La Helsinki cu MS Viking XPRS

TIPĂREȘTE

În ziua de 19 iulie, dis de dimineaţă, părăseam în grabă Tähetorni Hotell - Tallinn - hotelul cu "scări romantice" despre care v-am povestit. Nici pentru micul dejun n-am avut timp. L-am luat la pachet şi încă netreziţi bine, ne-am grăbit să prindem prima cursă spre Helsinki. În portul din Tallinn, MS Viking XPRS îşi aştepta răbdător pasagerii. Nu era singura navă acostată, portul din Tallinn fiind principalul port de călători din Estonia şi unul dintre cele mai aglomerate de la Marea Baltică.

Formalităţile de îmbarcare s-au derulat rapid şi iată-ne pe pasarela de acces la navă. Să vă spun cât de lungă era? Nu ştiu! Să vă spun câţi călători erau alături de noi? Nici asta nu ştiu! Pot doar să vă spun că din înălţimea pasarelei întortocheate priveam întinderea portului, clădirile înalte din centrul oraşului Tallinn, precum şi autoturismele şi autocarele care se îmbarcau o dată cu noi.

MS Viking XPRS este un ferry-boat rapid care efectuează două curse zilnice între Estonia şi Finlanda legând Tallinn de Helsinki în aprox. două ore şi jumătate. Pentru cei interesaţi, am reţinut şi câteva date tehnice.

Lansat la apă la 27 aprilie 2008, MS Viking XPRS face curse regulate începând de a doua zi. Lungimea vasului este de 185 m şi are 10 punţi dintre care doar 8 sunt accesibile pasagerilor. Deşi mie mi s-a părut mare (ştiu că sunt şi altele cu mult mai mari), MS Viking XPRS este cotată drept o navă de mărime medie. Capacitatea sa este de 2.500 de pasageri şi 240 de autovehicule. Tot din panourile afişate la vedere am aflat că vasul are şi câteva cabine pentru pasageri. Doar câteva deoarece a fost proiectat exclusiv pentru curse pe timp de zi. Pentru că nu este o navă de croazieră în adevăratul sens al cuvântului, de la bordul MS Viking XPRS nu se pot achiziţiona excursii organizate.

La ora 8 fix, când nava s-a desprins de ţărm, pe punţile din spate, descoperite, au dat năvală pasagerii cu aparatele foto pentru un ultim rămas bun. Curând punţile exterioare au devenit pustii din cauza vântului tot mai tăios pe masură ce înaintam pe valurile Balticii.

Cele două ore şi jumătate cât durează transferul, trec neobservate. În marele salon de la proră, elegant, închis cu geamuri mari, sunt câteva baruri, un restaurant şi multe mese unde pasagerii pot mânca sau pur şi simplu pot sta ascultând muzică, privind programele de pe monitoare sau - cei mai visători - privind marea şi cerul cel mai adesea înnegurat.

La bordul MS Viking XPRS sunt locuri de joacă pentru cei mici foarte bine dotate cu jucării viu colorate, dar cel mai atractiv - chiar şi pentru mine la un moment dat - a fost programul de divertisment pentru copii. În luminile multicolore, pe o muzică adecvată, personaje îndrăgite de copii dansau şi făceau diverse ghiumbuşlucuri antrenându-i şi pe cei mici, spre deliciul acestora şi al părinţilor care nu mai pridideau să-i fotografieze.

Despre baruri trebuie să spun că erau bine asortate, dar şi cu preţuri pe măsură. Nu atât pentru credibilitate, cât pentru faptul că aparatul foto reţine mai lesne decât mine mai multe preţuri dintr-odată, am pozat, iar poza o voi ataşa pentru o informare generală. Eu nu am comandat decât o cafea după micul dejun pe care l-am servit din pachetul oferit la Tähetorni Hotell.

Să mai adaug faptul că pe vas nu lipsesc punctele de vânzare a presei, toaletele şi micile magazine cu suveniruri? Sau că din când în când ieşeam pe puntea exterioară să iau pulsul atmosferic pe Marea Baltică, dar că vântul tăios mă trimitea iute înapoi? Nerăbdarea - nu doar a mea - a devenit şi mai mare atunci când la orizont a apărut ţărmul Finlandei - "Ţara celor 1000 de lacuri", "Ţara lui Moş Crăciun", a saunei şi a laponilor.

Am pătruns în golf pe lângă Insula Suomenlinna cu zidurile fortăreţei din timpul ocupaţiei suedeze, monument inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, înaintând lin spre punctul terminus al călătoriei noastre pe apă. Debarcaderul din Helsinki al Viking Line ne-a primit imens, cam răcoros, sub un cer învălurit de nori.

Iată ce ni s-a comunicat chiar înainte de a pune piciorul pe pământ finlandez. La Helsinki se află o biserică modernă construită în adâncul unei stânci, doar cupola fiind vizibilă de la suprafaţă. Ştiam şi aveam în plan vizitarea Templului subteran Temppeliaukio. Ceea ce nu ştiam este că la Helsinki, pe fundalul anumitor clădiri, s-au turnat de-a lungul timpului mai multe scene de film a căror acţiune se petrecea la Sankt Petersgurg sau la Moscova, situaţia politică nefăcând posibil acest lucru chiar în Rusia. De asemenea, am aflat că Helsinki include mai mult de 300 de insule şi nu mai puţin de 120 km de coastă. Centrul orașului se întinde pe o mare peninsulă sudică înconjurată de golfuri, două dintre ele fiind porturi.

Turul nostru de oraş a început cu Biserica Uspenski. Cea mai mare biserică ortodoxă din Europa Occidentală, construită în 1868 după planurile unui arhitect rus, este cu adevărat impunătoare. Înălţată în mijlocul unui parc, într-o zonă populată, biserica pare şi mai măreaţă datorită amplasării sale pe o înălţime, mai multe rânduri de trepte trebuind escaladate până la intrare. Intrarea este liberă, iar accesul vizitatorilor este permis după următorul program: Marţi - Vineri orele 9.30-16.00, Sâmbătă 9.30-14.00 şi Duminică 12.00-15.00.

La Monumentul Sibelius aflat în parcul care poartă numele compozitorului Jean Sibelius, pe strada Mechelingatan, ceva mai departe de centrul istoric, am fost cu autocarul urmând a reveni pentru celelalte obiective înscrise în program şi pentru cele două ore de timp liber, la dispoziţia fiecăruia. Monumentul Sibelius, este considerat una dintre curiozităţile turistice cele mai atractive din Helsinki. Realizare a artistei Eila Hiltunen, monumentul dezvelit în 1967 este o îmbinare armonioasă de tuburi de mai multe forme şi dimensiuni. În afară de faptul că toată lumea se înghesuie să se pozeze cu monumentul vedetă, faptul că pe dedesubt se poate circula ascultând ecoul generat de tuburi, este o atracţie în plus. Parcul este frumos, verde şi odihnitor, din păcate nu am rămas aici prea mult din cauza primilor stropi de ploaie care ne ameninţau pe tărâm scandinav.

Până la Templul subteran Temppeliaukio nu este prea mult mai ales dacă eşti cu maşina. Terminată în 1969 biserica săpată în stâncă este şi ea una dintre atracţiile turistice majore ale oraşului Helsinki. Nici n-ai crede că în grota de la subsol se află o încăpere modernă, largă şi foarte aerisită. Pereţii de stâncă, pe alocuri din blocuri de piatră suprapuse, înconjoară un spaţiu asemănător unei săli de spectacol. În faţă se află un altar simplu, iar în lateral o orgă. Interesantă mi s-a părut bolta care permite pătrunderea luminii printr-un sistem foarte ingenios. Templul subteran găzduieşte frecvent concerte. Nu ştiu dacă atunci se plăteşte ceva pentru intrare, dar pentru o vizită obişnuită nu se plăteşte nimic.

Trebuie să menţionez că - la fel ca la orice lăcaş de cult - şi aici am găsit un punct de vânzare icoane şi cărţi de rugăciune, dar inedit pentru mine a fost faptul că în acelaşi loc, pe aceeaşi masă, se găseau obiecte tipice diferitelor confesiuni, fiecare urmând să-şi alegă ceea ce doreşte. Mai mult decât atât, aici am văzut rugăciuni scrise pe foi de hârtie, în toate limbile pământului, accesibile gratuit pentru oricine. Surpriza plăcută a fost să găsim acolo şi limba română.

Programul de vizitare la Templul subteran Temppeliaukio - Helsinki este: vara (iunie - septembrie) Luni - Sâmbătă orele 10.00-17.45, Duminică 11.45-17.45, iar iarna (octombrie - mai) Luni - Sâmbătă orele 10.00-17.00, Duminică 11.45-17.00.

Piaţa Senatului din Helsinki este, cred, locul cel mai vizitat din oraş. Patru clădiri frumoase, concepute de acelaşi arhitect în prima jumătate a sec. XIX, încadrează acest spaţiu larg: Palatul Guvernului, clădirea principală a Universităţii, Catedrala şi Biblioteca Naţională.

Am vizitat şi noi Catedrala, măreţul edificiu terminat în 1852, care domină piaţa. Cupolele verzi, decorate cu auriu, se văd deasupra oraşului chiar înainte de a debarca în port. Intrările sunt precedate de coloane, iar în partea superioară, chiar pe acoperiş, veghează statuile sfinţilor apostoli.

Catedrala poate fi vizitată în fiecare zi între orele 9.00-18.00, iar vara (iunie - august), chiar până la ora 24.00, cu excepţia momentelor în care se oficiază ceremonii private, în special nunţi.

Aici, în faţa Catedralei, lângă statuia lui Alexander II, este locul de plecare al autobuzului turistic şi bineînţeles un punct de informare turistică. Celor interesaţi le pot comunica faptul că Hop On - Hop Off are 15 staţii în cele mai interesante locuri din oraş, funcţionează zilnic (orele 10.00-16.00) din mai până în septembrie, cu o frecvenţă de 15-30 minute. Un bilet costă 25 euro/adulţi, 10 euro/copii (7-16 ani) şi 65 euro/familii. Un bilet este valabil 24 de ore. Audioghidul este disponibil în zece limbi, din păcate nu şi în româneşte.

Pentru cei care rămân mai mult timp în oraş, Helsinki Card - valabil una, două sau trei zile (preţ 38, 48, 58 euro/adulţi şi 16, 19, 22 euro/copii) - este o alternativă.

Eeei, când am terminat programul de vizite şi am obţinut cele două mult aşteptate ore de independenţă faţă de grup, a început ploaia. O ploaie hotărâtă, cum numai în nord se poate vedea. Autocarul se retrăgea într-o parcare, aşa încât pierdeam ocrotirea lui temporară. Nemaiavând încotro, cu umbrele sau acoperiţi cu pelerine, am pornit să explorăm oraşul per pedes. Capitala Finlandei este frumoasă chiar şi pe timp de ploaie, iar oamenii ei par - şi cred că sunt - foarte obişnuiţi cu fenomenul. Parcul şi zona portului erau pline de plimbăreţi, iar piaţa de peşte, legume şi fructe gemea de lume.

Cea mai plăcută amintire legată de această plimbare solo în Helsinki, rămâne schow-ul trupei rock a Şcolii de Poliţie care a cântat la scenă deschisă, în parc, în faţa multor oameni cu umbrele, opriţi să-i asculte şi să-i aplaude.

Cu siguranţă, Helsinki este un oraş care are mult mai multe de arătat vizitatorilor, de aceea consider că trebuie să i se acorde mai mult timp decât i-am acordat noi. Un tur cu autocarul şi doar câteva ore petrecute la cele mai semnificative obiective este prea puţin. Nu reuşeşti decât să-ţi faci o imagine de ansamblu şi să spui: "Am fost şi eu acolo!".

Am părăsit Helsinki continuând prin Lahti, capitala sporturilor în Finlanda, unde am făcut o scurtă oprire pentru Biserica Crucii şi trambulina olimpică pe care am văzut-o şi am fotografiat-o de la distanţă.

În drumul nostru spre Rovaniemi - Ţinutul lui Moş Crăciun, la aprox. 200 km nord de Helsinki, pe malul lacului Päijänne, la Jyväskylä - cel mai mare oraş din zona centrală a Finlandei, am rămas pentru o noapte la Hotel Cumulus.

---

VIZUALIZĂRI: 4565 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI