Dubrovnik in pas alergator si la loc comanda!

TIPĂREȘTE

Ziua 3 – Vineri 27 Iulie 2012 - Dubrovnik 11:30 - 16:30

Primii care au rupt linia au fost turcii. Situatia devenise neasteptat de tensionata. Incepuse sa curga cu injuraturi in diferite limbi si totul putea degenera intr-o batalie a la “sfarsit de stransura” in cateva clipe.

Sotioara incepuse sa-mi sopteasca “suav” in ureche:

-Nu sta ca o mamaliga, baga-te-n fata!!!... Hai no... Esti ticalos! O sa pierdem vaporul!

Reuseam totusi sa raman cu sange rece, cu toate ca fiind in plin soare, ma simteam ca intr-un cuptor cu microunde si nu m-as fi mirat daca la cei din fata si din spatele meu ar fi inceput sa le explodeze timpanele ca popcornul. Cred ca berile RECI care le executasem cu cateva minute mai devreme, ma ajutau la pastrarea unei temperaturi interioare suportabile.

Cu toate astea, simteam ca nu voi mai rezista mult si dupa ce as fi strigat un “Let’s get ready to Rumble”, as fi inceput un nou val de integrare europeana. Aveam sa integrez, pumni, genunchi si capete-n masele, in vecinii mei de coada, incepand cu italienii si terminand cu francezii. Ce sa mai o lungesc... imi imaginam deja o scena de Wrestling, cu autorul (adica moa) pe post de Hulk Hogan, mangaind gingas pe spinare pe cei din jurul meu cu o scara, sau cu un scaun rupt din tribune.

Trebuia sa aplic princiipiile Zen, care le invatasem in generala. Mi-am lasat corpul sa astepte mai departe la coada si mintea sa-si ia zborul. Trebuia sa schimb prezentul in trecut, asa ca m-am gandit: EuNuSuntAici ci AmFostAcolo. Ma vedeam deja in fata calculatorului, cautand figuri de stil, care sa explice situatia in care eram.

Comparatie

Eram ca la coada la alimentara, asteptand masina de paine, numai ca masina nu venea. Cu plasa de rafie in mana, fusesem impins intr-un colt si nu m-am putut realatura cozii. M-am dus plangand la mama si ea mi-a zis: -Ce vrei sa-ti fac? Du-te si te pune din nou la coada. Diferenta e ca acum sunt mare and things can get really ugly.

Metafora

Turistii, niste gazute blocate intre geam si perdea, stiau unde vor sa ajunga numai ca nu putea ajunge acolo. Asa-i vedeam eu de sus, din my ZEN self.

Hiperbola

Coada, acest balaur infometat, dadea ocol cetatii in asteptarea taxiurilor.

Repetitie

Era cald deoarece nu puteam sta la umbra, cald fiind orele amiezii, cald deoarece alergasem non stop in ultimele ore. Ce mai tura vura, era cald, nene, cald!

Destule figuri de stil – mi-am luat un 4 la romana. Prea m-a lovit simtul artistic.

Despre Dubrovnik s-a vorbit deja destul de bine pe AFA si nu are rost sa repet si eu ce s-a zis deja. Am sa ma axez mai mult pe detaliile care-i intereseaza pe cei care vin in croaziera si am sa vorbesc despre lucrurile care am reusit sa le vizitez, in scurtul timp pe care l-am avut la dispozitie.

Majoritatea navelor mari, ancoreaza in portul nou al orasului, in Gruz. Unele mai mici, ancoreaza si-n larg, in apropierea orasului vechi si duc turistii cu vaporasele pana-n oras. Un site care l-am gasit foarte de folos celor care merg intr-o croaziera e cruisecritic.com

Au informatii despre majoritatea porturilor si modalitatile de a ajunge in oras.

Pagina portului Dubrovnikului de la www.cruisecritic.com o gasiti aici

Harta Dubrovnicului pe care am luat-o de pe net de pe siteul Dubrovnik Tourist Board si pe care am avut-o la mine e foarte buna.

Cum se ajunge din portul Gruz in centrul istoric?

Sunt mai multe posibilitati de a ajunge pana-n centrul vechi. Cea mai simpla e de a lua un taxi. Un taxi pana la poarta Pile, costa 10 euro.

Ar mai fi si transportul in comun, autobuzele 1a, 1b si 8, trec pe langa port. Aveti nevoie de bilet (care se poate cumpara de la un chiosc de ziare de langa statia de autobuz) si pentru a cumpara biletul aveti nevoie de moneda lor –kuna. Exista un exchange chiar in port.

O alta posibilitate este Busul turistic – Cabriobus. Puteti vedea harta cu itinerariul lui – si va puteti face si o idee despre distanta din port care e la NO1, pana la orasul vechi NO9- Poarta Pile.

Nu mi s-a parut o idee foarte buna acest bus, deoarece pe mine ma interesa in special centrul istoric si acolo busul nu putea intra.

As mai mentiona pagina portului nou deoarece aici gasiti informatii cu numarul de vase croaziere care vor fi in port la o anume data si cati pasageri se preconizeaza ca au la bord. Cu cat mai multe vase ancorate, cu atat sa va asteptati la o aglomeratie mai mare in oras.

Acesta era primul oras vizitat si aveam putine emotii, deoarece nu stiam daca am sa reusesc sa bifez tot ce vroiam sa vad in putinele ore pe care le aveam la dispozitie. Pe foaia cu itinerariul, scria ca ajungem la 12:30 si plecam la 17:30.

Cu toate astea, am ajuns mult mai repede pe la 11:00, iar la 11:30 ni s-a dat drumul din vapor. Cu o zi inainte, in foile cu Daily programme, se va scrie, la ce ora se preconizeaza ca va ajunge vasul in port – de asemenea se va specifica o ora pentru “All On Board”. Va trebui sa fiti langa vas, inainte de aceasta ora, specificata. Vasul nu va asteapta si intotdeauna stai putin cu frica, sa nu pierzi vaporul.

Primul obiectiv, care vroiam sa-l fac, erau Zidurile Orasului.

Cateva cuvinte despre ziduri

In orasul vechi, sunt doua intrari – Una pe la Poarta Pile si una pe la Poarta Ploce (care e aproape de Portul Vechi). Poarta principala e Poarta Pile, aici vin majoritatea autobuzelor deoarece este o mica statie de autobuze in fata.

Pe ziduri se poate urca din trei locatii, de la Poarta Pile, de langa Poarta Ploce si de langa Muzeul Maritim. Cel mai aglomerat e la Poarta Pile.

Zidurile se pot vizita intr-un singur sens, invers acelor de ceasornic. Daca se porneste de la intrarea de la Poarta Ploce, se merge la deal, inspre poarta Pile, pe partea terestra a zidurilor. Dupa Pile, se coboara inspre mare si daca se coboara la Muzeul Maritim, e inainte de partea de unde incepe portul vechi.

Eu nu vroiam sa stau la coada (citisem ca sunt destul de mari cozile la Poarta Pile) de aceea am hotarat sa merg la Poarta Ploce, chiar daca as fi avut mai mult de mers pe jos, pe ziduri. Si partea teresta a zidurilor mi se paruse interesanta din poze si vroiam sa o vad.

Cand am coborat din vapor, am luat un taxi... erau o multime la coada, chiar langa vapor. Ni se spusese sa avem pasaportele la noi si mersesem si le recuperasem mai de dimineata de la Immigration Officer. Ne-a intrebat si taximetristul de pasapoarte, daca le avem, deoarece s-ar putea sa ni le ceara. La iesirea din port era un politist de frontiera, dar nu a oprit pe nimeni ca sa-l intrebe de pasaport. Pe o tabela mare, scria ca taxiul e 10 euro pana-n orasul vechi (Poarta Pile) si ma asteptam sa fie 15 euro pana la Poarta Ploce. Greseala mea a fost ca nu am intrebat inainte taximetristul, cum am obiceiul. Ne-a cerut 20 de euro... si iar m-am enervat aiurea, din cauza taxiului, avand impresia ca a plusat prea mult. Nah... O teapa de dimineata, in loc de cafeluta. La intoarcere, am luat un taxi, de la Poarta Pile, cu inca doi francezi si am platit 10 euro. Deoarece am impartit cu ei, ne-a costat doar 5 euro, deci cumva mi-am amortizat tepulica de dimineata.

Cred ca am mers degeaba pana la Poarta Ploce, de la Pile pana la Ploce nu era departe de mers pe jos. Masinile trebuie sa ocoleasca ceva, deoarece sunt multe stradute cu sens unic pe acolo. Parerea mea despre Croatia, a avut de suferit putin de la intalnirea cu taximetristul. Se pare ca old habits die hard.

E nevoie de Kuna, pentru a urca pe ziduri?

In mai multe locuri, citisem ca accepta si euro, la intrarea de la Pile, however, la Ploçe a vrut doar Kuna, sau sa platim cu cartea de credit. Am platit cu cartea de credit, deoarece nu schimbasem bani si nu au fost probleme. Pretul biletului a fost de 70 de Kun.

Daca nu aveti foarte mult timp, zidurile se pot face doar jumatate. Cea mai frumoasa parte, e pornind de la Poarta Pile, inspre mare. Aici sunt cele mai frumoase panorame.

Daca e coada mare la bilete, la Poarta Pile, e bine de mers pe jos pana la intrarea de la Poarta Ploce. Nu e departe. Consider, ca nu a fost cea mai inspirata alegere, de a merge direct la Poarta Ploce – asta si datorita faptului ca m-a tepuit taximetristul :) Eram insa curios sa vad si acea parte a zidurilor si nu a fost rau.

Taxiurile mai ofera si un tur panoramic al Dubrovnikului. Costa 50 de euro, dureaza aproximativ o ora si va duc in mai multe locatii, langa pod, sus pe muntele SRD de unde este o panorama superba (cica) asupra orasului etc. Pe muntele SRD se poate urca si cu telecabina. E functionala acum. Vedeti pagina telecabinei aici. De pe pagina telecabinei, foarte de folos e si turul virtual, pentru a va face o idee despre oras. Un bilet dus intors la telecabina e 87 de kuna (vreo 12 euro), de aceea consider, ca turul cu taxiul de 50 de euro, direct din port, in caz ca aveti mai mult timp la dispozitie, e o afacere buna. Pentru 4 persoane, acest tur al Dubrovnikului, ar iesi undeva la 12 euro de persoana, ceea ce e nu e rau – atat ar costa doar telecabina, iar cu taxiul ati vedea mai multe.

Eu avand putin timp la dispozitie am socotit ca inspectarea orasului vechi are prioritate.

E bine sa aveti apa la voi, deoarece este destul de mers si daca e cald afara, e putin dificil. Se vindea apa si pe ziduri, dar a fost la 2 euro, sticla de 0.5 litri.

Am inconjurat orasul pe ziduri, am admirat panoramele, mi-a placut. Nu prea am ce adauga aici. Mai zic prin poze. De amintit razboiul recent in care Dubrovnikul (orasul vechi) a fost bombardat de sarbi. De vazut acest videoclip de pe youtube. Am incercat sa dibuiesc si eu acoperisurile mai noi... :) Mai spun la poze ce am vazut.

Am coborat de pe ziduri in apropiera Muzeulul Maritim si am mers langa Palatul Rectorului.

Am vizitat Catedrala (Katedrala Velike Gospe) – intrarea libera.

Catedrala mi-a amintit de bisericile italiene. Mi s-a parut foarte interesant ca am vizitat aceste orase venind de pe mare (sa zic asa) si le-am putut compara si gasi asemanari.

Ca veni vorba despre mare, un documentar foarte interesant de vazut este: Francesco's Mediterranean Voyage. Un venetian reface traseele de comert ale stramosilor lui, ajungand pana la Istanbul. Mi-a placut acest documentar... si mai este unul despre Venetia. Se pot gasi pe net.

M-am uitat acum la pagina Catedralei si am gasit la Wikipedia, ca in Tezaurul Catedralei s-ar afla o bucata din Crucea pe care a fost rastignit Iisus. De asemenea moastele Sf. Blaise. Imi pare rau acum ca n-am incercat sa vad pe unde se intra la Tezaur. Probabil trebuia platit. De asemenea mai exista si un tablou de Titian.

Un muzeu care era sus pe lista mea, era:

Muzeul Etnografic Rupe

Deschis de la 9:00 la 16:00, Inchis Marti

Intrare: 10 euro – bilet combo, care va asigura intrarea si la Muzeul Maritim, Palatul Rectorului si Muzeul Virtual.

Acest muzeu il mentionase de mai multe ori o englezoaica ce traieste in Dubrovnik si dadea sfaturi pe forumurile cruisecritic. Muzeul l-am gasit destul de usor, deoarece sunt mai multe indicatoare. Orasul vechi e foarte mic si e usor si rapid de ajuns dintr-un loc in altul. Pe mijloc, la nivelul cel mai jos e strada principala Stradun, si-n ea dau toate stradutele care urca inspre ziduri.

Muzeul Etnografic e gazduit intr-o cladire veche construita in secolul 16, folosita pentru depozitarea graului. Cladirea era astfel construita ca sa mentina o temperatura constanta si era izolata impotriva infiltrarilor de apa.

Am avut putine probleme la cumpararea biletelor, deoarece doamna de acolo, nu stia deloc engleza. Am reusit sa ne intelegem pana la urma si nu au fost probleme cu plata in euro. Ceea ce nu ne-a explicat ea, e ca avand acest bilet, avem intrarea deja platita la Palatul Rectorului si Muzeul Maritim si nu mai e nevoie sa cumparam inca odata bilet.

Inauntru fotografiatul era interzis, dar am mai reusit sa fur cate o poza doua. Exponatele prezinta costume traditionale croate, tesaturi si fel de fel de ustensile gospodaresti. Pluguri, mori de ulei de masline etc. Mie costumele, mi-au dat impresia unei fel de mixturi, greco-turcesti... Nu au extrem de multe exponate.

Cred ca muzeu etnografic de la Radauti, are mult mai multe exponate ca asta... dar s-ar putea sa ma insel, deoarece muzeul l-am vazut cu scoala in generala... si a trecut mult timp de atunci. Oricum comparatia care am facut-o a fost cu Muzeul etnografic din Radauti, cu impresia ca a nostru sta mai bine. Interesant de vazut... dar m-as fi asteptat sa aiba mai multe exponate. In general in Dubrovnik am trait senzatia ca croatii lupta pentru renasterea unei identitati mai vechi care a fost uitata. O identitate legata mai mult de mediterana si de vest, decat de trecutul recent comunist. Am facut cateva poze si va puteti face o idee, despre ce vedeti in acest muzeu.

De aici am mers din nou in centru, unde am vizitat:

Muzeul Culturii si Istoriei, gazduit in Palatul Rectorului

Deschis de la 9:00-la 18:00 in fiecare zi vara si de la 9:00 la 16:00, iarna.

Pagina de web

Aici la bilete era un baiat mai tanar care stia perfect engleza. Am mai cumparat si aici bilet, dar de data asta, el mi-a explicat ca am intrarea libera si la Rupe si la Maritim... Era cam aglomerat si nu-mi dadusem seama exact despre ce e vorba si am mai platit o data. Pana am terminat vizita, m-am dezmeticit si m-am dus si i-am aratat chitanta (bilet) care o aveam de la Rupe. Am uitat sa spun ca va scrie o chitanta si va cere pasaportul ca sa completeze datele din Pasaport. A fost dragut si a anulat biletul care-l cumparasem de la el si mi-a dat 20 de euro inapoi. Mi-a pus o stampila diferita, pe chitanta pe care o aveam de la Rupe... si asta a fost tot.

Deci nu uitati: Cu biletul de la Palatul Rectorului, puteti intra si la Muzeul Maritim si la Muzeul Etnografic Rupe.

Incepusera sa ajunga si grupurile de pe MSC Divina si orasul era destul de aglomerat. Cei care cumparasera excursii de la bord, aveau care un numar lipit pe ei si cate un ghid. Erau mai multe grupuri (in functie de ce aveau de vizitat, limba etc) si fiecare avea cate un numar.

Muzeul nu este foarte mare si se viziteaza destul de rapid. Nu am putut faci nici aici multe poze deoarece era interzis si sunt destul de vigilenti.

Chiar la intrare erau doua statui din fier – un fel de roboti mecanici, care bateau clopotele la biserica – similari cu cei care-i gasim in Venetia. Probabil ca acestia erau piesele originale si au fost inlocuiti cu niste copii. Imi mai aduc aminte un cufar cu un sistem de incuiere, foarte complicat. Interesant.

In restul palatului nu e cine stie ce bogatie. Din nou am avut acea impresie de italieni mai modesti.

In muzeu se gasesc mai multe statui ale Sf. Blaise, care e protectorul orasului. Acest Sf. Blaise e peste tot in Dubrovnik, statuia lui fiind in mai multe locuri pe ziduri. Povestea e ca in anul 971, venetienii au ancorat in Gruz (in locul unde astazi ancoreaza stra-stra-nepotii cu vasele de croaziera si iau cu asalt orasul) si se pregateau pentru un atac. Sfantul Blaise i s-a aratat unui preot si l-a prevenit despre intentiile venetienilor. Acest preot a alertat autoritatile si s-au pregatit pentru aparare.

In muzeu mai sunt ceva tablouri si carti vechi. Interesant de vazut, dar nu over exciting.

De la unul dintre balconuri era o vedere frumoasa asupra portului, dar numai cei cu grupurile avea voie sa iasa sa vada panorama.

Dupa ce am terminat cu Palatul Rectorului, am vazut si Biserica Sf. Blaise, care e peste drum. Din nou statui ale Sfantului Blaise peste tot.

In apropiere, in piata este si statuia lui Orlando.

Am purces sa vedem si Muzeul maritim. Acuma stiam ca avem intrare libera la el. Nu a fost greu sa-l gasim deoarece e bine semnalizat si oricum trecusem prin apropiere cand coborasem de pe ziduri.

Muzeum Maritim din Fortareata Sf. Ioan (Pomorski Muzej)

Deschis de la 9:00 la 18:00 vara. Inchis Luni. Program mai scurt iarna – se inchide la 16:00

Intrarea 10 euro, sau libera cu combo ticket.

Comparativ cu alte Muzee Maritime care le-am vazut (si ma refer in special de cel de la Greenwich) asta din Dubrovnik e slabut. Mai multe tablouri – destul de noi... si machete. Ceva vase de ceramica gasite prin apa, harti si ustensile de navigatie si tamplarie. Din nou aceeasi senzatie: incercarea de a reinvia o identitate pierduta. Nu stiu daca au fost ei mare putere maritima, dar sigur ca au avut destule legaturi cu marea. Interesant de vazut... dar nimic deosebit. Am facut si aici cateva poze.

Dupa terminarea muzeelor am mai dat un tur prin oras, care era foarte aglomerat. Mai ales pe stradutele mici de pe langa Stadum era foarte aglomerat... foarte multi turisti. Isi scot bani frumosi din aceasta noua industrie.

Pe Stradum erau ceva statui vii si era un om cu papagali. Plateai si-ti faceai poze cu papagalii – ti-i punea pe tine.

Am trecut si printr-o alimentara, de unde am cumparat cateva beri si o sticla de vin. Un vin foarte renumit la ei, am inteles ca e Plavac. Am cumparat o sticla... si mi-a placut. Am mai cumparat si ceva prostii de pe la magazinele de suveniruri si am platit in euro. Nu au fost probleme. Sunt cateva stradute paralele cu Stradun interesante.

Pe vapor, la televizor faceau reclama la mai multe magazine si am vazut ca au si la intrare un afis care arata ca sunt recomandate de MSC. Un astfel de magazin era o dugheana de pe Stradun care facea fel de fel de lumanari. Am intrat si la ei... dar mi s-au parut destul de scumpi.

Mergand inspre Poarta Pile, am mai intrar si am vizitat:

Muzeul Manastirii Franciscane

Nu mai stiu cat am platit, dar din cauza ca nu avea sa ne dea rest, cred ca ne-a luat bilet pentru studenti.

Manastirea e frumusica, cu un cloister pe centru, cu fel de fel de copacei si flori. Aici, cica e cea mai veche farmacie din lume si care nu a fost inchisa niciodata. Calugarii pregateau fel de fel de alifii si medicamente pe care le vindeau. In muzeu au niste borcane pe rafturi. Inainte de intrare este deschisa o farmacie mai moderna. Au si ceva alifii din productia proprie... dar nu m-a interesat ceva anume :)

Pe langa cloistere sunt diferite fresce, cu diferiti calugari fransicani loviti de revelatie.

In muzeu, mai exista un loc in zid unde a lovit un proiectil sarb, in razboiul din anii 90, care a fost inchis cu sticla, pentru a arata urmele razboiului. De asemenea au mai multe icoane in display. Muzeul e format dintr-o singura camera, deci vizita aici, e foarte scurta.

Ne-am mai plimbat prin oras si am mai trecut si pe langa o biserica ortodoxa sarbeasca. De asemenea ne-am mai racorit de la apa de la fantana lui Onofrio

Ora era 15:30 si all on boardul era la 16:30.

Ne obosise alergatura prin oras si am zis ca mai bine sa mergem din timp la vapor, ca sa nu avem surprize.

Am iesit pe Poarta Pile si am mers de ne-am asezat la coada pentru taxiuri. Coada nu era extrem de lunga, dar taxiurile nu veneau. Fiind drumuri cu sens unic si destul de stramte, cred ca s-au blocat ceva autobuze... si traficul a fost mult ingreunat.

Fiind ora de plecare incepusera sa vina si autobuzele navelor de croaziera. Am asteptat vreo jumatate de ora pana am prins un taxiu, cu niste francezi...

A fost frumos. In port, mai erau magazine de suveniruri, de unde se mai putea achizitiona cate ceva, in caz ca nu ati apucat in oras. In fiecare port veti gasi magazine de suveniruri.

Cam atat am reusit sa facem in Dubrovnik. A fost destul si am reusit sa ne facem o parere despre oras. Sper sa gasiti ceva folositor prin acest review... :)

Sunt unele lucruri pe care nu le-am zis... am sa mai completez pe la poze.

“Živjeli! Uzdravlje! si Vacante Frumoase.

P. s.

Rog atasarea urmatorului clip: http://www.youtube.com/watch?v=FK4DqrbBWBI. Multam.

---

VIZUALIZĂRI: 6873 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI