Kazimierz, o pagină de istorie (tristă) a Cracoviei

TIPĂREȘTE

Istoria cartierului Kazimierz poate fi urmărită în trecut până la 1335 când el a fost fondat oficial ca oraş pe o insulă de pe Vistula, din dreptul Cracoviei, de către regele Kazimierz Wielki (Cazimir al III-lea al Poloniei, click aici). Între timp, braţul Vistulei, care despărţea insula de restul Cracoviei a dispărut, astfel că insula a rămas doar ca o zonă unde Vistula face un cot. Spre deosebire de Cracovia, care a fost în mare parte populată de germani, Kazimierz a fost dominat de polonezi, asta până în 1495, când evreii au fost expulzaţi din Cracovia şi au început să se stabilească în masă în Kazimierz. Primind dreptul de a organiza pieţe, Kazimierz prosperă şi el devine unul dintre cele mai influente oraşe poloneze în timpul Evului Mediu. Începând cu secolul al XVII-lea, viaţa evreiască devine înfloritoare şi se construiesc numeroase sinagogi. A urmat însă apoi o perioadă mai puţin fastă pentru oraş. În 1651 zona a fost lovită de ciumă, apoi patru ani mai târziu oraşul a fost jefuit şi distrus de invadatorii suedezi. Foametea, inundaţiile şi revoltele anti-evreieşti au urmat într-o succesiune rapidă, ceea ce a dus la o migraţie în masă spre Varşovia.

In 1796 Cracovia a ajuns sub control austriac, iar patru ani mai târziu Kazimierz a fost încorporat în Cracovia. Acesta a fost semnalul renaşterii zonei. Austriecii au ordonat evreilor din Cracovia să se stabilească în Kazimierz, iar zona a început să se dezvolte; casele din lemn au fost interzise, străzile au fost pietruite şi zidurile care altădată înconjurau Kazimierz-ul au fost demolate. În 1857, primele lampi de gaz s-au aprins pe străzi, un depou de tramvaie s-a adăugat în 1888 şi, în 1905, o uzină electrică. Până în 1910, populaţia evreiască a ajuns la 32.000 de locuitori, număr care aproape s-a dublat în anii interbelici şi o viaţă culturală bogată s-a dezvoltat în cartier.

Dar această situaţie s-a schimbat dramatic prin izbucnirea celui de al doilea război mondial şi prin aplicarea monstruoaselor idei naziste privind superioritatea rasială. Doar între trei şi cinci mii de evrei din Cracovia au supravieţuit ororilor Holocaustului, o mare parte dintre aceştia fiind salvaţi de Oskar Schindler (click aici). Deşi în 1950 erau înregistraţi ca trăind în Cracovia 5.000 de evrei, speranţa de a reclădi trecutul s-a stins rapid. Politicile anti-sioniste ale autorităţilor comuniste au stârnit valuri de emigrare în Israel şi, în anii '70, semnele vieţii evreieşti dispăruseră complet. Dar căderea comunismului în 1989 a reaprins speranţa. Kazimierz devenise între timp un cartier rău famat şi a început să se transforme în ruine, lucru ce se vede încă şi acum. Dar investiţiile au început să apară şi declinul zonei a fost stopat. În 1988 s-a desfăşurat aici prima ediţie a Festivalului Culturii Evreieşti, iar cinci ani mai târziu s-a deschis Fundaţia Judaica. Era şi anul în care Spielberg a filmat aici Schindler's List (click aici), un film care a câştigat 7 premii Oscar şi alte 65 şi care a repus Kazimierz pe harta lumii şi a schimbat irevocabil şansa sa.

Astăzi o vizită în Kazimierz nu este mai prejos decât o excursie la Wawel, ilustrând importanţa istorică şi publică pe care o are cartierul. Vizita este unul din traseele turistice recomandate vizitatorilor de către edilii oraşului. Traseul Moştenirii Evreieşti se numeşte el şi, urmându-l, faci nu numai o călătorie în spaţiu, într-un loc boem şi plin de farmec, dar şi una în timp.

Există mai multe variante de traseu, fiecare începând dintr-un anumit loc, dar toate trec pe la principalele obiective.

Noi am urmat un traseu "personalizat", pentru că veneam dinspre Wawel, asta însemnând că am intrat în cartierul Kazimierz dinspre nord, exact la jumătatea acestuia, pe strada Krakowska, ce împarte cartierul în două părţi, la est şi la vest de ea

Kazimierz este cunoscut drept cartierul evreiesc, dar el este de fapt un cartier în care se împletesc două culturi: cea creştină şi cea iudaică. Astăzi putem încă vedea multe clădiri istorice (în particular cele sacre), ce stau mărturie măreţiei celor două culturi.

De altfel, este greu să omiţi cele două monumentale biserici gotice catolice de aici.

La prima dintre ele am ajuns repede, pentru că ea se află foarte aproape de locul unde intrasem în cartier, la intersecţia străzilor Augustiańska şi Skałeczna. Am pătruns mai întâi în holurile mănăstirii Klasztor ss. Augustianek, Mănăstirea Augustinienilor, construită în timpul lui Cazimir cel Mare, ne-am plimbat prin pridvoarele decorate cu lucrări în piatră şi cu picturi murale gotice şi am intrat apoi în biserica mănăstirii, Kosciól Katarzyny (biserica Sf. Ecaterina), una din cele mai frumoase biserici gotice din Cracovia, cu un altar datând din prima jumătate a secolului al XVII-lea, o adevărată capodoperă de artă barocă.

Ieşim apoi din biserică în strada Skaleczna, de unde ne îndreptăm spre Plac Wolnica (Piaţa Liberă), piaţa originală a cartierului, datând din secolul al XIV-lea, unde se află o fântână, cu o sculptură, numită Trei Muzicieni şi, nelipsitul pian, instumentul căruia Chopin i-a dat o nouă valoare, simbolul oraşui Cracovia, pe care-l întâlnim în toate locurile importante din oraş. Pe latura de vest a pieţei de formă dreptunghiulară se găseşte Muzeum Etnograficzne, Muzeul de Etnografie, un muzeu vechi de aproape un secol, pe care însă nu l-am putut vizita, pentru că era o zi de luni. Clădirea ce adăposteşte muzeul este fosta primărie a Kazimierz-ului.

În colţul din nord-estul pieţei se află cea de-a doua biserică monumentală din cartier, Kosciól Bozego Ciala (biserica Corpus Christi), o frumoasă construcţie din cărămidă, datând din secolul al XIV-lea, cu o turlă înaltă de 70 m şi cu trei naosuri paralele. Biserica prezintă un amestec de stiluri arhitecturale: gotic târziu (partea de sus a faţadei), renaissance (clopotniţa), şi baroc (capelele laterale). Decoraţiile interioare sunt deosebite, mai ales altarul, iar amvonul este de forma unei corăbii cu catarg şi pânze, susţinută de două sirene.

În continuarea plimbării noastre, intrăm pe strada świętego Wawrzyńca, trecem pe lângă Muzeum Inzynierii Miejskiej (Muzeul Municipal al Ingineriei), organizat într-un vechi depou de tramvaie şi care prezintă istoria transportului public în Cracovia, după care intrăm în zona plină de farmec, a clădirilor vechi (nu că cele de până acum ar fi fost prea noi), unde, după o estimare personală aproximativă, una din cinci case este o (fostă) sinagogă. De pe strada świętego Wawrzyńca, facem la stânga, pe strada Wąska, până la capătul ei, la intersecţia cu strada Józefa, stradă unde s-au turnat unele scene din filmul Lista lui Schindler. Numele acestei străzi nu vine de la personajul biblic, ci de la împăratul Iosif al II-lea de Habsburg (click aici), care a stat aici, în timpul unei vizite în teritoriile proaspăt cucerite.

În această intersecţie se găsesc trei foste sinagogi. Cea din mijloc este Synagoga Wysoka (Sinagoga înaltă), numită aşa deoarece camera de rugăciune era la etajul întâi. Clădirea, aflată într-o stare nu prea bună (a se vedea fotografia), adăposteşte în prezent o librărie cu cărţi evreieşti şi o expoziţie de fotografii vechi, numită Yidishland. Clădirea din stânga a adăpostit Synagoga Chewra Ner Tamid, iar acum aici se află biroul permanent pentru Festiwal Kultury Żydowskiej (Festivalul Culturii Evreieşti) (http://www.jewishfestival. pl/index. php? lang=e), care se ţine anual la sfârşitul lunii iunie. După ce am văzut programul ediţiei de anul acesta a festivalului, încheiate cu o lună înaintea vizitei noastre, am ajuns la concluzia că ar merita un sejur la Cracovia numai pentru a participa la acest festival.

În dreapta fostei sinagogi Wysoka, se află Synagoga Kowea Itim l'Tora, purtând pe faţadă, între două stele ale lui David, textul în ebraică ce i-a dat numele: Kowea Itim l'Tora, ceea ce înseamnă: stabilirea timpului pentru studierea Torei. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu religia iudaică, Tora este de fapt Vechiul Testament, prima parte a Bibliei şi reprezintă textul sacru al acestei religii (http://ro. wikipedia. org/wiki/Tora).

La capătul străzii Józefa se găseşte Synagoga Stara (Vechea Sinagogă), a cărei clădire nu pare deloc veche, acum, după ce a fost renovată. Situată la intersecţia străzii Józefa cu strada Szeroka, fostul centru comercial din Kazimierz, sinagoga a fost construită în secolul al XV-lea şi este cea mai veche sinagogă din Polonia, fapt ce explică şi numele acesteia. Devastată în timpul celui de-al doilea război mondial, ca mai toate sinagogile din Kazimierz, Vechea Sinagogă a fost recent renovată, dar nu mai este folosită ca loc de practică religioasă, ci adăposteşte în prezent Zydowskie Muzeum Galicja (Muzeul Evreiesc Galiţia), o expoziţie dedicată istoriei şi culturii evreieşti din Cracovia şi o expoziţie de fotografii ce are drept scop păstrarea vie a memoriei vieţii evreieşti în partea de sud a Poloniei, regiune istorică numită Galiţia şi împărţită în prezent între Polonia şi Ucraina (click aici).

Continuând pe strada Szeroka, la vreo 100 m spre nord se găseşte Synagoga Remuh, datând din secolul a XVI-lea, cea mai mică sinagogă din Kazimierz şi una din puţinele active. Am nimerit în timpul unei rugăciuni şi, ca atare, nu am intrat. Alături de sinagogă se află şi un cimitir, unicul păstrat în Europa din perioada Renaşterii. Sinagoga Remuh, cu cimitirul care o înconjoară este acum cel mai important loc de cult pentru evreii din întreaga regiune a Cracoviei şi care, la aniversarea morţii rabinului polonez Moshe Isserlis, numit şi Remuh, adună o mulţime de pelerini din lumea întreagă, pentru că vechiul cimitir este locul de odihnă veşnică al rabinului, decedat în 1572. Ploaia care ne-a sâcâit toată ziua are acum o răbufnire mai serioasă, aşa că renunţăm la vizitarea cimitirului şi pornim mai departe, pe strada Izaaka, unde se află Synagoga Izaaka. Intrarea este însă după colţ, pe strada Kupa. Sinagoga Izaak a fost construită în secolul al XVII-lea, în stil iudaic-baroc timpuriu şi numele i se trage de la un bogat comerciant şi bancher, Izaak Jakubowicz, ctitorul, dacă putem spune aşa, al acesteia. Distrusă de nazişti în timpul celui de al doilea răzoi mondial, a fost refăcută începând cu anii '80. Este o sinagogă activă, care se poate vizita, contra sumei de 5 zloţi de persoană. Am plătit şi noi această sumă, eu am luat dintr-o cutie şi o kippak (click aici) şi mi-am pus-o pe cap şi am păşit în interiorul sinagogii. Ceea ce te impresionază aici este simplitatea şi sobrietatea. Pe pereţi se mai păstrează fragmente ale inscripţiilor originale, cu citate din Tora în ebraică. În 1939, un membru al comitetului sinagogii a fost executat în interiorul acesteia după ce a refuzat să-i dea foc.

Despre Isaac, fondatorul sinagogii, circulă şi o legendă simpatică. Se spune că el era un evreu credincios, dar sărac. Într-o noapte, el a visat că, dacă va merge la Praga va descoperi o comoară, îngropată la piciorul unui pod. Ca urmare, a pornit spre Praga, unde a ajuns şi a găsit podul, dar acesta era păzit de o garnizoană de soldaţi. Cum se plimba pe-acolo, unul dintre soldaţi l-a interpelat, întrebându-l ce caută. Issac i-a povestit sincer motivul pentru care se afla acolo. Auzind cele povestite, soldatul i-a replicat: "Eşti un idiot! Eu am visat toată viaţa despre un evreu din Cracovia, numit Isaac care are ascunsă o comoară sub cuptor, dar eu nu sunt aşa de prost, ca să merg la Cracovia, mai ales că acolo, fiecare al doilea evreu se numeşte Isaac. " Întors acasă, Isaac a dărâmat cuptorul şi a găsit comoara visată, care l-a transformat în cel mai bogat om din Kazimierz.

Ieşind de la sinagogă, peste drum dăm cu ochii de restaurantul Nova care ne îmbie cu un meniu cuşer, dar e cam devreme pentru cină, aşa că mergem mai departe şi, la capătul străzii găsim alte două sinagogi, Synagoga Talmud Tora şi Synagoga Kupa. Amândouă sunt închise şi nu se pot vizita. Ceva mai departe însă, pe strada Miodowa, ajungem la Synagoga Tempel, cea mai mare şi cea mai nouă sinagogă din Kazimierz, datând din secolul al XIX-lea. Este vizitabilă, intrarea costând tot 5 zloţi. Interiorul este bogat decorat cu motive geometrice pe lemn aurit şi cu vitralii colorate. Spre deosebire de alte sinagogi, aici slujbele erau ţinute în poloneză, ceea ce nu se mai întâmplă însă acum, deoarece sinagoga nu mai este folosită pentru practici religioase, în schimb ea este gazda a numeroase concerte.

Chiar în faţa sinagogii se află restaurantul cubanez La Habana. De aici, se ajunge foarte repede în Plac Nowy (Piaţa nouă), o piaţă care s-a conturat la începutul secolului al XIX-lea şi a servit timp de două secole drept piaţă de mărfuri. Construcţia rotundă, din mijloc, Okrąglak, însemnând chiar Rotunda a fost adăugată în 1900 şi a servit iniţial drept abator pentru păsări. Se spune că aici este singurul loc din Cracovia unde se găseşte carne de cal, dar recunosc că nu am verificat. Piaţa este înconjurată de numeroase restaurante, cluburi şi puburi.

Din Piaţa nouă, am pornit într-o plimbare "de voie", pe străzile din Kazimierz, fără a mai urmări ceva anume, pentru că văzusem ceea ce ne interesa. Ne-am îndreptat spre vest şi, la capătul cartierului, am ajuns la Kosciól Paulinów, Mănăstirea Paulinelor de pe Skałka, un mic deal pietros, de pe malul Vistulei. Din păcate, mănăstirea nu era deschisă vizitelor, aşa că ne-am mulţumit să admirăm biserica mănăstirii de la distanţă.

Aşa s-a terminat vizita noastră de o zi în cartierul evreiesc al Cracoviei. Deşi nu l-am găsit aşa cum ni-l imaginasem, realitatea fiind destul de diferită faţă de inchipuiri, trebuie să recunosc că, oricum, această realitate ne-a întrecut aşteptările, aşa că am terminat vizita plăcut impresionaţi şi mulţumiţi, deşi mai este de lucru la acest cartier, pentru ca el să capete strălucirea pe care o merită. Dar sunt sigur că nu va mai trece mult timp până atunci, pentru că unde se implică evreii, treburile merg repede şi bine.

---

VIZUALIZĂRI: 4809 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI