Turist prin Craiova

TIPĂREȘTE

Am fost duminica trecuta la Craiova. Sa ne plimbam, să vedem dacă avem ce vizita, să simtim oraşul pe care autorităţile locale vor să-l declare capitală culturală.

M-am dat jos din masina chiar langa gara. În gara din Craiova e pustiu. Sunt vreo trei magazinaşe şi oameni care aşteaptă. M-am dus să-mi iau o sticlă de apă şi am întrebat de o hartă turistică sau un ghid. Doamna mi-a zis că nu are şi că nu ştie de unde aş putea să iau. Mă descurc eu cumva.

La ieşirea din gara doi câini stau la umbră. Adevărul e că-i destul de cald, aşa că luam si noi loc pe o bancă. De aici, de jos, împrejurimile par frumoase. Copacii sunt ingrijiti, o fântână mai duce în aer stropi de apă şi... o casă. Dar ce casă!

Nişte bărbaţi graşi cu tatuaje şi ochelari ciudaţi stau cu mâinile în sân şi cred că mă privesc suspect, pentru că nu reuşesc să le văd ochii. Traversez către casa care mi-a plăcut. Pare foarte veche şi are iederă crescută pe ea, iar în faţă e un copac mare care-i face umbră. Ce casă frumoasă! Aşa or fi toate?

Lipsa de indicatoare zonale şi detalii nu ma ajuta sa gasesc centrul. Nu există nici un indicator care să arate în vreo direcţie. Noroc că am găsit o tânără care mi-a explicat. Mai găsisem una, dar a fugit. „Drept în faţă“, mi-a spus fata, aşa că m-am conformat. Sper să nu fi glumit cu mine.

Îmi place, totuşi, că între blocuri sunt pomi şi verdeaţă, dar în jurul lor, pe jos, sunt gunoaie mărunte, coji de seminţe şi mucuri de ţigară. Privirea mi se opreşte pe un zid pictat cu spray. „Pleacă Mititelu! “. Mă uit în continuare după semne care să indice zonele oraşului, dar nu găsesc nimic. Sunt doar semne de circulaţie. Apropo de circulaţie, mi se pare că mulţi dintre şoferi conduc agresiv, se uită urât, apoi demarează în trombă. Poate nu le place faţa mea...

Cred ca ma apropii de centru. Văd o clădire înaltă, cu geamuri. De la atâta lungit gâtul după case şi blocuri, nici nu mi-am dat seama că am ajuns in zona centrala. „Ştiinţa nu moare“, citesc pe un alt perete. O avea vreo legătură cu „Pleacă Mititelu“? Probabil voi afla, la un moment dat. Nici nu îmi iese bine din cap „Ştiinţa“, că mă lovesc iar de un scris albastru pe pereţi: „Pleacă sclavule! “. Cine e sclav şi de ce? Până una-alta, ajung la un lanţ de fast-food, vizavi de care e o clădire foarte mare. Încep să merg către ea. În centru, atmosferă relaxată. Strada mare pe care o traversez are copaci plantaţi pe o parte şi pe alta a drumului. Asta îmi place, mai ales că e cald. Descopăr că acea clădire mare e Universitatea din Craiova, pentru că citesc literele din faţa ei, iar în al doilea rând pentru că văd zeci de tineri care stau pe bănci, discută, râd. Fetele chicotesc, iar băieţii îşi mai dau câte un pumn - prietenos - în umeri. Atmosfera e relaxată, destinsă. Privirea mi se duce către partea stângă a drumului. Văd două construcţii vechi, impunătoare, extraordinar de frumoase. Mi se rupe sufletul când văd, însă, că stau să cadă. Pereţii sunt cojiţi şi chiar fac un constrast urât cu magazinele de la parter. Încerc să mi le imaginez altfel şi-mi continui drumul. „FCK LOV“, mai citesc pe un perete. Intuiesc primul cuvânt, dar la al doilea mă blochez. „Who the FCK is LOV? “. Spaţiile verzi, oază de liniste...

Ajung la ceea ce aflu că e teatrul. Ştiu că aici se ţine, o dată la doi ani, Festivalul „Shakespeare“. Paşii mă duc mai departe, către un semafor cu buton; toată lumea îl apasă, dar nu pare să funcţioneze, aşa că stăm şi aşteptăm în soare. La un moment dat, se face verde şi traversăm. Un BMW face slalom în gol şi scârţâie din roţi, apoi opreşte brusc în faţa noastră. O mamă ce-şi plimba bebeluşul în cărucior se sperie şi se uită urât, în timp ce bombăne ceva. Şi eu m-am speriat, sincer să fiu.

Pe partea cealaltă e umbră şi e plin de oameni. O femeie cu batic stătea pe o cutie de carton şi cerşea. Mi-a părut rău de ea şi i-am dat şi eu nişte bănuţi. Avea o privire blândă şi cred că trebuie să fi avut o viaţă mai grea. Alţi oameni mai în vârstă merg către o zonă plină de verdeaţă. Parcul Englez i se zice. E linişte şi e curat, iar câteva femei cu veste reflectorizante au grijă de spaţiul verde. Cred că am ajuns unde trebuie. O clădire mare, atât de mare încât privirea nu o poate cuprinde, îmi apare în faţa ochilor. E prefectura. Merg pe un trotuar din lateral şi văd, vizavi, o intrare care arată ca după război. „Historic monument - Cinematograful Jean Negulescu“. Jean Negulescu? Regizorul? Cel cu Marilyn Monroe şi Fred Astaire? Păi şi cinematograful unde e? Întreb un băiat care împarte pliante şi-mi zice că „Nu mai e de mult, îmi pare rău“. Şi mie îmi pare rău.

Prefectura arată splendid privită din faţă. Centrul oraşului e plin de oameni care merg, care stau jos, părinţi care-şi plimbă copiii care se joaca prin zona fantanilor artizanale si oare si muzicale. Sunt oameni de toate felurile care colorează piaţa gri. Aici, porumbeii iau locul câinilor. Sunt şi mici centre electronice de informare, ferite de ploaie, dar... nu funcţionează. Aaa! Uite şi o hartă! În sfârşit! Mă apropii şi văd că sunt destule locuri de văzut în Craiova: muzee, filarmonică, teatru, parcuri. Şi un teatru de păpuşi! Oare cum o fi cel de aici? Pe hartă apare în apropierea centrului, însă se pare că harta este greşită. Trecătorii îmi spun că nici teatrul nu mai este acolo.

Nici cinematograful „Jean Negulescu“, nici teatru, nici hartă bună... Admir, în zare, o biserică din spatele unei statui şi plec pe o stradă perpendiculară pe centru. Ajung la Muzeul de Artă, unde ar trebui să-l văd pe Brâncuşi. Dar muzeul este inchis. Când văd asta, dau să traversez, dar văd că nu am nici o trecere de pietoni prin apropiere. Asta e! Ce să fac? Mă duc la cea pe lângă care am trecut şi traversez. Ajung în ceea ce pare a fi părculeţul unei şcoli. De fapt, sunt două şcoli, în stânga şi în dreapta mea. Ambele par foarte vechi, cu o arhitectură deosebită. Mă aşez pe o bancă, îmi desfac un pachet de biscuiţi şi le admir pe amândouă. La cererea sotiei si a fiului meu mergem sa mancam la un renumit fast-food macmac, apoi sa mergem in Parcul Romanescu parca. Dar, până atunci... Bine am venit în Craiova!

---

VIZUALIZĂRI: 3182 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI