Bijuterie la malul mării Baltice

TIPĂREȘTE

Din fericire, cu copiii mărişori acum, şi cu un loc de muncă flexibil, avem posibilitatea de a ne mişca la intervale de scurt relativ mici, dar pentru perioade scurte de timp, 2/3 zile, nefiind deci ceea ce s-ar putea numi "o vacanţă", cât mai ales un "city break".

Astfel, cel mai recent, după ce am studiat câteva săptămâni şi am fost la un click distanţă de alte drumuri dintre care pasul Gotthard rămâne un vis, a fost să fie Gdansk, Polonia, dost Danzig.

Până de curând polonezii au reprezentat a doua populaţie a UKului ca număr (mă refer populaţie non britanică), de curând numărul lor fiind depăşit de către noi, românii.

Din acest motiv, multe companii aeriene low cost efectuează curse între varii destinaţii atât din Polonia cât şi din România.

Un drum deci Londra - Gdansk ne-a costat dus întors pentru două persoane, 66 de lire.

Cazare am luat folosind iarăşi booking.com şi am ales un hotel nepretenţios, pentru două nopţi, hotel Szydlowski, trei stele.

Două nopţi cu mic dejun inclus şi acces la saună ne-a costat 105 GBP.

Admin, scuze dar nu am putut face două review uri separate, despre hotel în sine nu-s prea multe de spus, e micuţ, curat, camerele spaţioase, mic dejun foarte bun, saună micuţă dar eficientă pornită doar la cerere cu minim o oră în avans.

Gdanskul în sine, o mică bijuterie.

Am avut zbor dimineaţa devreme deci ne-am cazat devreme, am chemat un taxi de la hotel şi, după mici poticniri noi nevorbind poloneză, şoferul nevorbind engleză, a concluzionat că vrem "la plaja" şi acolo ne-a dus. Acest drum ne-a costat 25 de zloţi, zlotul este foarte apropiat ca valoare de ronul românesc, cu o mică apreciere în favoarea zlotului.

Am dat peste o mică minunăţie, câteva sute de metri de nisip, una dintre plajele adiacente Gdanskului, o zi călduroasă, lume multă dar nu aglomerat.

Mai mult, niciun şezlong, nicio tonetă, nicio muzică la maxim.

Am moleşit oasele la soare iar seara ne-am deplasat spre centrul oraşului.

Am înţeles că oraşul Gdansk a fost primul care a fost bombardat la începutul războiului (al doilea), devenind practic o ruină.

Acum, cum spuneam, pare o bijuterie.

Am umblat prin centrul vechi al oraşului, clădiri istorice, care ar stârni admiraţia color încântaţi de arhitectură, statuete, culori, lume multă, un vibe permanent pe străzi, maşinilor fiindu-le permis doar în anumite zone.

Preţurile sunt modice, garantat mai ieftine decât cele de prin zonele nordice dar chiar şi decât cele din centrul vechi al Bucureştiului.

Ne-am retras la hotel destul de devreme, oboseala.

A doua zi am avut în plan să ajungem la Sopot, din câte citisem, o staţiune la malul mării (eu am echivalat-o cu Mamaia).

Planul iniţial de a închiria o maşină a căzut după ce recepţionera ne-a spus că gara e la 300 de metri de hotel şi Sopotul e la 20 de minute cu trenul.

Practic, am dat peste un sistem feroviar excelent, Gdanskul cu Sopotul şi cu Gdynia formează împreună o zonă numită "Tricity", cu legături permanente (fiecare 15 minute) între ele, de-a lungul coastei marii Baltice.

Biletul de tren, dus întors pentru doi adulţi, ne-a costat 7.6 zloţi.

Într-adevăr, am dat acolo peste o staţiune superbă, nu aş spune echivalentul Mamaiei căci la Sopot e mult mai curat, fără milionul de tonete şi şaormerii aflate în echivalentul constănţean.

Nu am avut parte, din fericire pentru grasul din mine, de o zi călduroasă, am petrecut vreo cinci ore superbe la malul mării, bătuţi de briză, savurând vodcă locală şi vin rece.

A trei şi ultima zi, cu zbor spre seară, după micul dejun şi check out, am lăsat bagajele la recepţie şi am plecat spre centru.

Soare din nou, foarte cald.

Am dat peste una dintre atracţiile Gdansk ului, magazinele cu produse originale din amber.

La o mică piaţă locală am savurat un peşte excelent gătit (fusesem sfătuit să nu ratez o masă de peşte la Gdansk).

Am mâncat cireşe cu 16 zloţi kilogramul, şi castraveţi muraţi de vară la preţ mic, dar, pentru toate aceste produse, mi s-a dat bon de casă.

Apoi am mers la biserica Sfânta Maria, cu celebrul turn (cel mai mare din Europa din cărămidă).

Nerecomandat graşilor (ca mine) dar asta aveam să aflu aşa, pe la jumătatea drumului.

Dacă mai eşti şi uşor claustrofobic, mare atenţie!

Practic, primele 150 de trepte sunt într-unul dintre acele cercuri spiralate, nu vezi nimic în faţă spate la mai mult de un metru şi, mai mult, HABAR NU AI CÂT MAI E DE URCAT, doar mergi uşor şi speri că...

Cu creta pe perete este scris la fiecare interval de 10 trepte exact unde te afli, dar nimeni nu-ţi spune că la 150 se termină.

Se termină spirala, până sus, sus în turn, mai sunt decât... 250 de alte trepte.

Oricum, odată ajuns sus, cu vreo 3 kile mai slab garantat şi leoarcă, ce vezi de acolo, taie respiraţia şi a meritat efortul cu prisosinţă!

Urcatul în turn costă 10 zloţi de persoană.

Coborârea celor 150 de trepte în cerc este la fel de anevoioasă dar, hey ho, odată ajunşi pe pământ, o bere rece la umbra turnului spală toate neajunsurile.

Odihniţi acum, faţă de vizita din prima zi, avem ochi pentru multe dintre minunăţiile prezente, din păcate, timpul nu ajută.

Ne despărţim deci cu convingerea fermă că vom reveni.

Taxiul luat de la bordură din centru, cu oprire la hotel să luăm bagajele şi cu destinaţie finală aeroportul, a costat 75 de zloţi.

---

VIZUALIZĂRI: 2843 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI