Gijón – viata si lumina pe Costa Verde a Spaniei

TIPĂREȘTE

Plin de viata si de lumina, o perfecta reflectare a Cantabricii in Asturias, pe asa numita Costa Verde, Gijón ureaza bun venit tuturor celor care ii trec pragul. Urbe ospitaliera si frumoasa, Gijón are darul de a indragosti chiar si pe cei mai sceptici. Incercati numai... si veti vedea...

Dupa o prima zi de plaja in apropierea portului, dupa Noaptea Magica din Gradina Botanica, si restul noptii petrecute tot langa port, dansand pe ritmurile orchestrei galiciene “Los Españoles” si band sidra, bautura locala cunoscuta in intreaga tara (si poate si peste hotare), i-a venit randul si orasului a doua zi... In timp ce restul Spaniei se coace la cel putin treizeci si cinci de grade, nordul iti ofera douazeci si doua... Perfect pentru a face turism.

Asturias este una dintre cele mai frumoase comunitati iberice. Un fel de Austrie a Spaniei, verde si racoroasa tot timpul. Daca recurgem la topice, pe oricine veti ruga aici sa va defineasca in doua cuvinte aceasta zona, va va spune: sidra si Covadonga. Despre Covadonga v-am povestit acum ceva timp, sanctuarul aflat langa lacurile de renume... national;). Sidra am mentionat-o si pe ea din cand in cand, mai ales la capitolul gastronomie... Ar mai fi de adaugat laptele, Lechera Asturiana fiind una din marcile consacrate pe plan autohton, atat de mult incat tricoul “obligatoriu” cumparat pentru cel mic, cu “AmFostAcolo”;), si sortul de bucatarie cu “beso mejor que guiso” (va las sa traduceti hehe), au o vacuta drept leit-motiv. Dupa taurii de la Pamplona, au urmat vacutele asturiene...

Sa revenim la Gijón. Domnisoarele care ma insoteau s-au dovedit a fi comode. M-am vazut obligata sa intru in centru cu masina. In buricul targului, adica in cartierul Cimadevilla (traducere literala: partea de sus a orasului), primul must-see al urbei. Dupa ce ni s-a spus ca e foarte greu de parcat pe stradutele inguste si pietruite, si ca nu e nicio parcare privata prin apropiere, si dupa ce mi-am indulcit in gand prietenele, noroc cu sor’mea, care a ochit un loc. Mic, dar loc de parcare. Noroc si cu soferita, care, in panta, cu pietre si doua masini la milímetru in fata si in spate, a parcat perfect. Gata, nu am nevoie de bunica (sa ma laude), cum spun spaniolii;)

Se spune ca aici, in Cimadevilla, s-au pus bazele orasului. Romanii s-au asezat in Cerro de Santa Catalina, unul din cele mai frumoase locuri ale Gijónului (daca nu cel mai frumos...). Sapaturile efectuate aici au aratat cum era vechiul oras Gigia, citat de Ptolomeu. Ma rog, ni-l putem imagina vazand resturile de ziduri de pe vremea stramosilor nostri, si baile termale pe care am reusit sa le vizitam in dupa amiaza aceleiasi zile.

Initial nu am urcat pana sus de tot, in primul rand pentru ca nu stiam de existenta spectaculosului mirador de unde aveam sa admir, ceva mai tarziu, impreuna cu sora-mea, imprejurimile – maritime sau nu – ale orasului, si in al doilea rand pentru ca doua dintre componentele grupului nu luasera micul dejun si deja se gandeau la mancarea de pranz.

O amnezie colectiva se pare ca a sters multe din urmele istoriei acestei bucati de pamant ibero-celtic vreme de cateva secole. Se cunoaste populatia scazuta la numar din timpul monarhiei asturiene si abandonul aproape absolut din sec. X si XI. Ulterior, in sec. XIV, luptele intre nobili au distrus orasul, si tot atunci acesta a fost inclus in teritoriile coroanei. Privilegiile locului unde este ubicat orasul nu au trecut neobservate (din nou) Regilor Catolici si portul orasului incepe sa functioneze pe vremea lor, acesta fiind axa principala a orasului si bastionul fundamental pentru a-i intelege istoria viitoare. Abia in sec. XVIII Gijón traieste cea mai stralucita época, datorita activitatii portuare, comerciale si de pescarit. Aceasta era si ideea pe care o avea Jovellanos, cea mai de sema pesonalitate a orasului (politician si scriitor), si care a luptat pentru a transforma Gijón-ul in capitala marítima a Asturiei. A reusit acest lucru, insa nu a apucat sa vada El Musel, enormul port a carui constructie a inceput in 1892 si care este, astazi, unul din cele mai mari porturi din Spania. Multe din containerele pe care eu le trimit mai ales in nordul Europei pleaca de la Gijón;)

Am coborat deci, din Cimadevilla, prin portul sportiv care, in ciuda ambarcatiunilor aici aflate, nu stiu de ce mi-a adus aminte un pic de Argel. Destul de greu de inteles, pentru ca Gijón nu este Cádiz de exemplu (mare diferenta intre nord si sud, ca de obicei), insa aceasta este imaginea care mi-a venit in minte vreme de cateva secunde.

Am ajuns imediat in Plaza del Marqués unde se afla Palacio de Revillagigedo sau del Marqués de San Esteban del Mar, in continuarea Colegiatei de San Juan. Palatul este o mostra perfecta a arhitecturii tipice palatelor asturiene construite in sec. XVIII. In 1974 a fost declarat Bun de Interes Cultural si astazi adaposteste Centrul Cultural Cajastur. Nu am de gand sa va descriu frumosul edificiu in stil baroc, pe care l-am admirat doar pe dinafara din pacate… Informatii gasiti din plin pe net daca doriti.

Constructia Colegiatei a fost terminata 15 ani mai tarziu si este, asa dupa cum numele arata, Sfantului Ioan Botezatorul. Este un templu de marime mijlocie, insa cu aspect monumental.

Ambele constructii, impreuna cu statuia regelui Pelayo, cel mai cunoscut dintre regii asturieni, precum si cu pitorescul pietei, transforma Plaza del Marqués intr-unul din punctele nevralgice ale orasului. Acolo am si baut o cafea, la una din cele cateva terase, intr-o atmosfera relaxanta si placuta.

Trecand pe sub arcul de langa magazinul les Camisetes, marca oficiala a orasului, ca sa zic asa, de unde am cumparat suvenirurile, am ajuns in Plaza Mayor a Gijón-ului, o piata nu foarte mare, insa cocheta si pitoreasca.

Si de aici, in doua secunde am fost pe Paseo Marítimo. Acolo se afla Las Termas Romanas, unul dintre clarele vestigii ale culturii romane. Exact langa se afla frumoasa biserica San Pedro, despre care noi am crezut ca e catedrala. La Biroul de Informatii Turistice de pe Paseo Marítimo am aflat ca nu, ca orasul nu are catedrala.

Ora pranzului. Stiam ca zona sidreriilor prin excelenta este Cimadevilla, asa ca fuguta inapoi. Despre restaurantul “La Bota del Campesino” va povestesc in urmatorul review.

Dupa ce am papat, grupul s-a impartit in doua. Atunci cand ma aflu intr-un loc in care nu am mai fost, nu am rabdare sa stau la masa si la cafea ore intregi (mai ales cand nu am mult timp la dispozitie), asa incat am purces cu sora-mea, cu care ma brodesc la felul de a… face turism;), spre partea cea mai inalta a orasului, si, implicit, a cartierului Cimadevilla. Un mirador exceptional care, chiar daca nu il depaseste in frumusete, in topul meu, pe cel de langa Palatul Magdalena din Santander, o face ca marime. Dac-am fi stiut de el, poate ne-am fi luat mancare pentru picnic… Nu am avut timp sa stam pe iarba si sa ne uitam la infinit…

Ca sa vizitam si noi macar un obiectiv turistic (duminica toate muzeele sunt gratis), am intrat in Termas Romanas.

Intr-o vizita viitoare mi-ar placea sa ajung la Castrul Campa Torres, un parc arheologic natural care descopera preistoria asturiana, de la asezarile triburilor asture si pana la época romana. Acest lucru a fost posibil datorita descoperirii ruinelor unei asezari preromane care a fost romanizata posterior. Parcul este centrul nevralgic care organizeaza si coordoneaza intreaga activitate arheologica a zonei.

Casa Muzeu Jovellanos. Dateaza de la sfarsitul sec. XV si a fost declarata Monument Istorico-Artistic in 1983. Muzeul nu este doar o colectie de opere de arta, ci adaposteste si ateliere didactice, vizite cu ghid, concerte sau conferente...

Teatrul principal al orasului poarta, de asemenea, numele fiului predilect, acelasi Jovellanos.

Universitatea Laboral. Si acum zambesc cand imi aduc aminte cum am crezut, noi toate, ca este vorba de o manastire… Se afla in apropierea Gradinii Botanice si turnul bisericii se inalta maret si troneaza peste zona in care se afla Universitatea…

Obiectivul principal cu care s-a construit a fost educatia copiilor orfani de tata, victime ale accidentelor de minerit.

Cladirea e construita “cu spatele” la oras. Luis Moya a vrut s-o faca dupa imaginea Partenonului din Atena si a mai vrut si ca cine doreste sa intre, sa trebuiasca s-o ocoleasca pentru a o putea admira in toata splendoarea ei.

Biserica din campus este edificiul cel mai reprezentativ al acestuia, iar turnul raspunde modelului Giraldei din Sevilla. Este cel mai inalt edificiu din Principatul Asturias, si edificiul de piatra cel mai inalt din intreaga Spanie.

Gijón are trei mari plaje: Playa de San Lorenzo, Playa de Poniente si Playa del Arbeyal.

Playa de San Lorenzo se intinde pe ceva mai mult de un km. si jumatate si are o latime de 40-100m. Situata in plin central orasului si cu forma de scoica, este una din cele mai emblematice plaje din principat. Se intinde de la scara 0 (“la Cantábrica”), aflata langa biserica San Pedro, si pana la scara nº 16 (“el tostaderu”, sau “prajitorul”), la varsarea in mare a raului Piles. Paseo marítimo sau Paseo del Muro de San Lorenzo este paralel cu aceasta plaja. Cand ne-am plimbat noi pe acolo, mareea urcase pana la zid, astfel incat plaja era toata acoperita. Apa foarte foarte limpede, astfel incat, de langa biserica, am vazut si pesti inotand linistiti… Si, de asemenea, persoane practicand sporturi maritime, precum kaiacul (o sa-l practic si eu in curand;), desi astept sa fiu prima remorcata a grupului).

Playa de Poniente. Am trecut pe langa ea cu masina. Are o lungime de 500m si o latime de 150m, si se afla in continuarea portului sportiv din partea stanga, sa zic asa, a cartierului Cimadevilla.

Playa del Arbeyal. Este ceva mai mica (300m), dar cu o latime de 200m. Acolo am facut noi plaja in prima zi. Se afla in apropierea portului si in mijlocul unei zone industriale. Cu toate astea, exista destul de multe spatii verzi in apropiere.

Ceea ce cu adevarat mi-as fi dorit sa vad este Muzeul Etnografic al Asturiei (Muzeo Etnográfico del Pueblo de Asturias sau Museu del Pueblu d’Asturies), un fel de Muzeu al Satului de la noi… Au si ei exemplare, in marime naturala, de arhitectura populara autohtona: o casa taraneasca din sec. XIX, fanarele numite hórreos, cuptoarele de paine, o moara de vant, etc. In incinta muzeului se afla si Muzeul International al Cimpoiului, acesta fiind instrumentul tipic al comunitatii autonome.

Daca aveti mai mult timp, nu ocoliti nici Cazinoul si nici Acvariul din Gijón (situat, acesta ultim, in Playa del Poniente, si cu 2.000 m2 de expozitie). Si daca vreti sa va relaxati putin, aveti Balneario de Talasoterapia “Talasoponiente”. Daca ajungeti acolo, povestiti-ne 

Iar daca vreti sa vedeti orasul in plin apogeu, mergeti in fieste:

- El Antroxu, sau fiestele de carnaval.

- San Pedro, pe 29 iunie, cand, printre altele, are loc um pranz popular campenesc in gradinile Muzeului Etnografic.

- Semana Negra / Saptamana Neagra: este un festival de roman negru, care a crescut mult de-a lungul celor douazeci de editii. Are loc in luna iulie si tine zece zile (si nu o saptamana, asa cum indica titlul). Incepe cu sosirea trenului negru in gara din Gijón, in care vin autorii si autoritatile invitate la festival. Se organizeaza si expozitii, concursuri, targuri de carte, etc.

- Día de Asturias en Gijón: sarbatoare de interés turistic national. Are loc in prima duminica din luna august, cu parada de grupuri folclorice si calesti, care merge de la gradinile Naútico pana la stadionul El Molinón.

- Semana Grande sau Fiestas Patronales de la Ciudad (Fiestas de Begoña), in a doua saptamana a lunii august. Concerte gratuite in fiecare zi, corride in El Bibio (Plaza de Toros din Gijón), focuri de artificii si un lung etc.

- Fiesta de la Sidra Natural. Are loc in ultimul weekend din august si are ca principal “personaj”, bautura típica locala.

Daca intr-o buna zi veti schimba marile orase spaniole sau plajele sudice cu cele nordice, nu treceti pe langa Gijón. Nu are maretia San Sebastián-ului sau a Santiago de Compostela, insa nu va va lasa indiferenti, va asigur!

---

VIZUALIZĂRI: 3970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI