rigoare, un card de 8GB umplut cu poze si epuizarea hidratantelor am pornit inapoi.

O pauza in Saranda pentru masa si o tura printr-un supermarket mai mare si diversificat decat gaseam in Himara si fuga spre casa sa nu ne prinda noaptea pe serpentine.

Ziua 7: am plecat spre nord – Dhermi – doar sa vizitam localitatea, ceva opriri pentru cate-o panorama, pentru mangaiat magarii si caprele … La destinatie destul de problematic cu parcarea, mare lucru de vazut nu e, acelasi peisaj de pensiuni, terase, peisaje de coasta variate, un loc foare placut in care sa te cazezi. Am luat pranzul la o terasa cu o vedere splendida de la inaltime a unei plaje inguste de la poalele falezei.

Legat de preturile la terase, in general cheltuiam intre 20 si 30 euro – trei persoane.

Ziua 9: am rezervat-o unei excursii mai lungi – Gjirokaster. Drumul asta in mare parte il mai facusem de trei ori, cand am venit din Grecia si cand am vizitat Buthrint (dus-intors). La Saranda am parasite coasta si am facut pauza planificata Blue Eye, celebrul izvor cu debit impresionant. A trebuit sa lasam masina unde incepe lacul deservit de izvor si sa luam la picior drumul aflat in lucru (cam 30 min.)

Plimbare placuta dealtfel, zona impadurita, si am ajuns si la izvor …. Probat apa cu degetul, admirat un grup de nordici care faceau baie in apa de 10-12 grade care tasnea din izvor, o tura pe la cele trei tarabe de suveniruri, pozele de rigoare si repede la masina ca mai era drum lung. In zona izvorului sunt si doua terase- restaurant plus loc de camping, dar zona nu parea prea vizitata, pana am revenit la parcare unde debarcau doua autocare de turisti .

Am continuat spre tinta principal admirand peisajele si traseul delicious pentru sofer. In Gjirokaster am lasat masina unde incepe “centrul vechi” pe langa consulatul Greciei si am luat la pas labirintul de stradute pietruite unde absolut toate casele aveau destinatie turistica – poate sute de magazine de suveniruri si tot ce tenteaza de obicei turistii, cafenele, terase, produse traditionale de casa … zona este foarte inghesuita datorita reliefului ceea ce contribuie la senzatia de aglomeratie, dar toata ambianta este extraordinara si greu de descris.

Cativa adolescenti s-au oferit sa ne ghideze (italiana, engleza, germana … stil profesionist) dar n-am fost curios de pret. Dupa care a urmat obiectivul principal – castelul/cetate – unde cateva ore zboara pe negandite. Panorama asupra orasului este deosebita. Dupa ce am terminat si castelul am dat o tura prin centrul commercial destul de modern si dragut si am ales si o terasa pentru a ne intrema dupa efortul depus. Apropos, fructele foarte ieftine si de calitate, in acest concediu am mancat smochine pentru muuuulti ani… Si-am pornit pe drumul de intoarcere, fara alte opriri, destul de lung dealtfel (110 km pe hartie, dar 2-3 ore de condus)

Au mai fost 2-3 dupaamieze/seri cand am mai servit cate o ruina, un fort, un schit, o biserica si ce ne mai iesea in cale, dar astea le trec la “si altele”.

Epuizand cele 10 zile am strans bagajul si in masina, directia nord – ruta de intoarcere prin Macedonia. Am traversat muntii prin spectaculosul pas Llogara, cu niste panorama memorabile asupra litoralului, o mica pauza la Vlore, nu pot zice ca am retinut ceva din oras – dar nici nu am insistat, doar circulatia foarte haotica dublata de strazi-santiere pe distante mari.

Mai departe am retinut doar Elbasan unde am mai luat o pauza de alimentare. In general drumuri bune spre foarte bune, daca ignoram zonele in lucru, doar semnalizarea rutiera putin deficitara plus ca GPS-ul nu stapanea prea bine zona. Spre granita au mai urmat cateva zeci de km. de traseu deosebit: munte padure, serpentine cat sa nu fie obositor, mici localitati mai traditionale, in una chiar am nimerit la un fel de targ local….

Vama spre Macedonia foarte rapida si am ajuns la Struga, pe malul lacului Ohrid, unde era planuita cazarea pentru urmatoarele doua nopti. Venecia Apartments (2x30 euro), conditii deosebite, pozitie foarte convenabila, foarte spatios.

In oraselul asta chiar ai ce face – plaja, barci si sporturi nautice sau nu, plimbari cu bicicleta, promenada foarte animate si moderna, mini parc de distractii, terase pe promenada, terase pe “canal”, terase pe pontoane, terase pe plaja plus terasa camerei de la hotel - am apucat sa profitam in cele doua seri petrecute acolo.

Evident, ziua urmatoare a fost folosita pentru semi circuitul lacului – ca orice vizita in viteza, obiectivele A, B si C.

A – fiind manastirea sf. Naum unde poti sa pierzi si o zi intreaga sau poate doua dar a trebuit sa ne multumim cu doua ore.

B – o tura cu masina prin parcul natural Galicica (taxa de intrare modica) – am mers doar pana in varful muntelui unde este o panorama ametitoare asupra lacului, drumul se poate continua spre lacul vecin – Prespa (impartit de trei tari).

C – orasul Ohrid cu fortareata sa si centrul vechi foarte pitoresc in stilul istoric balcanic. In concluzie am hotarat ca zona merita un viitor sejur de macar o saptamana pentru aprofundare.

Si cam asta a fost, drum intins spre casa prin Serbia si PF1 fara alte peripetii.

Scris cu intarziere, sper sa fie de folos, urmeaza Muntenegru – 2016

Sa avetii concedii palpitante!

---

VIZUALIZĂRI: 5042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI