Gijon, capitala maritimă a Asturiei

TIPĂREȘTE

„În Gijon, noi nu bem doar cidru, trăim pentru el‘’ (motto local)

Am lăsat în spate aristrocaticul Oviedo și după 29 de km am deschis o fereastră maritimă rapidă spre Gijon, cel mai mare oraș spaniol al Asturiei cu peste 270 000 de locuitori.

Deci povestea cidrului merge mai departe, inhalez și absorb puterea peisajului asturian, în timp ce domnul ghid recită la microfon, frânturi din viata de ieri și de astăzi a orasului aflat pe Via de la Plata, aflând că el ar fi avut un port, înainte de venirea romanilor.

Ei transportau spre sudul Spaniei metale pretioase și minerale, eu as duce în brațe, dacă aș fi pe un vapor, doar o sticlă de cidru, deși o veche traditie asturiană zice că acesta își pierde din aromă, dacă e scos din Asturia, așa că am lasat băutura pe raftul unui magazin.

Gijon, oras portuar cu miros industrial, e capitala Coastei Verzi, m-a izbit aici o combinație minunată de arome ale Mării Cantabrice, un patrimoniu monumental interesant și oglinzile urbanismului modern.

Localizarea Gijonului pe Costa Verde, între estul și vestul Asturiei, e un punct ideal de explorare a coastei, pentru cei cu o mașină proprie.

Acest Gijon mi s-a părut că are un picior în trecut și unul în prezentul modern, am apăsat din pedală sub umbrela ghidului …. prima impresie, Gijon nu are parfumul elegantului Oviedo … e diferit, contrastant.

Am sorbit orașul nou cu polonicul, pe geamul autocarului, zărind din mers un magazin romnesc închis, pe care scria chiar așa, Oltenia, ni se spune că a dat faliment.

Ne-am continuat traseul cu mașina spre nord, spre Cimadevilla unde se ascunde esenta cartierului vechi, mă trezesc debarcată chiar aproape de portul maritim, doldora de iahturi și vase de agreement, plăcute ochiului.

Gijon, oraș cu influențe celtice și romane, se articulează în jurul superbei plaje San Lorenzo și a portului.

A fost dragoste la prima vedere pentru plaja uriașă cu nisip auriu din centrul urbei, ea are formă de scoică, am aruncat o mână în apa rece a mării, brr, era evident rece în luna mai, dar soarele era ca un glob auriu, zglobiu.

Receptez cu bucurie informația că plaja centrala de 1,5 km e una din cele mai frumoase din nordul Spaniei, la vest e plaja Poniente, unde evident nu am făcut studiu pe teren … de pe plajă, scrutez la orizont Campo Valdes, în vârful unei mici peninsule.

Playa de San Lorenzo e mărginită de un zid de piatră protector pe timpul mareei, numit

Muro de San Lorenzo, mă plimb solo pe o bucătică dintr-o o promenadă lungă de 3 km, aliniată și cu hoteluri … în spatele băncii unde mă asez, e clădirea veche a Pescăriei Municipale, Pescadria pe Calle Cabrales (1928.)

Marea Cantabrică își pune pecetea asupra orașului, locuitorii ei sunt în sufletul lor latin, pescari, marinari de cursă lungă, constructori de bărci.

Gijon (Xixon) a fost odată un sat de pescari, în lunga lui istorie el devine o fortăreață atacată de pirații mării … romanii au trecut pe aici și au lăsat amprente vizibile și astăzi, pe vremea lor localitatea se numea Gigia.

Istoria sa stă într-un con de umbră până în 1270 când regele Alfonso 10 îi acordă titlul de pueblo.

Pe scena Evului Mediu, monarhii spanioli au aprobat planuri pentru constructia unui port, după alte trei secole Gijon devine capitală maritimă a Asturiei, dar și centru industrial și comercial.

In goana după modernitate și în timpul revolutiei industriale, vechiul port si-a pierdut mostenirea culturală, El Musel s-a născut în sec. 19, odată cu înflorirea industriei mineritului si oțelului.

Gijon a renascut din rădăcinile lui industriale ca pasărea Phoenix, devenind treptat un oraș modern, cosmopolit.

Cimadevilla în vechiul sat de pescari se află la poalele dealului Cerro de Santa Catalina , fiind înconjurată în epoca medievală de ziduri de protectie, care au fost demolate în epoca modernă.

De pe deal ai șansa să vezi tot orasul și marea, aici e instalată sculptura colosală a lui Eduardo Chillida Elogio del Horizonte , simbolul modern al orașului … urcă acolo cine are timp să scoată capul din coșul turistic, dau din aripi, data viitoare … pe Chillida aveam să-l întălnesc la San Sebastian si la Bilbao în muzeu.

Explorând orasul vechi, pietonal descoperim o parte din oglinda cartierului Cimadevila, care păstrează o combinație de case vechi, populare, dar și nobiliare.

O minunată panoramă asupra ei o prind sub lupă din Campo Valdes , acolo unde e gâtul peninsulei și Biserica San Pedro.

In Campo Valdes iubitorii de istorie găsesc urmele unui mare zid roman și băile romane Termas Romanas , descoperite în 1903, sunt cele mai mari si mai bine păstrate din nordul Spaniei.

Interesul arhitectural e completat de palatul Campo Valdes, cu niște turnuri grațioase din sec 17, pe o stâncă e Biserica San Pedro, patronul orasului e Sfântu Petre, sarbătorit cu mare fast, în luna iunie.

Atunci preotii binecuvântează apele Golfului San Lorenzo și primarul oferă mării daruri florale, ghinion pe capul nostru, era doar luna mai și nu am primit decât îndemnul de a mări pasul.

Biserica îmi pare încremenită într-o solitudine sacră, acolo golful se curbeazăși dispare în mare, pozitia ei geografică e deosebită... am intrat repede și interior.

Actuala clădire urmează modelul bisericilor pre-romanești din Asturias, fiind ridicată pe locul unui lăcaș din sec. 15, distrus în timpul războiului civil spaniol.

Străzile adormite din Cimadevilla sunt aliniate de câteva palate, traseul pietonal trece prin Paseo del Muelle, în Plaza del Marques.

Aceasta piață pe unde am defilat în pași de vals, e prezidată de statuia lui Don Pelayo, regele vizigot, monumentul a fost realizat de un artist spaniol local și amplasat aici în 1891, pe locul unei vechi fântâni... în rolul meu de turist efemer, cu greu îmi imaginez comerțul cu pește sărat care era în toi prin zonă, în vremurile demult apuse.

Peste drum trecem doar în revistă Palatul Revillagigedo, care a apartinut inițial unui marchiz, Esteban, în prezent clădirea este gazda unui centru cultural, cu artă contemporană.

Acest palat sobru a fost construit pe vremea cand atacurile piratilor dinspre mare, erau o reală amenințare.

Palatul e deschis spre port, în afara zidurilor romane, el face legătura între inima Cimadevillei și orașul modern, în secolul 19 și 20 el a fost reședința mai multor monarhi spanioli, veniti în Gijon la băi.

Lângă palat am admirat pe exterior biserica colegiată San Juan Batista cu ornamente ale renașterii și barocului, ea arată ca un templu de talie medie, fiind actualmente sală de concerte.

In timpul liber, am scotocit minunata piața istorică a orasului, dominata de vechea clădire a primăriei cu trei etaje, aflată în zona de jos din Cimadevilla.

As fi vrut eu sa ascult muzica de cimpoi, numai vara, piața cam mică e scena unor evenimente culturale, festivaluri, târguri... eu am găsit doar o piață goală, cu exceptia unor sidrerii, cu turiști, care testau cidrul.

Am intrat de curiozitate într-o sidrerie veche, am căscat gura cu artă la un chelner care turna cidrul de la un metru, cu brațul ridicat, m-a observat și a râs din inimă, rămânând oleacă înțepenit cu sticla pentru a-mi oferi o poză grațioasă.:(

Plaza Mayor rămâne în amintirea mea doar un clinchet de pahare, printre porticuri istorice, cidrul trebuie citit pe îndelete, i-am simțit mirosul... mi-ar fi plăcut să mă nimeresc aici, cu ocazia Festivalului cidrului organizat în oraș.

Din Plaza Mayor mergi fie spre Campo Valdes fie spre Plaza Jovelanos , unde e casa muzeu a fiului iubit al orașului, Gaspar Melchor de Jovellanos.

El a lasat moștenire orașului Institul Regal Asturian în 1794, devenit astăzi Centro Cultural Instituto Antiguo, clădirea e lângă Plaza Instituto.

Gijon e cuibărit pe drumul nordic care merge spre Santiago de Compostella, pelerinii se opresc în oraș, înainte de a ajunge în Oviedo.

Sufletul religios al orașului e ascuns și în alte biserici ca San José, vazută de mine doar din mașină, Biserica Sagrado Corazon de Jesus, cea mai mare dintre toate, precum și biserica San Lorenzo.

Am fost informați că Gijon detine și o listă bogată de muzee, citesc și eu pe un fluturaș ce ar putea face un turist pe vreme de ploaie... deci, unde am merge?

*Museo Casa Natal de Jovellanos, o casă de secol 16, locul de naștere al filosofului si politicianului, Gaspar Melchor de Jovellanos, eminentul reformator si diplomat care a trăit aici în secolul 18.

*Museo del Ferricarrill de Asturias, care conservă moștenirea culturală a căilor ferate asturiene.

*Museo del Pueoblo de Asturias, la est de Plaza Mayor, e un muzeu de istorie asturiană, o parte a clădirii e Museo de la Gaita, Muzeul Internațional al Cimpoaielor.

Personal aș fi fost interesată de o vizită cu ghid la Universidad Laboral un adevarat oraș al culturii aflată însă în afara orasului, la 3 km și de vasta Gradina Botanică Atlantică , una din cele mai mari din nordul Spaniei.

Gijon, oras de coasta modern a fost doar o escală la mare, după Oviedo, am prins însă aroma cartierului vechi și am simțit briza mării... mi-am finalizat vizita întrun magazin de suveniruri să-mi cumpăr o barcută, un far și o sticlă cu scoici.

Bibliografie –Northern Spain Guide.

Vă rog mult, un video clip cu –Gijon Turismo:qué hacer en Gijon - youtube - desasturias, June10/2014

---

VIZUALIZĂRI: 1914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI